Facerea, cap. 16, cf. LXX
1. Iar Sara, femeia lui Avram, nu-i năștea lui. Dar era [la] aceasta slujitoarea egiptia [αἰγυπτία]/ egipteancă [și] numele căreia [era] Agar [Ἁγάρ].
2. Și a zis Sara către Avram: „Iată, m-a închis pe mine Domnul [pentru] a nu naște [συνέκλεισέν με Κύριος τοῦ μὴ τίκτειν]! Așadar, intră către slujitoarea mea [εἴσελθε πρὸς τὴν παιδίσκην μου], pentru ca să faci copii din ea [ἵνα τεκνοποιήσῃς ἐξ αὐτῆς]!”. Și a ascultat Avram de glasul Sarei [ὑπήκουσεν δὲ Αβραμ τῆς φωνῆς Σαρας].
3. Și a luat-o Sara, femeia lui Avram, pe Agar egipteanca, slujitoarea ei, după cei 10 ani [de când a fost] să locuiască Avram în pământul Hanaan, și a dat-o pe ea lui Avram, bărbatului ei, lui femeie.
4. Și [Avram] a intrat către Agar și a zămislit. Și [Agar] a văzut că în pântece are [καὶ εἶδεν ὅτι ἐν γαστρὶ ἔχει] și a fost necinstită stăpâna înaintea ei [καὶ ἠτιμάσθη ἡ κυρία ἐναντίον αὐτῆς][1].
5. Și a zis Sara către Avram: „Nedreptate am de la tine! Eu am dat-o pe slujitoarea mea către sânul tău, dar [când] a văzut că în pântece are, am fost necinstită înaintea ei[2]. Să judece Dumnezeu între mine și tine [κρίναι ὁ Θεὸς ἀνὰ μέσον ἐμοῦ καὶ σοῦ]!”.
6. Și a zis Avram către Sara: „Iată, slujitoarea ta [este] în[tru] mâinile tale! Poartă-te [cu] ea, [după] cum ție are să-ți placă!”. Și a chinuit-o pe ea Sara și [aceea] a fugit de la fața ei.
7. Și a aflat-o pe ea Îngerul Domnului la izvorul apei din pustiu, la izvorul din calea lui Sur [Σουρ],
8. și i-a zis ei Îngerul Domnului: „Agar, slujitoare a Sarei, de unde vii și unde mergi?”. Și i-a zis [lui]: „De la fața Sarei, a stăpânei mele, eu fug”.
9. Și i-a zis ei Îngerul Domnului: „Întoarce-te către stăpâna ta [ἀποστράφητι πρὸς τὴν κυρίαν σου] și te smerește sub mâinile ei [καὶ ταπεινώθητι ὑπὸ τὰς χεῖρας αὐτῆς]!”.
10. Și i-a zis ei Îngerul Domnului[3]: „Înmulțind voi înmulți sămânța ta și nu va fi numărată de mulțime[a ei]”.
11. Și i-a zis ei Îngerul Domnului: „Iată, tu în pântece ai și vei naște fiu și vei chema numele său Ismail [Ισμαηλ], că[ci] a auzit Domnul smerenia ta [ὅτι ἐπήκουσεν Κύριος τῇ ταπεινώσει σου]!
12. Acesta va fi om aspru [ἄγροικος ἄνθρωπος][4], având] mâinile sale pe[ste] toți și mâinile tuturor pe[ste] el, iar înaintea feței tuturor fraților săi va locui”.
13. Și a chemat Agar numele Domnului, [pe Cel] grăind către ea: „Tu [ești] Dumnezeu [Σὺ ὁ Θεὸς], Cel care ai privit peste mine [ὁ ἐπιδών με]! Că[ci] am zis: «Căci și înainte Te-am văzut [καὶ γὰρ ἐνώπιον εἶδον], Cel care ai fost arătându-Te mie [ὀφθέντα μοι]».
14. Pentru aceea a numit fântâna [aceasta] „Fântâna înaintea căreia am văzut [Φρέαρ οὗ ἐνώπιον εἶδον]”. [Și,] iată, [aceasta era] între Cadis [Καδης] și între Varad [Βαραδ]!
15. Și i-a născut Agar lui Avram un fiu și a chemat Avram numele fiului său, pe care i l-a născut lui Agar, Ismail.
16. Iar Avram era de 86 de ani, când i l-a născut Agar pe Ismail lui Avram.
[1] Când Agar a văzut că e însărcinată s-a comportat în mod nesimțit cu stăpâna ei, cu Sfânta Sara. Pentru că nu a înțeles care e rolul ei în această înțelegere: aceea de a naște un copil pentru ei și nu de a o înlocui pe stăpâna ei.
[2] N-am mai primit respectul cuvenit de la ea. S-a semețit în relația ei cu mine.
[3] Ceea ce va face Domnul cu ea.
[4] Om de la țară.