Facerea, cap. 12, cf. LXX

1. Și i-a zis Domnul lui Avram: „Ieși din pământul tău și din rudenia ta și din casa tatălui tău întru pământul pe care ți-l voi arăta ție [εἰς τὴν γῆν ἣν ἄν σοι δείξω]!

2. Și te voi face pe tine întru popor mare și te voi binecuvânta pe tine și îți voi mări numele tău și vei fi binecuvântat.

3. Și voi binecuvânta pe cei care te binecuvântă pe tine și pe cei care te blestemă pe tine îi voi blestema și vor fi binecuvântate în[tru] tine toate semințiile pământului [καὶ ἐνευλογηθήσονται ἐν σοὶ πᾶσαι αἱ φυλαὶ τῆς γῆς]!”.

4. Și a fost mergând Avram, așa cum i-a grăit lui Domnul, și mergea împreună cu el [și] Lot. Iar Avram era de 75 de ani când a ieșit din Harran.

5. Și a luat Avram pe Sara, pe femeia lui, și pe Lot, pe fiul fratelui său, și toate averile lor câte au dobândit și tot sufletul pe care l-au dobândit în Harran [καὶ πᾶσαν ψυχήν ἣν ἐκτήσαντο ἐν Χαρραν] și au ieșit să fie mergând întru pământul Hanaan și au venit întru pământul Hanaan.

6. Și a umblat Avram pe pământ[ul acesta], întru lungimea sa, până la locul lui Sihem [Συχέμ], la stejarul cel înalt [ἐπὶ τὴν δρῦν τὴν ὑψηλήν], iar atunci hananeii locuiau pământul.

7. Și i S-a arătat Domnul lui Avram și i-a zis lui: „Seminței tale îi voi da pământul acesta”. Și Avram a zidit acolo jertfelnic Domnului, Căruia i S-a arătat lui.

8. Și s-a retras de acolo spre munte, către răsăriturile lui Betil [κατ᾽ ἀνατολὰς Βαιθηλ], și și-a pus acolo cortul său, [în] Betil, către mare și Anghe [Αγγαι], către răsărituri, și a zidit acolo jertfelnic Domnului [καὶ ᾠκοδόμησεν ἐκεῖ θυσιαστήριον τῷ Κυρίῳ] și a chemat în[tru] numele Domnului [καὶ ἐπεκαλέσατο ἐπὶ τῷ ὀνόματι Κυρίου].

9. Și a plecat Avram și a fost mergând [și] a tăbărât[1] în pustiu.

10. Și a fost foametea pe pământ [καὶ ἐγένετο λιμὸς ἐπὶ τῆς γῆς] și s-a coborât Avram întru Egiptos [ca] să pribegească [παροικῆσαι] acolo, că[ci] s-a întărit foametea pe pământ [ὅτι ἐνίσχυσεν ὁ λιμὸς ἐπὶ τῆς γῆς].

11. Și a fost, când s-a apropiat Avram să intre întru Egiptos, [că] a zis Avram Sarei, femeii sale: „Eu cunosc că femeia cea cu bună față ești [γινώσκω ἐγὼ ὅτι γυνὴ εὐπρόσωπος εἶ].

12. Așadar, cum va fi să te vadă pe tine egiptii [εἰγύπτιοι]/ egiptenii, vor zice că «Femeia sa [este] aceasta» și mă vor omorî pe mine, iar pe tine te vor păstra.

13. Așadar zi, că «Sora sa sunt», pentru ca să-mi facă mie bine pentru tine și va trăi sufletul meu din cauza ta!”.

14. Și a fost, când a intrat Avram întru Egiptos, [că] au văzut egiptenii femeia că frumoasă foarte era.

15. Și au văzut-o pe ea stăpânitorii lui Farao [Φαραώ] și au lăudat-o pe ea către Farao și au adus-o pe ea întru casa lui Farao.

16. Iar lui Avram bine i-au făcut din cauza ei și i-au fost [date] lui oi și viței și măgari, slujitori și slujitoare, catâri [ἡμίονοι] și cămile.

17. Și l-a încercat Dumnezeu pe Farao [cu] încercări mari și rele [καὶ ἤτασεν ὁ Θεὸς τὸν Φαραω ἐτασμοῖς μεγάλοις καὶ πονηροῖς], [dar] și pe casa sa, pentru Sara, femeia lui Avram.

18. Și l-a chemat Farao pe Avram [și] i-a zis [lui]: „De ce mi-ai făcut mie aceasta, că nu mi-ai vestit mie că femeia ta este?

19. Pentru ce ai zis că «Sora mea este» și am luat-o pe ea mie însumi întru femeie? Dar acum, iată, femeia ta [este] înaintea ta! [Primind-o] pe care ai luat-o, grăbește-te departe!”.

20. Și a poruncit Farao oamenilor [săi] pentru Avram [ca] împreună să-l petreacă pe el și pe femeia sa și toate câte era[u] ale sale și pe Lot împreună cu el.


[1] Și-a făcut tabăra.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *