Faptele Apostolilor, cap. 3, cf. BYZ
1. Și, împreună [ἐπὶ τὸ αὐτὸ], Petros [Πέτρος] și Ioannis [Ἰωάννης] se suiau întru templu la ceasul al 9-lea al rugăciunii [ἀνέβαινον εἰς τὸ ἱερὸν ἐπὶ τὴν ὥραν τῆς προσευχῆς τὴν ἐνάτην].
2. Și un anumit bărbat, olog fiind din pântecele maicii sale, era purtat[1]. Pe care îl puneau în fiecare zi către ușa templului, zisă Cea frumoasă [Ὡραίαν], [pentru] a cere milostenie [τοῦ αἰτεῖν ἐλεημοσύνην] de la cei care intră [intrau] întru templu.
3. Care, [atunci când] l-a văzut [i-a văzut] pe Petros și pe Ioannis voind a intra întru templu, se ruga de milostenie [ἠρώτα ἐλεημοσύνην].
4. Iar Petros a privit spre el, împreună cu Ioannis, [și] i-a zis [lui]: „Privește spre noi!”.
5. Iar el privea [la] ei, așteptând să ia ceva de la ei [προσδοκῶν τι παρ᾽ αὐτῶν λαβεῖν].
6. Dar Petros i-a zis: „Argint și aur nu este mie [Ἀργύριον καὶ χρυσίον οὐχ ὑπάρχει μοι][nu am la mine], dar ce am, aceasta îți dau ție. În numele lui Iisus Hristos Nazoreosul [Ἐν τῷ ὀνόματι Ἰησοῦ Χριστοῦ τοῦ Ναζωραίου], ridică-te și umblă!”.
7. Și l-a luat pe el de mâna cea dreaptă [și] l-a ridicat. Și, numaidecât, i-au fost întărite picioarele sale și gleznele [τὰ σφυρά].
8. Și, sărind, a stat și umbla, și a intrat împreună cu ei întru templu, umblând și sărind și lăudându-L pe Dumnezeu.
9. Și l-a văzut pe el tot poporul umblând și lăudându-L pe Dumnezeu.
10. Și îl cunoșteau pe el, că acesta era cel care șade [ședea] pentru milostenie la poarta Cea frumoasă a templului. Și au fost umpluți de uimire și de extaz pentru [ce] i s-a întâmplat lui [καὶ ἐπλήσθησαν θάμβους καὶ ἐκστάσεως ἐπὶ τῷ συμβεβηκότι αὐτῷ].
11. Iar ologul, cel care a fost vindecat, ținându-i pe Petros și pe Ioannis, a alergat către ei tot poporul la porticul numit al lui Solomon, [fiind] cu totul uimiți.
12. Iar Petros a văzut [văzând aceasta], a răspuns către popor: „Oamenilor israiliți, de ce vă minunați pentru aceasta sau [la] noi de ce priviți, ca [și cum cu] a noastră putere sau evlavie l-am făcut pe el a umbla?
13. Dumnezeul lui Avraam și al lui Isaac și al lui Iacov [Ὁ Θεὸς Ἀβραὰμ καὶ Ἰσαὰκ καὶ Ἰακώβ], Dumnezeul părinților noștri [ὁ Θεὸς τῶν πατέρων ἡμῶν], L-a slăvit pe Slujitorul Său, pe Iisus [ἐδόξασεν τὸν Παῖδα Αὐτοῦ, Ἰησοῦν]. Pe Care, într-adevăr, voi L-ați dat și L-ați tăgăduit pe El în fața lui Pilatos [ὑμεῖς παρεδώκατε καὶ ἠρνήσασθε Αὐτὸν κατὰ πρόσωπον Πιλάτου], [când] a judecat acela a-L elibera.
