Predica la 17 ani de la adormirea Sfântului Ilie văzătorul de Dumnezeu (4 mai 2022)
Hristos a înviat!
Iubiții mei[1],
de când Sfânta Icoană a Sfântului Ilie[2] e lângă masa mea de scris, am mereu privirea îndreptată spre el. Pentru că mă umplu de privirea lui. Iar Doamna Preoteasă și-a pus Sfânta lui Icoană pe telefon și pe computer ca fundal, pentru ca să îl aibă mereu cu ea. Și aceasta, pentru că pe Sfinții lui Dumnezeu trebuie să îi privim iconic. Să îi privim îndelung în rugăciunea către ei…
Când era cu noi, l-am privit față către față, cu harul lui Dumnezeu, și am trăit revărsările de har continue din el în noi. Pentru că el era ca un izvor continuu de har, ca un soare îmbrăcat cu smerenie printre noi. Astăzi însă, când este în Împărăția lui Dumnezeu, întru slava Lui, îl privim iconic, pentru că îl privim prin fereastra de har care este Sfânta lui Icoană. Și, privindu-l iconic, cu bucurie și cu pace, îl simțim tot mai viu lângă noi, pentru că puterea harismatică a persoanei sale iradiază din Sfânta lui Icoană într-un mod copleșitor. El ne umple camera de prezența lui blândă și cuvioasă. Și noi, rugându-ne în fața peretelui iconizat dinspre răsărit, Îl privim pe Domnul, pe Maica Lui, pe ceilalți Sfinți și pe el împreună cu ei. Pentru că el este în Împărăția lui Dumnezeu dimpreună cu toți Sfinții și Îngerii lui Dumnezeu.
Și mai îmi stau înainte, pentru a le scrie, Slujba și Viața sa extinsă. Pentru că trebuie să le scriu și pe acestea. Aș fi vrut până la această dată să fi scris Slujba Sfântului Ilie, dar nici măcar nu am început-o. Pentru că aștept clipa în care el îmi va încuviința și mă va întări să fac acest lucru. Și în ea să includ o Viață scurtă, liturgică, ca Sinaxar al Utreniei.
Dar săptămâna trecută, în mod minunat, pe când terminam de citit o carte duhovnicească a unui Sfânt canonizat recent, el m-a luminat cum să îi scriu Viața! Pentru că dorește să i-o scriu la modul dinamic și confesiv în care Sfântul Sofronii Saharov [Софроний Сахаров][3] i-a scris Viața Sfântului Siluan Atonitul[4]. Și m-am bucurat mult că mi-a revelat acest lucru! Pentru că acest fel de a scrie e după inima mea. E ceea ce mă împlinește și pe mine. Pentru că voi scrie despre viața sa din interior, așa cum l-am cunoscut și l-am iubit pe el.
Și când Sfinții lui Dumnezeu îți dezvăluie sufletul lor, ei te bucură în mod negrăit, pentru că te fac părtaș la bucuria lor cea veșnică. Și toate luminările și tot ajutorul și toată bucuria care se revarsă din relația mea sfântă cu el, cu Părintele meu duhovnicesc, sunt împlinirea mea, sunt zidirea mea continuă, sunt continuarea relației sale de paternitate față de mine. Căci ceea ce am început, pe când el trăia, continuăm acum în fiecare zi. Și prin aceasta el îmi confirmă că iubirea nu se termină, că relația sfântă dintre Părinte și fiul său duhovnicesc e o relație veșnică, pentru că mă cheamă și pe mine la sine. Mă cheamă mereu la o viață tot mai curată, tot mai sfântă, tot mai plină de slujire, de dăruire și de teologie.
De fiecare dată, Sfântul Ilie văzătorul de Dumnezeu îmi dăruia cărți din biblioteca sa. Le citeam cu nesaț și i le aduceam înapoi, discutând despre ele. Acum, când am la dispoziție milioane de cărți și când am întrecut orice așteptare a mea în materie de manuscris, carte și ediție științifică, continui bucuria sfântă pe care el mi-o făcea dăruindu-mi cărți. O continui la cote copleșitoare, el bucurându-se mult de împlinirea mea. După cum se bucură de slujirea mea, de traducerile și de scrierile mele, de editările mele, de modul în care mă dărui continuu tuturor. Pentru că el însuși mă susține și mă întărește prin sfintele sale rugăciuni în această slujire sfântă a întregii Bisericii.
