Predică la Duminica a III-a după Paști [2022]
Hristos a înviat!
Iubiții mei[1],
Sfintele Femei Mironosițe, pomenite astăzi ca martore ale învierii Domnului, au venit „foarte de dimineață [λίαν πρωῒ]” [Mc. 16, 2, BYZ] la mormântul Său pentru ca să ungă trupul Său cu aromate [ἀρώματα] [Mc. 16, 1, BYZ]. Dar la mormânt au avut parte de o vedere îngerească [Mc. 16, 5, BYZ]! Căci Îngerul Domnului le-a spus: „Nu vă uimiți! Căutați pe Iisus Nazarinosul, Cel-care-a-fost-răstignit [τὸν ἐσταυρωμένον]? A fost înviat [ἠγέρθη]! Nu este aici! Vedeți, [acesta este] locul unde L-au pus pe El!” [Mc. 16, 6, BYZ]. Și primind vestea cea mare a învierii Lui, ele s-au umplut de nespusă bucurie dumnezeiască. Pentru că Domnul, Cel răstignit pe Cruce în văzul tuturor, a înviat în mod tainic și e viu în veci. Și ele s-au făcut martore și propovăduitoare ale învierii Sale, pentru că au propovăduit tuturor că El este viu. Pentru că li S-a arătat mai apoi, plin fiind de slava Sa, și le-a încredințat El Însuși de învierea Lui [Mt. 28, 9, BYZ].
De la aceste Sfinte ale lui Dumnezeu au învățat femeile creștine să meargă dis-de-dimineață la mormânt pentru ca să tămâie mormântul și să aprindă lumânări la mormânt și pentru ca să împartă pentru cei adormiți. Pentru că iubirea se trezește dis-de-dimineață pentru ca să slujească și să se roage. Cel care se îngrijește de mântuirea sa nu lenevește până târziu în pat, ci se trezește dimineața devreme pentru ca să se roage, pentru ca să se întărească duhovnicește prin citiri sfinte și pentru ca să Îi slujească lui Dumnezeu. Pentru că timpul este mântuirea noastră. Timpul vieții noastre e spațiul existențial în care noi ne mântuim. Și în acest puțin timp al vieții noastre, noi ne pregătim pentru veșnicia noastră cu Dumnezeu. Pentru că acum trebuie să ne îndreptăm viața noastră, acum trebuie să ne sfințim, acum trebuie să ne desăvârșim!
– De ce însă Domnul le-a spus Sfintelor Femei Mironosițe: „Bucurați-vă [Χαίρετε]!” [Mt. 28, 9, BYZ]? Și la ce fel de bucurie le-a chemat El?
– La bucuria sfântă a viețuirii împreună cu El pentru veșnicie! Pentru că bucuria pe care ne-o dă Domnul e dumnezeiască, e plină de sfințenie și ea ne învață să trăim în mod sfânt pe pământ. Căci noi ne bucurăm de Dumnezeul mântuirii noastre în mod tainic în fiecare clipă a vieții noastre. Dincolo de durerile, de tristețile, de ispitele, de necazurile vieții noastre, noi avem în noi slava lui Dumnezeu și ea este bucuria Lui cea veșnică. Pentru că bucuria Lui e însăși viața Lui. Și El ne umple de viața Lui cea veșnică, pentru ca noi să trăim încă de acum dumnezeiește, să trăim încă de acum în Împărăția Lui cea veșnică.
Pentru că Domnul nu numai ne poruncește să ne bucurăm, ci ne dă și bucuria Lui în noi înșine. Și bucuria Lui ne învață să Îl iubim pe El și pe toți oamenii și întreaga Lui creație. Pentru că toți suntem ai Lui și El are grijă de noi toți. Însă nu putem trăi cu adevărat aici și acum, dacă nu ne bucurăm dumnezeiește de El și de întreaga Lui creație. Pentru că viața creștină e o viață pascală. Viața creștină e viața în care ne-a introdus și ne-a întărit Însuși Dumnezeu prin moartea și prin învierea Lui, pe care noi le-am trăit în mod tainic la Botezul nostru. Și umplându-ne pe noi de slava Lui prin Marele Său Mir, apoi unindu-Se cu noi prin Dumnezeiasca Sa Euharistie, Dumnezeu Însuși ne-a făcut pe noi fiii Săi, pentru ca să fim pentru veșnicie împreună cu El.
De aceea, El ne-a trecut de la moarte la viață împreună cu El, atunci când ne-a făcut fiii Săi! Și tot El, pe noi, cei care murim zilnic prin păcatele noastre, ne învie iar și iar prin Dumnezeiasca Sa Mărturisire, prin care ne iartă de păcatele pentru care noi ne pocăim. Căci El ne dăruie bucuria Lui și ne-o redăruie în mod continuu, fiindcă vrea să fim pentru toată viața plini de prăznuire sfântă.
