Facerea, cap. 19, cf. LXX
1. Și au venit cei doi Îngeri întru Sodome seara, iar Lot [Λώτ] ședea lângă poarta Sodomelor. Și Lot i-a văzut [și] s-a ridicat întru întâmpinarea lor și li s-a închinat [lor cu] fața [până] la pământ [καὶ προσεκύνησεν τῷ προσώπῳ ἐπὶ τὴν γῆν]
2. și a zis: „Iată [ἰδού], domnilor [κύριοι], abateți-vă spre casa slujitorului vostru [ἐκκλίνατε εἰς τὸν οἶκον τοῦ παιδὸς ὑμῶν] și poposiți și spălați-vă picioarele voastre și sculându-vă dis-de-dimineață veți merge întru calea voastră!”. Dar [ei] au zis: „Nu, ci în [calea] cea largă vom poposi!”.
3. Și îi silea pe ei și s-au abătut către el și au intrat întru casa sa și le-a făcut lor băutură [καὶ ἐποίησεν αὐτοῖς πότον] și azime le-a copt lor [καὶ ἀζύμους ἔπεψεν αὐτοῖς] și au mâncat
4. mai înainte [ca] să doarmă [καὶ ἔφαγον πρὸ τοῦ κοιμηθῆναι]. Dar oamenii cetății, sodomite [οἱ σοδομῖται]/ sodomiții, au înconjurat casa, de la tânăr până la mai bătrân, tot poporul [fiind] împreună
5. și îl chemau afară pe Lot și ziceau către el: „Unde sunt oamenii, cei care au intrat către tine noaptea? Scoate-i pe ei către noi, ca să ne împreunăm [cu] ei [ἵνα συγγενώμεθα αὐτοῖς]!”.
6. Și a ieșit Lot către ei, către ușă, iar ușa a închis-o în spatele său [τὴν δὲ θύραν προσέῳξεν ὀπίσω αὐτοῦ],
7. și a zis către ei: „În niciun caz, fraților, să nu faceți rău!
8. Iar cele două fiice[1] sunt mie [la mine], care nu au cunoscut bărbat [αἳ οὐκ ἔγνωσαν ἄνδρα]. Le voi scoate pe ele către voi și folosiți-vă de ele precum are să vă placă vouă [καὶ χρήσασθε αὐταῖς καθὰ ἂν ἀρέσκῃ ὑμῖν]! Numai spre oamenii aceștia să nu faceți nicio nedreptate [μόνον εἰς τοὺς ἄνδρας τούτους μὴ ποιήσητε μηδὲν ἄδικον], pentru că au intrat sub umbra stâlpilor mei [οὗ εἵνεκεν εἰσῆλθον ὑπὸ τὴν σκέπην τῶν δοκῶν μου]”.
9. Și i-au zis: „Îndepărtează-te de acolo, cel care ai intrat [aici spre] a pribegi[2]! [Oare] nu [voiești] și judecată a judeca[3]? Așadar, acum pe tine te vom chinui mai mult decât pe aceștia”. Și îl sileau pe om, pe Lot, foarte, și s-au apropiat să spargă ușa [καὶ ἤγγισαν συντρῖψαι τὴν θύραν].
10. Iar oamenii[4] și-au întins mâinile și l-au tras pe Lot către ei întru casă și ușa casei au închis-o [καὶ τὴν θύραν τοῦ οἴκου ἀπέκλεισαν].
11. Iar pe oamenii cei fiind [care erau] la ușa casei i-au lovit [cu] orbire [ἐπάταξαν ἀορασία] de la mic până la mare și au slăbit căutând ușa [καὶ παρελύθησαν ζητοῦντες τὴν θύραν][5].
12. Iar oamenii[6] au zis către Lot: „Îți este cineva ție aici [ἔστιν τίς σοι ὧδε], gineri sau fii sau fiice [γαμβροὶ ἢ υἱοὶ ἢ θυγατέρες]? Sau dacă oricare altul îți este ție în cetate, scoate-l din locul acesta,
13. că[ci] noi nimicim locul acesta! Pentru că a fost înălțat glasul lor înaintea Domnului [ὅτι ὑψώθη ἡ κραυγὴ αὐτῶν ἐναντίον Κυρίου] și ne-a trimis pe noi Domnul să o ștergem pe ea [καὶ ἀπέστειλεν ἡμᾶς Κύριος ἐκτρῖψαι αὐ- τήν][7]”.
