Facerea, cap. 20, cf. LXX
1. Și a plecat de acolo Avraam întru pământul către miazăzi și a locuit între Cadis [Καδης] și între Sur [Σουρ] și a pribegit în Gherara[1].
2. Dar Avraam a zis despre Sarra, femeia sa, că „Sora mea este”. Căci a fost temându-se să zică, [cum] că „Femeia mea este”, ca nu cumva să-l omoare pe el oamenii cetății pentru ea. Iar Abimeleh [Αβιμελεχ], împăratul gherarilor, a trimis și a luat-o pe Sarra[2].
3. Și Dumnezeu a intrat către Abimeleh în somn [καὶ εἰσῆλθεν ὁ Θεὸς πρὸς Αβιμελεχ ἐν ὕπνῳ], noaptea [τὴν νύκτα], și i-a zis [lui]: „Iată, tu mori pentru femeia pe care ai luat-o, iar ea este trăind cu bărbat!”.
4. Dar Abimeleh nu s-a atins [se atinsese] de ea [Αβιμελεχ δὲ οὐχ ἥψατο αὐτῆς]. Și I-a zis: „Doamne, pe neamul neștiind și pe cel Drept îl vei pierde?
5. [Oare] nu acesta mi-a zis mie: «Sora mea este»? Iar aceasta mi-a zis mie: «Fratele meu este». [Cu] inimă curată și în[tru] dreptatea mâinilor am făcut aceasta [ἐν καθαρᾷ καρδίᾳ καὶ ἐν δικαιοσύνῃ χειρῶν ἐποίησα τοῦτο]”.
6. Și i-a zis lui Dumnezeu în somn: „Și Eu am cunoscut că[ci] cu inimă curată ai făcut aceasta. Și Eu te-am cruțat pe tine, [ca] să nu păcătuiești tu întru Mine. Pentru aceasta nu te-am lăsat pe tine să te atingi de ea.
7. Dar acum, dă-i înapoi femeia omului! Că[ci] Profet este și se va ruga pentru tine și vei trăi. Dar dacă nu i-o dai înapoi, cunoaște că vei muri, tu și toate cele ale tale!”.
8. Și Abimeleh s-a sculat de cu zori de dimineață și i-a chemat pe toți slujitorii săi și le-a grăit toate cuvintele acestea întru urechile lor și toți oamenii au fost temându-se foarte.
9. Și l-a chemat Abimeleh pe Avraam și i-a zis lui: „De ce ne-ai făcut nouă aceasta? [Oare] nu [cu] ceva am păcătuit spre tine, că ai adus peste mine și peste împărăția mea păcat mare? [Pentru că] lucrul pe care nimeni [nu] îl va face, [pe acela] mi l-ai făcut mie”.
10. Și i-a zis Abimeleh lui Avraam: „De ce ai văzut [și] ai făcut aceasta?”.
11. Iar Avraam i-a zis: „Căci am zis: «Așadar, nu este evlavie în locul acesta [ἄρα οὐκ ἔστιν θεοσέβεια ἐν τῷ τόπῳ τούτῳ], iar pe mine mă vor omorî pentru femeia mea».
12. Dar și adevărat [este, că aceasta] sora mea este după tată [ἀδελφή μού ἐστιν ἐκ πατρός], dar nu [și] după mamă [ἀλλ᾽ οὐκ ἐκ μητρός] și mi-a fost făcută mie întru femeie.
13. Dar a fost, când m-a scos pe mine Dumnezeu din casa tatălui meu, și [că] i-am zis ei: «Această dreptate vei face pentru mine: întru tot locul [în] care avem să intrăm, zi acolo [despre] mine că <Fratele meu este>!».
14. Și a luat Abimeleh 1.000 de didrahme [χίλια δίδραχμα], oi și viței și slujitori și slujitoare și i le-a dat lui Avraam și i-a dat-o înapoi lui [și] pe Sarra, pe femeia lui.
15. Și i-a zis Abimeleh lui Avraam: „Iată, pământul meu [este] înaintea ta! [Și] unde [voiești], dacă ție are să-ți placă, locuiește [acolo]!”.
16. Iar Sarrei i-a zis: „Iată, am dat 1.000 de didrahme fratelui tău! Aceștia îți vor fi ție întru cinstea feței tale și tuturor celor [care sunt] împreună cu tine și grăiește tot adevărul!”.
17. Și s-a rugat Avraam către Dumnezeu și l-a vindecat Dumnezeu pe Abimeleh și pe femeia sa și pe slujitoarele sale și [ele] nășteau.
18. Că[ci], închizând, a închis Domnul din afară tot pântecele [συνέκλεισεν Κύριος ἔξωθεν πᾶσαν μήτραν] în[tru] casa lui Abimeleh, pentru Sarra, femeia lui Avraam.
[1] De la forma de N. pl., neutru: Γεραρά, cf. https://en.wiktionary.org/wiki/γεραρός. Pentru că în text este forma de D. pl. Γεραροῖς.
[2] Ca să devină soția lui.