Și aceasta e taina vieții creștine, taina vieții noastre: avem parte de învierea continuă și de bucuria tainică împreună cu Dumnezeul mântuirii noastre! Căci moartea tatălui meu m-a găsit cu inima bucuroasă și m-a lăsat cu ea tot bucuroasă. Pentru că viața creștină e o nesfârșită prăznuire dumnezeiască interioară. Și l-am privegheat și l-am îngropat având în mine bucuria lui Dumnezeu și nădejdea vie în mila Lui. De aceea, moartea lui nu a fost și nu este o dramă pentru mine, ci o mare eliberare interioară și o bucurie tainică. Pentru că el a plecat la Domnul în praznicul Învierii Domnului și a fost îngropat în ziua de pomenire a Sfântului Ilie văzătorul de Dumnezeu, Părintele nostru duhovnicesc, cel care l-a miluit prin mine din destul…
Dintre Sfintele Femei Mironosițe iese în evidență Sfânta Maria Magdalini [Μαρία ἡ Μαγδαληνή][Mt. 28, 1, BYZ], cea întocmai cu Apostolii Domnului. Ea a fost lângă Crucea Domnului, văzând Patimile Sale cele pentru noi, apoi la Înmormântarea Lui[2], suferind alături de Născătoarea de Dumnezeu[3]. Dar Sfânta Maria Magdalini a fost alături de Preacurata Stăpână și în ziua învierii Domnului, când Domnul li S-a arătat lor[4]. Fapt pentru care Sfinții Evangheliști o socotesc pe Sfânta Maria Magdalini „prima martoră”[5] a Învierii Domnului. Și ea, cea dintâi martoră a învierii Lui, a trăit o viață de propovăduire apostolică din iubire pentru El[6]. Căci, primind slava lui Dumnezeu la Cincizecime, ea a plecat din Ierusalim și a mers la Roma, vorbindu-i despre învierea Domnului Împăratului Tiberius, căruia i-a vindecat ochii[7]. Și tot de la ea avem tradiția de a vopsi ouă în roșu la Paști. Căci roșul ne vorbește despre moartea Lui, pe când oul vorbește despre învierea Lui cea de a treia zi[8].
Iar oul are viața în el însuși, așa după cum noi avem viața lui Dumnezeu în noi înșine! Și când Sfinții Mucenici erau munciți în chip și fel pentru iubirea lor pentru Dumnezeu, ei au părăsit toate cele ale lumii, pentru că aveau viața Lui în ei înșiși. Aveau slava Lui, bucuria Lui cea veșnică în ei înșiși, așa precum o avem și noi. Și tocmai de aceea aveau și avem nădejde nebiruită în Dumnezeu: pentru că El este cu noi în fiecare clipă a vieții noastre, pentru că slava Lui e mereu cu noi.
Așadar, noi, creștinii, nu suntem tari în dureri și în ispite datorită vieții noastre, ci datorită vieții Lui care este în noi! El, Dumnezeul nostru, este cu noi pururea și ne întărește în tot ceea ce facem. Iar când cădem în păcate de tot felul, El este Cel care ne ridică din durerea noastră și ne face vii, pentru că noi n-am mai putea să ne ridicăm din păcatele noastre. Mâna Sa cea tare și atotputernică ne ridică pe noi din moartea noastră și ne face vii, pentru că El ne dorește pentru veșnicie ai Săi. Și pentru că El ne învie pe noi continuu, tocmai de aceea viața noastră e un Paști continuu. Pentru că Domnul ne scoate din Iad oricând ne pocăim și El ne iartă pentru toate. Iertarea Lui e viața noastră. Timpul vieții noastre e timpul învierii noastre. Și, înviind continuu, noi ne bucurăm continuu de Dumnezeu și, împreună cu El, de întreaga Lui creație. Pentru că, prin El, descoperim mereu cât de minunată și de profundă e întreaga Lui voie cu noi toți.
Multă sănătate și bucurie tuturor! Dumnezeul mântuirii noastre să ne bucure mereu cu slava Lui, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!
[1] Începută la 6. 15, în zi de vineri, pe 6 mai 2022. Cer senin, 8 grade, vânt de 6 km/ h.
[2] Ieromonahul Theologos Simonopetritul, Sfânta Maria Magdalena. Sfântul odor al Mănăstirii Simonos Petras, trad. din lb. greacă veche și note de Laura Enache, Ed. Doxologia, Iași, 2015, p. 31.
[3] Idem, p. 34. [4] Idem, p. 41, 43. [5] Idem, p. 58. [6] Idem, p. 59. [7] Idem, p. 60-61. [8] Idem, p. 61.