Facerea, cap. 24, 22-52, cf. LXX
22. Și a fost, când au încetat toate cămilele bând [să bea], [că] omul a luat cercei de aur [ἐνώτια χρυσᾶ], fiecare [cu] greutatea de o drahmă, și două brățări [ψέλια] pentru mâinile ei, [cu] greutatea lor de 10 [bani] de aur,
23. și a întrebat-o pe ea și i-a zis: „Fiica cui ești? Vestește-mi mie, dacă lângă tatăl tău ne este nouă loc [ca] să poposim?”.
24. Și i-a zis lui: „Eu sunt fiica lui Batuil, al Melhei, pe care [ea] i l-a născut lui Nahor”.
25. Și i-a zis lui: „Și paie și mâncăruri multe [sunt] lângă noi și loc [ca] să poposiți”.
26. Și omul a binevoit [și] s-a închinat Domnului
27. și a zis: „Binecuvântat [este] Domnul, Dumnezeul domnului meu, Avraam, Care nu a lăsat dreptatea Sa și adevărul [Său] de la domnul meu! [Căci] Domnul pe mine m-a călăuzit cu bine spre casa fratelui domnului meu”.
28. Și a alergat tânăra [și] i-a vestit întru casă maicii sale după [cum a auzit] cuvintele acestea.
29. Iar [cu] Rebecca era fratele [ei], al cărui nume [era] Laban [Λαβαν]. Și a alergat Laban către om[ul acela], afară, la izvor.
30. Și a fost, când a văzut cerceii și brățările la mâinile surorii sale și când a auzit cuvintele Rebeccăi, surorii sale, zicând: „Așa mi-a grăit mie omul [acela]”, și a venit către om[ul acela], care a stat [stătuse] el cu cămilele [sale] la izvor,
31. și i-a zis lui: „Vino [și] intră! Binecuvântat [este] Domnul! Pentru ce ai stat [stai] afară? Iar eu am pregătit casa și locul cămilelor”.
32. Și a intrat omul întru casă și a deșeuat cămilele și le-a dat paie și nutrețuri cămilelor și [și-a luat] apă să-și spele picioarele sale și picioarele oamenilor celor [care erau] împreună cu el.
33. Și le-a pus lor înainte pâini să mănânce, dar [el] a zis: „Nu am să mănânc, până ce eu [nu am] să-mi grăiesc cuvintele mele”. Și i-au zis: „Grăiește!”.
34. Și [el] a zis: „Eu sunt slujitorul lui Avraam,
35. iar Domnul l-a binecuvântat pe domnul meu foarte și [el] a fost înălțat[1]. Și i-a dat lui oi și viței, argint și aur, slujitori și slujitoare, cămile și măgari.
36. Și a născut Sarra, femeia domnului meu, un fiu domnului meu, după [ce a fost] să îmbătrânească el, și i-a dat lui [toate] câte era[u] ale sale.
37. Iar domnul meu m-a jurat pe mine, zicându-mi: «Nu vei lua femeie fiului meu din fiicele hananeilor, în[tre] care eu pribegesc în pământul lor,
38. ci mai degrabă întru casa tatălui meu vei merge și întru seminția mea și vei lua femeie fiului meu de acolo».
39. Și i-am zis domnului meu: «[Și dacă] femeia poate nu va merge împreună cu mine?».
40. Și [el] mi-a zis mie: «Domnul, Căruia i-am bineplăcut înaintea Sa, Acela va trimite pe Îngerul Său împreună cu tine și va bine-călăuzi calea ta și vei lua femeia fiului meu din seminția mea și din casa tatălui meu.
41. Atunci curat vei fi de blestemul meu [τότε ἀθῷος ἔσῃ ἀπὸ τῆς ἀρᾶς μου], când [vei face aceasta]. Căci dacă ai să mergi întru seminția mea și nu or să ți-o dea ție, și [atunci] vei fi curat de jurământul meu».
42. Și am venit astăzi la izvor [și] am zis: «Doamne, Dumnezeul domnului meu Avraam, dacă Tu bine-călăuzești calea mea, pe care eu acum voi merge pe ea,
43. iată, eu am stat la izvorul apei și fiicele oamenilor cetății vor ieși să care apă! Și va fi fecioara, căreia eu am să-i zic: <Adapă-mă puțin [din] apa din vasul tău!>,
44. iar [ea] are să-mi zică mie: <Și tu bea și cămilelor tale le voi scoate apă!>, [că] aceasta [va fi] femeia pe care a pregătit-o Domnul slujitorului Său, lui Isaac, și în[tru] aceasta voi cunoaște că ai făcut milă domnului meu, lui Avraam».
45. Și a fost, mai înainte să termin eu grăind [să grăiesc] în[tru] minte[a mea], [că] numaidecât Rebecca ie- șea, având vasul pe umeri, și a coborât la izvor și și-a cărat apă. Iar [eu] i-am zis ei: «Adapă-mă pe mine!».
46. Și s-a grăbit [și] și-a dat jos vasul său de la ea și a zis: «Bea tu, iar pe cămilele tale le voi adăpa!». Și am băut, iar cămilele mele au fost adăpate.
47. Și am întrebat-o pe ea și i-am zis: «A cui fiică ești?». Iar ea mi-a zis: «Fiica lui Batuil sunt, al fiului lui Nahor, pe care i l-a născut lui Melha». Și și-a pus ei cerceii și brățările pe mâinile sale.
48. Și am binevoit [și] m-am închinat Domnului și L-am binecuvântat pe Domnul, pe Dumnezeul domnului meu Avraam, Care mie [pe mine] m-a bine-călăuzit în[tru] calea adevărului, [ca] să iau fiica fratelui domnului meu fiului său.
49. Așadar, dacă voi faceți milă și dreptate cu dom- nul meu, vestiți-mi mie! Iar dacă nu, vestiți-mi mie, pentru ca să mă întorc spre dreapta sau spre stânga!”.
50. Și i-a[u] fost răspunzându-i Laban și Batuil [și] i-au zis: „De la Domnul a ieșit porunca aceasta! Așadar, nu vom putea să grăim împotriva ta de rău [sau] de bine.
51. Iată, Rebecca [este] înaintea ta! [Dacă] ai luat-o, grăbește-te și să fie femeia fiului domnului tău, precum a grăit Domnul [καθὰ ἐλάλησεν Κύριος]”.
52. Și a fost, când [a fost] să audă slujitorul lui Avraam cuvintele acestea, [că] s-a închinat până la pământ Domnului [προσεκύνησεν ἐπὶ τὴν γῆν Κυρίῳ].
[1] De Dumnezeu.