Facerea, cap. 22, cf. LXX
1. Și a fost după cuvintele acestea, [că] Dumnezeu îl ispitea [ἐπείραζεν] pe Avraam și a zis către el: „Avraam[e], Avraam[e]!”. Iar el I-a zis: „Iată, eu!”.
2. Și i-a zis: „Ia pe fiul tău cel iubit [λαβὲ τὸν υἱόν σου τὸν ἀγαπητόν], pe care l-ai iubit [ὃν ἠγάπησας][îl iubești], pe Isaac, și mergi spre pământul cel înalt [καὶ πορεύθητι εἰς τὴν γῆν τὴν ὑψηλὴν] și adu-l pe el acolo întru ardere de tot [καὶ ἀνένεγκον αὐτὸν ἐκεῖ εἰς ὁλοκάρπωσιν], pe unul [din] munții pe care am să ți-l zic ție!”.
3. Și s-a sculat Avraam de dimineață [și] a înșeuat măgărița sa [ἐπέσαξεν τὴν ὄνον αὐτοῦ] și a luat împreună cu sine doi slujitori și pe Isaac, pe fiul său, și a spart lemne spre arderea de tot [și] s-a ridicat [și] a fost mergând și a ajuns la locul [despre] care i-a zis lui Dumnezeu
4. [în] ziua a treia. Și a privit Avraam [cu] ochii [săi și] a văzut locul de departe.
5. Și le-a zis Avraam slujitorilor săi: „Ședeți aici împreună cu măgărița [καθίσατε αὐτοῦ μετὰ τῆς ὄνου], iar eu și copilașul vom trece până încoace [ἐγὼ δὲ καὶ τὸ παιδάριον διελευσόμεθα ἕως ὧδε][încolo] și, ne-am închinat [καὶ, προσκυνήσαντες][după ce ne vom închina], avem să ne întoarcem către voi [ἀναστρέψωμεν πρὸς ὑμᾶς]!”.
6. Și a luat Avraam lemnele arderii de tot și le-a pus pe Isaac, fiul lui, și a luat cu mâna și focul și sabia [ἔλαβεν δὲ καὶ τὸ πῦρ μετὰ χεῖρα καὶ τὴν μάχαιραν] și au fost mergând amândoi împreună.
7. Și a zis Isaac către Avraam, tatăl său, [și] i-a zis: „Tată [Πάτερ]!”. Iar el i-a zis: „Ce este [τί ἐστιν], copilule [τέκνον]?”. [Și el a fost] zicând: „Iată [ἰδοὺ], focul și lemnele [τὸ πῦρ καὶ τὰ ξύλα], [dar] unde este oaia spre arderea de tot [ποῦ ἐστιν τὸ πρόβατον τὸ εἰς ὁλοκάρπωσιν]?!”.
8. Iar Avraam i-a zis: „Dumnezeu [ὁ Θεὸς], copilule [τέκνον], Își va vedea oaia Sa spre arderea de tot [ὄψεται Ἑαυτῷ πρόβατον εἰς ὁλοκάρπωσιν]!”. Și au fost mergând amândoi împreună
9. [și] au ajuns la locul [despre] care i-a zis lui Dumnezeu. Și Avraam a zidit acolo jertfelnic și a pus pe [el] lemne și i-a legat împreună picioarele lui Isaac [καὶ συμποδίσας Ισαακ], ale fiului său, [și] l-a pus pe el pe jertfelnic [ἐπέθηκεν αὐτὸν ἐπὶ τὸ θυσιαστήριον], deasupra lemnelor [ἐπάνω τῶν ξύλων].
10. Și și-a întins Avraam mâna sa [ca] să-și ia sabia [καὶ ἐξέτεινεν Αβρααμ τὴν χεῖρα αὐτοῦ λαβεῖν τὴν μάχαιραν][și] să-l înjunghie pe fiul său [σφάξαι τὸν υἱὸν αὐτοῦ].
11. Și l-a chemat pe el Îngerul Domnului din cer [καὶ ἐκάλεσεν αὐτὸν Ἄγγελος Κυρίου ἐκ τοῦ οὐρανοῦ] și i-a zis lui: „Avraam[e], Avraam[e]!”. Iar el i-a zis: „Iată, eu!”.
12. Și i-a zis: „Să nu-ți pui mâna ta pe copilaș și nici să nu-i faci lui nimic! Căci acum am cunoscut [νῦν γὰρ ἔγνων] că te temi tu de Dumnezeu [ὅτι φοβῇ τὸν Θεὸν σὺ] și [καὶ], pentru Mine [δι᾽ Ἐμέ], nu ai cruțat pe fiul tău cel iubit [οὐκ ἐφείσω τοῦ υἱοῦ σου τοῦ ἀγαπητοῦ]”.
13. Și a privit Avraam [cu] ochii săi [și] a văzut. Și, iată, un berbec legat de coarne [κριὸς εἷς κατεχόμενος τῶν κεράτων] de planta [unui] desiș [ἐν φυτῷ σαβεκ]! Și a fost mergând Avraam și a luat berbecul și l-a adus pe el întru ardere de tot în locul lui Isaac, a fiului său.
14. Și a chemat Avraam numele locului aceluia „Domnul a văzut [Κύριος εἶδεν]”, pentru ca [ei] să zică astăzi: „În munte Domnul i S-a arătat”.
15. Și l-a chemat Îngerul Domnului pe Avraam pentru a doua oară din cer,
16. zicându-i: „«Pe Mine Însumi M-am jurat [κατ᾽ Ἐμαυτοῦ ὤμοσα]», zice Domnul, «pentru că ai făcut cuvântul acesta și, pentru Mine, nu l-ai cruțat pe fiul tău cel iubit,
17. cu adevărat, binecuvântând, te voi binecuvânta pe tine și, înmulțind, voi înmulți sămânța ta ca stelele cerului și ca nisipul cel de la malul mării și va moșteni sămânța ta cetățile celor potrivnici.
18. Și vor fi binecuvântate în[tru] sămânța ta toate neamurile pământului pentru că ai ascultat de glasul Meu»”.
19. Și a fost întorcându-se Avraam către slujitorii săi și [aceștia] s-au ridicat [și] au fost mergând împreună la Fântâna jurământului și a locuit Avraam la Fântâna jurământului.
20. Și a fost după cuvintele acestea și i s-a vestit lui Avraam, zicându-le [zicându-i]: „Iată, a născut Melha [Μελχα], și ea, fii lui Nahor [Ναχώρ], fratelui tău:
21. pe Ox [Ωξ], cel întâi-născut, și pe Vaix [Βαυξ], fratele său, și pe Camuil [Καμουηλ], tatăl sirilor[1]/ sirienilor,
22. și pe Hasad [Χασαδ] și pe Azav [Αζαυ] și pe Faldas [Φαλδας] și pe Iedlaf [Ιεδλαφ] și pe Batuil [Βαθουηλ]!
23. Și Batuil a născut-o pe Rebecca [Ῥεβέκκα]. Aceștia [sunt] fiii cei opt pe care i i-a născut Melha lui Nahor, fratelui lui Avraam.
24. Iar concubina [ἡ παλλακὴ] sa, cu numele Reima [Ρεημα], i-a născut și ea pe Tabec [Ταβεκ] și pe Gaam [Γααμ] și pe Tohos [Τοχος] și pe Moha [Μωχα]”.
[1] De la forma de N. pl. σύροι, pentru că în text e forma de G. pl. σύρων.