14. Și a ieșit Lot și a grăit către ginerii săi, cei care le-au luat [le luaseră] pe fiicele sale, și le-a zis: „Ridicați-vă și ieșiți din locul acesta, că[ci] șterge Domnul cetatea!” Dar [el] a părut a glumi înaintea ginerilor săi [ἔδοξεν δὲ γελοιάζειν ἐναντίον τῶν γαμβρῶν αὐτοῦ].
15. Iar când se făcea dimineața, râvneau Îngerii [către] Lot [ἐπεσπούδαζον οἱ Ἄγγελοι τὸν Λωτ], zicându-i: „Cel care te-ai ridicat, ia pe femeia ta și pe cele două fiice ale tale, pe care le ai, și ieși, pentru ca să nu pieri împreună cu fărădelegile cetății [ἵνα μὴ συναπόλῃ ταῖς ἀνομίαις τῆς πόλεως]!”.
16. Și au fost tulburați. Și au apucat Îngerii mâna sa și mâna femeii sale și mâinile celor două fiice ale sale, când [a fost] să-l cruțe Domnul pe el [ἐν τῷ φείσασθαι Κύριον αὐτοῦ].
17. Și a fost, când i-au scos pe ei afară, și [că] le-au zis: „Mântuindu-ți [σῴζων], mântuie-ți sufletul tău [σῷζε τὴν σεαυτοῦ ψυχήν]! Să nu privești spre cele dinapoi [μὴ περιβλέψῃς εἰς τὰ ὀπίσω] și nici să [nu] stai în tot [locul] cel învecinat [μηδὲ στῇς ἐν πάσῃ τῇ περιχώρῳ]. Întru munte te mântuie [εἰς τὸ ὄρος σῴζου], ca nu cumva să fii luat împreună cu [μήποτε συμπαραλημφθῇς][ei]!”.
18. Și a zis Lot către ei: „Mă rog, Doamne,
19. pentru că a aflat slujitorul Tău milă înaintea Ta și ai mărit dreptatea Ta, pe care o faci pentru mine, [pentru] a trăi sufletul meu [τοῦ ζῆν τὴν ψυχήν μου]. Dar eu nu voi putea să fiu mântuit întru munte, [ca] să nu mă apuce pe mine cele rele, și am să mor.
20. Iată, cetatea aceasta [este] aproape, care este mică, [ca] să mă adăpostesc pe mine acolo, [și] acolo voi fi mântuit! [Oare] nu este mică? Și [astfel] va trăi sufletul meu [καὶ ζήσεται ἡ ψυχή μου]”.
21. Și i-a zis lui: „Iată, M-am minunat de fața ta [ἐθαύμασά σου τὸ πρόσωπον] și de cuvântul acesta, [pentru ca] să nu fie nimicită cetatea, pentru care ai grăit!
22. Așadar, grăbește să fii mântuit acolo! Căci nu voi putea să fac lucrul [οὐ γὰρ δυνήσομαι ποιῆσαι πρᾶγμα] [acesta], până ce tu [nu] ai să intri acolo [ἕως τοῦ σε εἰσελθεῖν ἐκεῖ]”. Pentru care au chemat numele cetății aceleia Sigor [Σηγωρ].
23. [Și] soarele a ieșit pe pământ [ὁ ἥλιος ἐξῆλθεν ἐπὶ τὴν γῆν], iar Lot a intrat întru Sigor.
24. Și Domnul a plouat pe[ste] Sodome și Gomorra [καὶ Κύριος ἔβρεξεν ἐπὶ Σοδομα καὶ Γομορρα] pucioasă și foc de la Domnul din cer [θεῖον καὶ πῦρ παρὰ Κυρίου ἐκ τοῦ οὐρανοῦ]
25. și a nimicit cetățile acestea și tot [locul] cel învecinat și pe toți cei care locuiesc [locuiau] în cetăți și pe toate cele care răsar [răsăreau] din pământ [καὶ πάντα τὰ ἀνατέλλοντα ἐκ τῆς γῆς].
