Facerea, cap. 24, 53-67, cf. LXX
53. Și a scos slujitorul vase de argint și de aur și îmbrăcăminte [și] le-a dat Rebeccăi, și a dat daruri [și] fratelui ei, [cât] și maicii sale.
54. Și au mâncat și au băut, el și oamenii cei fiind dimpreună cu el, și au fost dormind. Și s-a sculat dimineață [și] a zis: „Trimiteți-mă, pentru ca să mă duc către domnul meu!”.
55. Dar frații ei și maica [sa] au zis: „Să rămână fecioara cu noi ca [la] 10 zile și după acelea se va duce!”.
56. Dar el a zis către ei: „Nu mă opriți pe mine, și [căci] Domnul a bine-călăuzit calea mea! Trimiteți-mă pe mine, pentru ca să mă duc către domnul meu!”.
57. Iar ei au zis: „Să chemăm tânăra și să întrebăm gura ei [καλέσωμεν τὴν παῖδα καὶ ἐρωτήσωμεν τὸ στόμα αὐτῆς]”.
58. Și au chemat-o pe Rebecca și i-au zis ei: „Vei merge cu omul acesta?”. Iar ea le-a zis: „Voi merge!”.
59. Și au trimis-o pe Rebecca, pe sora lor, și averile ei, și pe slujitorul lui Avraam și pe cei dimpreună cu el.
60. Și au binecuvântat-o pe Rebecca, pe sora lor, și i-au zis ei: „Soră[1] a noastră ești. Fii întru mii de zeci de mii [γίνου εἰς χιλιάδας μυριάδων] și să moștenească sămânța ta cetățile celor potrivnici!”.
61. Și s-a ridicat Rebecca și roabele ei [αἱ ἅβραι αὐτῆς], s-au suit pe cămile și au fost mergând împreună cu omul [acela]. Și a luat-o slujitorul pe Rebecca [și] s-a dus.
62. Iar Isaac mergea prin pustiu către Fântâna Vedeniei [τὸ Φρέαρ τῆς Ὁράσεως]. Și el locuia [pe atunci] în pământul cel către miazăzi.
63. Și a ieșit Isaac să cugete întru câmp [καὶ ἐξῆλθεν Ισαακ ἀδολεσχῆσαι εἰς τὸ πεδίον], către seară [τὸ πρὸς δείλης]. Și a privit [cu] ochii [săi și] a văzut cămilele venind…
64. Și a privit Rebecca [cu] ochii [săi și] l-a văzut pe Isaac și a sărit de pe cămilă [καὶ κατεπήδησεν ἀπὸ τῆς καμήλου]…
65. Și i-a zis slujitorului [aceluia]: „Cine este omul acela, care merge în câmp întru întâmpinarea noastră [εἰς συνάντησιν ἡμῖν]?”. Iar slujitorul i-a zis: „Acesta este domnul meu!”. Iar ea și-a luat vălul [τὸ θέριστρον][și] s-a îmbrăcat [cu el].
66. Și slujitorul i-a povestit lui Isaac toate cuvintele pe care le-a făcut [καὶ διηγήσατο ὁ παῖς τῷ Ισαακ πάντα τὰ ῥήματα ἃ ἐποίησεν].
67. Iar Isaac a intrat întru casa maicii sale și a luat-o pe Rebecca și i-a fost lui femeia [sa] și a iubit-o pe ea [καὶ ἠγάπησεν αὐτήν]. Și Isaac a fost mângâindu-se pentru Sarra, maica sa[2].
[1] Forma de vocativ.
[2] Sfânta Rebecca a fost mângâierea Sfântului Isaac, a soțului ei! Pentru că ea, iubindu-l pe el mult, l-a făcut să se mângâie pentru adormirea maicii sale, a Sfintei Sarra.