Facerea, cap. 21, cf. LXX
1. Iar Domnul a cercetat-o [ἐπεσκέψατο] pe Sarra precum a zis și Domnul i-a făcut Sarrei precum i-a zis.
2. Și a zămislit [și] i-a născut Sarra lui Avraam fiu la bătrânețe, la vremea precum i-a grăit lui Domnul.
3. Și a chemat Avraam numele fiului său, care i-a fost născut lui, pe care i l-a născut lui Sarra, Isaac [Ἰσαάκ].
4. Și l-a tăiat împrejur Avraam pe Isaac [în] a 8-a zi, precum i-a poruncit lui Dumnezeu.
5. Iar Avraam era de 100 de ani, când i-a fost născut lui Isaac, fiul său.
6. Și a zis Sarra: „Râs [γέλωτά] mi-a făcut mie Domnul, căci, cine are să audă, se va bucura împreună cu mine”.
7. Și a zis: „Cine îi va vesti lui Avraam, că Sarra alăptează pruncul? Că[ci] am născut fiu în[tru] bătrânețea mea”.
8. Și a fost crescând pruncul și a fost înțărcat [ἀπεγαλακτίσθη]. Și Avraam a făcut ospăț mare [δοχὴν μεγάλην][în] care zi a fost înțărcat Isaac, fiul său.
9. Dar l-a văzut Sarra pe fiul Agarei, al egiptencei, care i-a fost născut lui Avraam, jucându-se împreună cu Isaac, fiul ei,
10. și i-a zis lui Avraam: „Izgonește-o pe slujitoarea aceasta și pe fiul ei, căci nu va moșteni fiul slujitoarei acesteia împreună cu fiul meu, Isaac!”.
11. Și greu foarte i s-a părut cuvântul [acesta] înaintea lui Avraam, pentru fiul său[, Ismail].
12. Dar Dumnezeu i-a zis lui Avraam: „Să nu fie greu cuvântul înaintea ta pentru prunc și pentru slujitoare! [Ci pentru] toate câte are să-ți zică ție Sarra, ascultă glasul ei [ἄκουε τῆς φωνῆς αὐτῆς], că[ci] întru Isaac îți va fi chemată ție sămânța [ὅτι ἐν Ισαακ κληθήσεταί σοι σπέρμα]!
13. Dar și pe fiul slujitoarei acesteia întru popor mare îl voi face pe el, că[ci] sămânța ta este”.
14. Și s-a sculat Avraam dimineața și a luat pâini și un burduf de apă [ἀσκὸν ὕδατος] și le-a dat Agarei. Și i-a pus pe umăr și pruncul și a alungat-o pe ea. Și a plecat [aceasta și] rătăcea [prin] pustiu către Fântâna jurământului [τὸ Φρέαρ τοῦ ὅρκου].
15. Și s-a sfârșit apa din burduf și a lepădat pruncul sub un brad.
16. Și a plecat [și] ședea înaintea sa, departe ca [la] o aruncătură de arc [μακρόθεν ὡσεὶ τόξου βολήν]. Căci a zis: „Nu am să văd[1] moartea pruncului meu [οὐ μὴ ἴδω τὸν θάνατον τοῦ παιδίου μου]”. Și a șezut înaintea sa. Dar a strigat pruncul [și] a plâns,
17. și a auzit Dumnezeu glasul pruncului [εἰσήκουσεν δὲ ὁ Θεὸς τῆς φωνῆς τοῦ παιδίου], din locul [în] care era [acesta]. Și a chemat-o Îngerul lui Dumnezeu pe Agar din cer și i-a zis ei: „Ce este, Agar? Nu te teme! Căci a auzit Dumnezeu glasul pruncului tău din locul [în] care [acesta] este.
18. Ridică-te, ia-ți pruncul și ține-l [cu] mâna ta pe el! Căci întru popor mare îl voi face pe el”.
19. Și i-a deschis Dumnezeu ochii ei [καὶ ἀνέῳξεν ὁ Θεὸς τοὺς ὀφθαλμοὺς αὐτῆς][2] și a văzut fântână de apă vie [καὶ εἶδεν φρέαρ ὕδατος ζῶντος]. Și a fost mergând și a umplut burduful de apă și l-a adăpat pe prunc.
20. Și Dumnezeu era împreună cu pruncul [καὶ ἦν ὁ Θεὸς μετὰ τοῦ παιδίου] și a fost crescând și a locuit în pustiu și s-a făcut arcaș [τοξότης].
21. Și a locuit în pustiul lui Faran [τῇ Φαραν] și i-a luat lui mama [sa] femeie din pământul Egiptosului.
22. Și a fost în vremea aceea și i-a zis Abimeleh și Ohozat [Οχοζαθ], conducătorul miresei sale, și Ficol [Φικολ], comandantul puterii sale, către Avraam, zicându-i: „Dumnezeu [este] împreună cu tine în toate câte ai să faci.
23. Așadar, acum jură-mi pe Dumnezeu [ὄμοσόν μοι τὸν Θεὸν], [că] nu îmi vei face nedreptate mie și nici seminței mele și nici numelui meu, ci, după dreptatea pe care am făcut-o cu tine, vei face cu mine și [cu] pământul [în] care tu ai pribegit în[tru] el!”.
24. Și i-a zis Avraam: „Eu voi jura [aceasta]!”.
25. Iar Avraam l-a mustrat pe Abimeleh pentru fântânile de apă pe care i le-au luat slujitorii lui Abimeleh.
26. Și i-a zis lui Abimeleh: „Nu am cunoscut cine ți-a făcut lucrul acesta! Și nici tu [nu] mi-ai vestit mie și nici eu [nu] am auzit, ci astăzi [am aflat]”.
27. Și a luat Avraam oi și viței și i le-a dat lui Abimeleh și au rânduit amândoi făgăduință.
28. Și a pus Avraam 7 mielușele de oi singure.
29. Și i-a zis Abimeleh lui Avraam: „Ce sunt cele 7 mielușele ale oilor acestora, pe care le-ai pus singure?”.
30. Și i-a zis [lui] Avraam: „Că[ci] cele 7 mielușele, pe acestea, le vei lua de la mine, pentru ca să-mi fie mie întru mărturie, că eu am săpat fântâna aceasta”.
31. Pentru aceasta a numit numele locului aceluia Fântâna jurământului, că[ci] acolo au jurat amândoi.
32. Și au rânduit făgăduința la Fântâna jurământului. Și s-a ridicat Abimeleh și Ohozat, conducătorul miresei sale, și Ficol, comandantul puterii sale, și s-au întors întru pământul filistiimilor[3].
33. Și a sădit Avraam țarină [ἄρουραν] la Fântâna jurământului și a chemat acolo numele Domnului [καὶ ἐπεκαλέσατο ἐκεῖ τὸ ὄνομα Κυρίου], Dumnezeul cel veșnic [Θεὸς αἰώνιος].
34. Și Avraam a pribegit zile multe în pământul filistiimilor.
[1] Nu vreau să văd.
[2] A luminat-o dumnezeiește.
[3] De la forma φυλιστιιμ.