Psalmul al 118-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată [mem]
Cât mi-e legea Ta, Doamne, de dragă,
de mă-nvăț cu ea ziua-ntreagă!
Mai mult decât vrăjmașilor mei, a-nțelege
mi-ai dat în veci, cu sfânta Ta lege
și porunca Ta, Doamne, cea sfântă,
întru veac a mea este, ne-ndoită.
Mai mult decât toți cei ce mă-nvață
Ți-am înțeles legea măreață,
căci ale Tale mărturii cinstite
mă-nțelepțesc și îmi dăruie minte.
Mai presus decât bătrânii am cercetat porunca Ta,
și nu au să mă întreacă în cunoașterea sa.
În toată calea cea rea, fără tihnă și umbră,
am oprit picioarele mele să curgă,
și la cărarea cea rea am luat aminte,
ca să-Ți păzesc sfintele cuvinte.
Nu m-am abătut de la judecățile Tale sfinte,
că ai pus lege mie, în cuvinte:
cât de dulci sunt, Doamne, cuvintele,
ca fagurele de miere și nu le uit pe ele,
căci mi se-ndulcește cu ele gura,
că-s mai dulci ca mierea și mura.
Din poruncile Tale îmi vine minte,
iar căile strâmbe mi-s urâte.