14. Iar voi pe Cel Sfânt și Drept L-ați tăgăduit [Ὑμεῖς δὲ τὸν Ἅγιον καὶ Δίκαιον ἠρνήσασθε] și ați cerut un om, un ucigaș, să vă elibereze vouă [καὶ ᾐτήσασθε ἄνδρα, φονέα, χαρισθῆναι ὑμῖν],
15. iar pe începătorul vieții L-ați omorât [τὸν δὲ ἀρχηγὸν τῆς ζωῆς ἀπεκτείνατε]. Pe care Dumnezeu L-a înviat din morți, Căruia noi Îi suntem martori.
16. Și în[tru] credința numelui Său [Καὶ ἐπὶ τῇ πίστει τοῦ ὀνόματος Αὐτοῦ], pe acesta pe care îl vedeți și l-ați știut [îl știți de mai înainte], l-a întărit numele Său [ἐστερέωσεν τὸ ὄνομα Αὐτου][2]. Și credința cea prin El[3] i-a dat lui întregimea [τὴν ὁλοκληρίαν][4] aceasta înaintea voastră, a tuturor.
17. Și acum, fraților [ἀδελφοί], am știut [știu] că dintru neștiință ați făcut [οἶδα ὅτι κατὰ ἄγνοιαν ἐπράξατε][5], precum și stăpânitorii voștri.
18. Iar Dumnezeu, Care a vestit mai înainte prin gura tuturor Profeților Săi [că are] să pătimească Hristos, a împlinit așa[6].
19. Așadar, pocăiți-vă și vă întoarceți[7] spre [pentru ca] să fie șterse păcatele voastre [εἰς τὸ ἐξαλειφθῆναι ὑμῶν τὰς ἁμαρτίας] [și] pentru ca să vină vremurile odihnei de la fața Domnului [ὅπως ἂν ἔλθωσιν καιροὶ ἀναψύξεως ἀπὸ προσώπου τοῦ Κυρίου]
20. și să fie trimis Cel mai înainte rânduit [τὸν προκεχειρισμένον] vouă, Hristos Iisus!
21. Pe Care [Ὃν], într-adevăr [μὲν], trebuie să-L primească cerul până la anii restaurării tuturor [δεῖ οὐρανὸν δέξασθαι ἄχρι χρόνων ἀποκαταστάσεως πάντων], cărora le-a grăit Dumnezeu prin gura tuturor Sfinților Săi Profeți [cei] din veac.
22. Căci, într-adevăr, Mosis [Μωσῆς] a zis către părinți că «Profet vouă vă va ridica Domnul, Dumnezeul nostru, dintre frații voștri, ca mine. De El veți asculta după toate câte are să grăiască către voi.
23. Și va fi, tot sufletul, care nu are să asculte de Profetul Acela, [că] va fi nimicit cu totul din popor».
24. Dar și toți Profeții, de la Samuil și cei pe rând, câți au grăit, și [aceia] au vestit zilele acestea.
25. Voi sunteți fiii Profeților și ai făgăduinței, pe care a pus-o Dumnezeu către părinții noștri, zicând către Avraam: «Și în[tru] sămânța ta vor fi binecuvântate toate neamurile pământului».
26. Dumnezeu, vouă [mai] întâi, Cel care L-a înviat pe Slujitorul Său, pe Iisus, L-a trimis pe El binecuvântându-vă pe voi [ἀπέστειλεν Αὐτὸν εὐλογοῦντα ὑμᾶς], în[tru] a vă întoarce fiecare de la răutățile voastre [ἐν τῷ ἀποστρέφειν ἕκαστον ἀπὸ τῶν πονηριῶν ὑμῶν]”.
[1] De către alții.
[2] I-a întărit picioarele pentru ca să meargă.
[3] Credința noastră care lucrează prin puterea Lui.
[4] I-a dat sănătatea totală. L-a făcut să fie sănătos în tot trupul său.
[5] Pe cele împotriva Domnului Iisus Hristos.
[6] Viața Lui.
[7] Spre Hristos Dumnezeu și, prin El, către Dumnezeul treimic.