Facerea, cap. 18, cf. LXX

1. Și Dumnezeu i S-a arătat lui[1] către stejarul lui Mamvri, șezând el la ușa cortului său [la] amiază.

2. Și a privit [cu] ochii săi [și] a văzut și, iată, trei Bărbați stătuseră deasupra sa [τρεῖς Ἄνδρες εἱστήκεισαν ἐπάνω αὐτοῦ]! Și I-a văzut [și] a alergat întru întâmpinarea Lor de la ușa cortului său [καὶ ἰδὼν προσέδραμεν εἰς συνάντησιν Αὐτοῖς ἀπὸ τῆς θύρας τῆς σκηνῆς αὐτοῦ] și Li s-a închinat [până] la pământ [καὶ προσεκύνησεν ἐπὶ τὴν γῆν]

3. și a zis: „Doamne, dacă atunci am aflat har înaintea Ta, să nu-l treci[2] pe slujitorul Tău!

4. Așadar, să fie adusă apa și să fie spălate picioarele Voastre și răcoriți-Vă sub copac!

5. Și voi lua pâine și veți mânca și după aceasta Veți trece întru calea Voastră, pentru care V-ați abătut către slujitorul Vostru”. Și i-au zis: „Așa fă [οὕτως ποίησον], precum ai zis [καθὼς εἴρηκας]!”.

6. Și s-a grăbit Avraam către cort, către Sarra, și i-a zis ei: „Grăbește și frământă trei măsuri de făină fină de grâu [σπεῦσον καὶ φύρασον τρία μέτρα σεμιδάλεως] și fă pâini coapte în cenușă [καὶ ποίησον ἐγκρυφίας]!”.

7. Și spre vaci a alergat Avraam și a luat vițel fraged și bun și l-a dat slujitorului [său] și [acela] s-a grăbit să-l facă pe el[3].

8. Și a luat unt și lapte și vițelul pe care l-a făcut și le-a pus înaintea Lor și au mâncat [καὶ παρέθηκεν Αὐτοῖς καὶ ἐφάγοσαν], iar el stătuse înaintea Lor sub copac [αὐτὸς δὲ παρειστήκει Αὐτοῖς ὑπὸ τὸ δένδρον].

9. Și a zis către el: „Unde [este] Sarra, femeia ta?”. Iar el a fost răspunzând [și] a zis: „Iată, în cort!”.

10. Și i-a zis: „Întorcându-Mă [ἐπαναστρέφων], voi veni către tine la vremea aceasta întru ceasuri [ἥξω πρὸς σὲ κατὰ τὸν καιρὸν τοῦτον εἰς ὥρας] și va avea fiu Sarra, femeia ta!”. Iar Sarra a auzit, către ușa cortului fiind, după el.

11. Iar Avraam și Sarra [erau] prea bătrâni, înaintați [în] zile, iar Sarra a încetat [încetase] a face cele femeiești [ἐξέλιπεν δὲ Σαρρα γίνεσθαι τὰ γυναικεῖα][4].

12. Și Sarra a râs în[tru] sine [ἐγέλασεν ἐν ἑαυτῇ], zicând: „Încă nu mi s-a făcut mie până acum, iar domnul meu [este] prea bătrân”.

13. Și a zis Domnul către Avraam: „Că[ci] de ce a râs Sarra în[tru] sine, zicând: «Oare, într-adevăr, cu adevărat voi naște, iar [când] eu am îmbătrânit?»?

14. [Oare] nu se poate lângă Dumnezeu cuvântul [μὴ ἀδυνατεῖ παρὰ τῷ Θεῷ ῥῆμα][acesta]? Întru vremea aceasta Mă voi întoarce către tine întru ceasuri [εἰς τὸν καιρὸν τοῦτον ἀναστρέψω πρὸς σὲ εἰς ὥρας] și îi va fi Sarrei fiul [καὶ ἔσται τῇ Σαρρα υἱός]”.

15. Și a tăgăduit Sarra, zicându-I: „Nu am râs”, căci a fost temându-se. Și i-a zis: „Nu [οὐχί], ci ai râs [ἀλλὰ ἐγέλασας]!”.

16. Și Bărbații s-au ridicat de acolo [și] au privit către fața Sodomelor și a Gomorrei, iar Avraam mergea împreună cu Ei, petrecându-I pe Ei.