26. Și a privit femeia sa spre cele dinapoi [καὶ ἐπέβλεψεν ἡ γυνὴ αὐτοῦ εἰς τὰ ὀπίσω] și s-a făcut stâlpul de sare [καὶ ἐγένετο στήλη ἁλός].
27. Iar Avraam s-a sculat de cu zori de dimineață spre locul [în] care stătuse înaintea Domnului
28. și a privit spre fața Sodomelor și a Gomorrei și spre fața pământului celui învecinat și a văzut. Și [καὶ], iată [ἰδοὺ], se suia flacăra pământului precum aburul cuptorului [ἀνέβαινεν φλὸξ τῆς γῆς ὡσεὶ ἀτμὶς καμίνου]!
29. Și a fost, când a șters Domnul toate cetățile dimprejur, [că] Dumnezeu a fost amintindu-Și de Avraam și l-a trimis pe Lot din mijlocul pieirii, când [a fost] să nimicească Domnul cetățile în care locuia în ele Lot.
30. Și s-a suit Lot din Sigor și ședea în[tru] munte și cele două fiice ale sale [erau] împreună cu el. Căci a fost temându-se [s-a temut] să locuiască în[tru] Sigor și a locuit în[tru] peșteră, el și cele două fiice ale sale împreună cu el.
31. Și a zis cea mai bătrână către cea mai tânără: „Tatăl nostru [este] mai bătrân și nimeni [nu] este pe pământ, care să intre către noi [ὃς εἰσελεύσεται πρὸς ἡμᾶς], precum este propriu [la] tot pământul [ὡς καθήκει πάσῃ τῇ γῇ].
32. Vino și să-l adăpăm pe tatăl nostru [cu] vin și avem să ne culcăm împreună cu el și avem să ridicăm sămânță din tatăl nostru!”.
33. Și l-au adăpat pe tatăl lor [cu] vin în noaptea aceea și a intrat cea mai bătrână [și] a fost culcându-se cu tatăl ei [în] noaptea aceea. Și nu cunoscuse [nu a cunoscut] când [a fost] să se culce ea și [când a fost] să se scoale.
34. Și s-a făcut de dimineață și a zis cea mai bătrână către cea mai tânără: „Iată, am fost culcându-mă ieri cu tatăl nostru! Să îl adăpăm pe el [cu] vin și noaptea aceasta și, a intrat [intrând], culcă-te împreună cu el și să ridicăm sămânță din tatăl nostru!”.
35. Și l-au adăpat și în noaptea aceea pe tatăl lor [cu] vin și a intrat cea mai tânără [și] a fost culcându-se împreună cu tatăl ei. Și nu cunoscuse [a cunoscut] când [a fost] să se culce ea și [când a fost] să se scoale.
36. Și au zămislit cele două fiice ale lui Lot din tatăl lor [καὶ συνέλαβον αἱ δύο θυγατέρες Λωτ ἐκ τοῦ πατρὸς αὐτῶν].
37. Și a născut cea mai bătrână fiu și a chemat numele său Moab [Μωαβ], zicând: „[El este] din tatăl meu”. Acesta [este] tatăl moabiteilor [μωαβῖται]/ moabiților până în ziua de astăzi.
38. Și a născut și cea mai tânără fiu și a chemat numele său Amman [Αμμαν], [zicând: „El este] fiul neamului meu”. Acesta [este] tatăl ammaniteilor [αμμανίται]/ amaniților până în ziua de astăzi.
[1] Ale mele.
[2] Pentru că nu îl considerau pe Lot ca fiind unul de-al lor, ci ca pe un străin venit la ei.
[3] Oare vrei să ne și judeci pe noi?
[4] Cei doi Sfinți Îngeri.
[5] N-au mai fost în stare să ajungă la ușa casei lui Lot.
[6] Cei doi Sfinți Îngeri.
[7] Să ștergem cetatea de pe fața pământului.