Și toate acestea mi le transmite prin slava lui Dumnezeu! Pentru că slava lui Dumnezeu este telefonul cel viu, cel neîntrerupt, continuu, prin care Sfinții ne vorbesc nouă, celor de pe pământ, celor care Îi suntem credincioși Lui. Cine are slava lui Dumnezeu în el, acela Îl are pe Dumnezeul treimic în el, și îi poate auzi în el, în mod tainic, pe Sfinții și Îngerii lui Dumnezeu. Pentru că Dumnezeu ne vorbește mereu și ne învață pe cele ale Sale, precum și Îngerii și Sfinții Lui ne învață să Îi slujim continuu lui Dumnezeu. De aceea, Sfinții nu ne învață lucruri contrare lui Dumnezeu, ci ne revelează pe cele ale Lui. Pentru că noi, cu toții, trebuie să facem mereu sfânta Lui voie în viața noastră.
Mergem la el la mormânt și ne rugăm lui, dar Sfântul Ilie ne mângâie din slava lui Dumnezeu! Pentru că oriunde ne rugăm lui, el e de față și ne aude. Și, auzindu-ne, ne mângâie și ne întărește și ne îmbărbătează mereu pentru viața care ne stă înainte. Pentru că rugăciunile noastre față de el, aceste discuții tainice cu el, sunt aceeași vorbire de la inimă la inimă pe care am început-0 pe când el era cu noi. Și după cum atunci nu interesau mai pe nimeni discuțiile noastre și păreau „o pierdere de vreme”, tot la fel și azi sunt o pierdere de vreme binecuvântată, pentru că prin ele câștigăm rugăciunea lui și bucuria lui veșnică față de noi.
Căci, iubiții mei, păcatul nostru fundamental e acela că nu vorbim unii cu alții din toată inima noastră. Nu comunicăm în mod esențial, în mod ziditor, ci doar periferic. Pentru că discuția adevărată e o confesiune sfântă, e o mărturisire cu totul a inimii noastre, e o deșertare a noastră în ceilalți. Și din această discuție curată și mântuitoare pentru noi răsare adevărata dragoste și încredere în oameni. Pentru că cel din fața ta te vede așa cum ești și tu îl vezi pe el așa cum este. Și, văzându-vă reciproc, vă purtați unii pe alții în rugăciune și în iubire și în atenție continuă.
Dar dacă nu comunicăm în mod real, nu știm în mod real unii de alții și nu ne asumăm unii pe alții. Și dacă nu ne asumăm reciproc, nu putem să simțim comuniunea sfântă dintre Dumnezeu și Sfinții Lui. Pentru că această comuniune sfântă este o totală deschidere și o totală sinceritate față de El și o totală dăruire față de El. Iar eu și Doamna Preoteasă, în relația noastră de filiație cu Sfântul Ilie, am trăit tocmai această comuniune sfântă cu el, plină de sinceritate și de adevăr. Și pentru noi adevărul și iubirea și comuniunea sunt viața noastră și nu deziderate. Pentru că am comunicat și comunicăm abisal între noi, așa după cum am comunicat cu el și cu toți cei pe care îi iubim și îi respectăm. Și aceasta o facem, pentru că numai așa simțim că ne împlinim în mod deplin.
De aceea, Sfântul Ilie văzătorul de Dumnezeu, Părintele nostru, este reperul nostru continuu nu numai în materie de teologie dumnezeiască, ci și în materie de iubire sfântă. El ne-a învățat și ne învață continuu că iubirea noastră pentru Dumnezeu ne sporește continuu iubirea dintre noi. Rugăciunea continuă, citirea continuă, scrisul și întreaga nevoință ne umplu de iubire curată și sfântă pentru toți oamenii. Viața cu Dumnezeu nu ne face asociali, ci, dimpotrivă, foarte comunicativi și comunionali. Pentru că îmbrățișăm și vorbim și ajutăm cu toată inima, așa după cum ne umple Dumnezeu de iubirea Lui cea nesfârșită.
