Facerea, cap. 23, cf. LXX
1. Și a fost viața Sarrei 127 de ani
2. și a murit Sarra în cetatea Arboc [Αρβοκ], care este în vale. Aceasta este Hebronul [Χεβρων], în pământul lui Hanaan. Și a venit Avraam să și-o plângă pe Sarra și să o jelească.
3. Și s-a ridicat Avraam de la mortul său și le-a zis fiilor lui Het [Χετ], zicându-le:
4. „Pribeag și străin sunt eu împreună cu voi. Așadar, dați-mi mie stăpânire de mormânt [κτῆσιν τάφου] împreună cu voi și am să-mi îngrop mortul meu de la mine [καὶ θάψω τὸν νεκρόν μου ἀπ᾽ ἐμοῦ]!”.
5. Și au fost răspunzând fiii lui Het către Avraam, zicându-i:
6. „Nu, doamne, ci ascultă-ne pe noi, [căci] Împăratul de la Dumnezeu ești tu în[tre] noi [Βασιλεὺς παρὰ Θεοῦ εἶ σὺ ἐν ἡμῖν]. În mormintele cele alese ale noastre îngropă-ți mortul tău, că niciunul de-al nostru mormântul său nu-l va opri de la tine [ca] să îți îngropi mortul tău acolo!”.
7. Și s-a ridicat Avraam [și] s-a închinat poporului pământului [προσεκύνησεν τῷ λαῷ τῆς γῆς][1], fiilor lui Het,
8. și a grăit Avraam către ei, zicându-le: „Dacă aveți [în] sufletul vostru [εἰ ἔχετε τῇ ψυχῇ ὑμῶν], astfel încât să îngrop mortul meu de la fața mea, ascultați-mă și grăiți pentru mine lui Efron [Εφρων], celui al lui Saar [τῷ τοῦ Σααρ]!
9. Și [el] să-mi dea mie peștera cea îndoită, care este a lui, cea care [este] în partea câmpului său, pe argintul cel vrednic [de ea]! Să-mi dea mie pe aceasta, [care este] în[tru] voi, întru stăpânire de mormânt!”.
10. Iar Efron ședea în mijlocul fiilor lui Het. Și a fost răspunzând Efron Hetteosul [Εφρων ὁ Χετταῖος]/ Hetteul către Avraam [și] a zis celor care aud [celor care auzeau], fiilor lui Het, și tuturor celor care intră [celor care intrau] întru cetate, zicându-le:
11. „Lângă mine fii, doamne, și ascultă-mă: pământul și peștera cea din el ție ți le dau! Înaintea tuturor cetățenilor mei ți le-am dat ție. Îngroapă-ți mortul tău!”.
12. Și s-a închinat Avraam înaintea poporului pământului
13. și i-a zis lui Efron întru urechile poporului pământului[2]: „Întrucât de [partea] mea ești, ascultă-mă! Argintul câmpului ia-l de la mine[3] și am să-mi îngrop mortul meu acolo!”.
14. Și Efron i-a fost răspunzându-i lui Avraam, zicându-i:
15. „Nu, doamne, [că] am auzit! Pământul [acesta] 400 de didrahme de argint [este] între mine și tine. [Oare] ce [preț mare] să fie acesta? Iar tu îngroapă-ți mortul tău!”.
16. Și l-a ascultat Avraam pe Efron și i-a dat Avraam lui Efron argintul, pe care l-a grăit întru urechile fiilor lui Het: 400 de didrahme de argint încercat [la] negustori [τετρακόσια δίδραχμα ἀργυρίου δοκίμου ἐμπόροις].
17. Și a stat câmpul lui Efron – care era în peștera cea îndoită, care este către fața lui Mamvri; câmpul și peștera care era în[tru] el și tot pomul care era în[tru] câmp, care este în[tru] hotarele sale împrejur –
18. lui Avraam întru stăpânire, înaintea fiilor lui Het și a tuturor celor care intră [intrau] întru cetate.
19. După acestea a îngropat-o Avraam pe Sarra, pe femeia sa, în[tru] peștera câmpului cea îndoită, care este înaintea lui Mamvri. [Iar] aceasta e Hebronul, în pământul lui Hanaan.
20. Și i-a fost întărit lui Avraam, întru stăpânire de mormânt, câmpul și peștera care era în[tru] el, [pe care el l-a cumpărat] de la fiii lui Het.
[1] Cu sensul că s-a plecat înaintea lor cu respect și cu mulțumire.
[2] I-a zis cu voce tare, pentru ca să audă tot poporul care era de față.
[3] Ia de la mine prețul în argint, pentru pământul pe care mi-l dai!