17. Iar Domnul a zis: „Nu am să ascund Eu de Avraam [μὴ κρύψω Ἐγὼ ἀπὸ Αβρααμ], de slujitorul Meu [τοῦ παιδός Μου], pe care Eu le fac [ἃ Ἐγὼ ποιῶ].

18. Iar Avraam, făcându-se, va fi întru popor mare și mult și vor fi binecuvântate în[tru] el toate neamurile pământului.

19. Căci știusem că îl va rândui [cu] fiii săi și [cu] casa sa după el și vor păzi căile Domnului [καὶ φυλάξουσιν τὰς ὁδοὺς Κυρίου], [pentru] a face dreptatea și judecata, pentru ca să aducă Domnul asupra lui Avraam toate câte le-a grăit către el”.

20. Și a zis Domnul: „Strigarea Sodomelor și a Gomorrei a fost înmulțită, iar păcatele lor [sunt] mari foarte.

21. Așadar [οὖν], M-am coborât [și] voi vedea [καταβὰς ὄψομαι], dacă după strigarea lor [εἰ κατὰ τὴν κραυγὴν αὐτῶν], cea care vine către Mine [τὴν ἐρχομένην πρός Με], sfârșesc [συντελοῦνται][ei], iar dacă nu [εἰ δὲ μή], ca [Eu] să cunosc [ἵνα γνῶ][aceasta]”.

22. Și Bărbații s-au întors de acolo [și] au venit întru Sodome, iar Avraam era [și] a stat înaintea Domnului.

23. Și Avraam s-a apropiat [și] a zis: „Să nu-l pierzi pe cel Drept cu cel neevlavios, și [căci astfel] va fi cel Drept precum cel neevlavios.

24. Dacă or să fie 50 de Drepți în[tru] cetate, îi vei pierde pe ei? Nu vei lăsa tot locul pentru cei 50 de Drepți, dacă or să fie în[tru] ea?

25. În niciun caz, Tu [nu] vei face precum cuvântul acesta [μηδαμῶς Σὺ ποιήσεις ὡς τὸ ῥῆμα τοῦτο], [ca] să ucizi pe cel Drept cu cel neevlavios, și [căci astfel] va fi cel Drept precum cel neevlavios. În niciun caz [nu vei face aceasta]. [Căci Tu,] Cel care judeci tot pământul [ὁ κρίνων πᾶσαν τὴν γῆν], nu vei face judecată [οὐ ποιήσεις κρίσιν]?”.

26. Și a zis Domnul: „Dacă am să aflu în Sodome, în cetate, 50 de Drepți, voi ierta tot locul pentru ei [ἀφήσω πάντα τὸν τόπον δι᾽ αὐτούς]”.

27. Și a fost răspunzându-I Avraam [și] a zis: „Acum am început să grăiesc către Domnul [νῦν ἠρξάμην λαλῆσαι πρὸς τὸν Κύριον], iar eu sunt pământul și cenușa [ἐγὼ δέ εἰμι γῆ καὶ σποδός].

28. Dar dacă or să se împuțineze cei 50 de Drepți [cu] 5, vei pierde pentru cei 5 toată cetatea?”. Și i-a zis: „Nu am să o pierd, dacă am să aflu acolo 45 [de Drepți]”.

29. Și a adăugat încă să grăiască către El și a zis: „Iar dacă aveți să aflați acolo 40?”. Și i-a zis [lui]: „Nu am să o pierd pentru cei 40”.

30. Și I-a zis: „[Să] nu [fie] ceva, Doamne, dacă am să grăiesc! Iar dacă aveți să aflați acolo 30?”. Și i-a zis [lui]: „Nu am să o pierd, dacă am să aflu acolo 30”.

31. Și I-a zis: „Pentru că am să grăiesc către Domnul, dar dacă aveți să aflați acolo 20?”. Și i-a zis [lui]: „Nu am să o pierd pentru cei 20”.

32. Și I-a zis: „[Să] nu [fie] ceva, Doamne, dacă am să grăiesc încă o dată! Dar dacă aveți să aflați acolo 10?”. Și i-a zis [lui]: „Nu am să o pierd pentru cei 10”.

33. Și Domnul a plecat cum a încetat grăind [cu] Avraam, iar Avraam s-a întors întru locul său.


[1] În mod extatic.

[2] Să nu-l treci cu vederea.

[3] Să-l facă de mâncare.

[4] Nu mai avea menstruație.