Sfântul Ilie a adormit pe 4 mai 2005 și eu am fost hirotonit Preot pe 17 septembrie 2005, după 4 luni de zile. Știa despre modul cum mă cheamă Dumnezeu spre Preoție și mă încuraja pentru asta. Și am simțit din plin felul în care m-a pregătit pentru această dumnezeiască împlinire a vieții mele. Căci scriam la Teza Doctorală închinată Sfântului Simeon Noul Teolog, eram plin de luminare și de bucurie dumnezeiască, dar în același timp inima mea se deschidea cu totul spre slujirea tuturor. Și acestea toate s-au petrecut prin sfintele sale rugăciuni, căci el a vrut ca slujirea preoțească să mă mângâie, dimpreună cu scrierea cărților mele, de plecarea lui la Domnul. Și așa a fost! Dacă nu m-aș fi hirotonit în acel an și Dumnezeiasca Preoție nu mi-ar fi alinat și umplut cu totul inima, aș fi suferit enorm din cauza lipsei lui. Dar slujind și predicând și fiind mereu cu Domnul, l-am simțit și pe el tot mai viu în mine și lângă mine, și așa am putut depăși cu bine plecarea lui de la noi.
Da, marile iubiri sunt pline și de dureri și tristeți pe măsură! Și ca să depășești plecarea celui iubit trebuie să te umpli de o mare întărire de la Dumnezeu. Întotdeauna avem nevoie de întărirea lui Dumnezeu în încordările continue ale vieții noastre. Căci bucuria lui Dumnezeu este cea care ne ușurează durerea și tristețea și lipsurile de tot felul.
Sfântul Ilie mi-a vorbit puțin despre torționarii săi din închisori, dar mi-a vorbit mai mult despre modul cum a luptat pe front. Mi-a povestit despre războiul lui pentru ca să mă îmbărbăteze și să mă inspire, iar despre torționari nu dorea să amintească, pentru că i-a iertat și nu se lupta cu ei interior. Căci pentru el închisoarea a fost perioada cea mai plină de minuni a vieții sale, când el a ajuns să aibă vedenii dumnezeiești fără de număr. Și vedeniile le-a avut după zecile de mii de rugăciuni zilnice, prin care se umplea de slava lui Dumnezeu.
Iar când îmi povestea de pe front, despre cum își conducea soldații din subordine, vedeam grija lui față de toți. Pentru că era neînfricat, nu îi păsa de moarte, dar îi păsa de viața celorlalți. Și când el însuși a fost rănit și a fost dus pe targă la un spital de campanie, am văzut totala lui încredere în Dumnezeu. Pentru că s-a lăsat toată viața lui în mâna Sa. Lucru sfânt pe care l-am învățat și noi de la el: să lăsăm toate în mâna Lui, pentru că El știe mai bine decât noi toți ce ne trebuie și ce ne folosește.
Așadar, iubiții mei, eu vă vestesc acum taina inimii mele: că el e viu și stă înaintea Dumnezeului Celui viu și se roagă pentru noi toți! Și că simțim în mod continuu rugăciunile sale cele pentru noi, fiindcă el, Sfântul Ilie, se roagă pentru noi toți.
Vă doresc multă pace, bucurie și împlinire tuturor! Dumnezeul milei și al iubirii de oameni să ne întărească pe noi toți întru slujirea Sa, acum și pururea și în vecii vecilor! Amin.
[1] Începută la 19. 06, în Sâmbăta Luminată, pe 30 aprilie 2022. Zi cu soare, 15 grade, vânt de 10 km/ h.
[2] A se vedea modul în care am pictat Sfânta sa Icoană: https://www.teologiepentruazi.ro/2021/12/30/drumul-spre-icoana-despre-cum-am-pictat-icoana-sfantului-ilie-vazatorul-de-dumnezeu/.
[3] A se vedea: https://ru.wikipedia.org/wiki/Софроний_(Сахаров), https://en.wikipedia.org/wiki/Sophrony_(Sakharov) și https://ro.orthodoxwiki.org/Sofronie_(Saharov).
[4] Ediția românească: https://edituradeisis.ro/magazin/viata-si-invatatura-staretului-siluan-athonitul/.