Facerea, cap. 26, cf. LXX
1. Și a fost foamete pe pământ, afară de foametea cea mai dinainte, care a fost în vremea lui Avraam. Și a fost mergând Isaac către Abimeleh, împăratul filistiimilor [φυλιστιιμ], întru Gherara [Γεραρα].
2. Și i S-a arătat lui Domnul și i-a zis: „Să nu te cobori întru Egiptos, ci locuiește în pământul [în] care am să îți zic ție!
3. Și pribegește în pământul acesta! Și voi fi împreună cu tine și te voi binecuvânta pe tine. Căci ție și seminței tale voi da tot pământul acesta și voi întări jurământul Meu, [cu] care M-am jurat lui Avraam, tatălui tău.
4. Și voi înmulți sămânța ta ca stelele cerului și voi da seminței tale tot pământul acesta și vor fi binecuvântate în[tru] sămânța ta toate neamurile pământului.
5. Pentru că a ascultat Avraam, tatăl tău, glasul Meu, și a păzit poruncile Mele și învățăturile Mele și dreptățile Mele și cele legiuite ale Mele”.
6. Și a locuit Isaac în[tre] gherari[1].
7. Și au întrebat oamenii locului despre Rebecca, femeia sa, iar [el] a zis: „Sora mea este!”. Căci a fost temându-se să zică, că „Femeia mea este!”. Ca nu cumva să-l omoare pe el oamenii locului pentru Rebecca, că[ci] frumoasă era [la] față [ὅτι ὡραία τῇ ὄψει ἦν].
8. Și a fost mulți ani acolo. Și a privit Abimeleh, împăratul gherarilor, prin fereastră, [și] l-a văzut pe Isaac amuzându-se [παίζοντα] cu Rebecca, femeia sa.
9. Și l-a chemat Abimeleh pe Isaac și i-a zis lui: „Atunci, într-adevăr, femeia ta este! Că[ci] de ce ai zis: «Sora mea este!»?”. Iar Isaac i-a zis lui: „Căci [așa] am zis, ca nu cumva să mor pentru ea”.
10. Și i-a zis lui Abimeleh: „De ce ne-ai făcut aceasta nouă? Puțin a fost să doarmă cineva [din] neamul meu cu femeia ta, și [căci] ai adus asupra noastră neștiință[2]”.
11. Și a poruncit Abimeleh [la] tot poporul său, zicându-i: „Tot cel care se atinge de omul acesta sau de femeia sa va fi vinovat de moarte [πᾶς ὁ ἁπτόμενος τοῦ ἀνθρώπου τούτου ἢ τῆς γυναικὸς αὐτοῦ θανάτου ἔνοχος ἔσται]”.
12. Și a semănat Isaac în pământul acela și a aflat în anul acela orzul rodind însutit [ἑκατοστεύουσαν]. Și Domnul l-a binecuvântat pe el [εὐλόγησεν δὲ αὐτὸν Κύριος].
13. Și a fost înălțat omul[3] [καὶ ὑψώθη ὁ ἄνθρωπος] și, mergând înainte, mai mare era, până ce mare foarte a fost [ἕως οὗ μέγας ἐγένετο σφόδρα].
14. Și i s-a[u] făcut lui dobitoacele de oi și dobitoacele de boi și ogoarele cele multe [γεώργια πολλά]. Și l-au gelozit [ἐζήλωσαν] pe el filistiimii.
15. Și toate fântânile pe care le-au săpat slujitorii tatălui său, în vremea tatălui său, le-au închis pe ele filistiimii și le-au umplut pe ele de pământ.
16. Și a zis Abimeleh către Isaac: „Pleacă de la noi, că mai puternic foarte [decât] noi te-ai făcut!”.
17. Și a plecat de acolo Isaac și a poposit în valea gherarilor și a locuit acolo.
18. Și Isaac iarăși a săpat fântânile de apă, pe care le-au săpat [le săpaseră] slujitorii lui Avraam, ai tatălui său, și le-au astupat [le astupaseră] pe ele filistiimii, după [ce a fost] să moară Avraam, tatăl său, și le-a numit lor [pe ele cu] nume, după numele pe care le-a nu- mit Avraam, tatăl său.
19. Și au săpat slujitorii lui Isaac în valea gherarilor și au aflat acolo fântână de apă vie [καὶ εὗρον ἐκεῖ φρέαρ ὕδατος ζῶντος].
20. Și s-au bătut păstorii gherarilor cu păstorii lui Isaac, zicând [că] a lor a fi [este] apa. Și [de aceea] au numit numele fântânii Nedreptate [Ἀδικία], căci i-au făcut lui nedreptate.
21. Și Isaac a plecat de acolo [și] a săpat altă fântână, dar se judecau și pentru aceasta. Și a numit numele lui [ei] Vrăjmășie [Ἐχθρία].
22. Și a plecat [și] de acolo [și] a săpat altă fântână și nu s-au [mai] bătut pentru el [aceasta]. Și a numit numele lui [ei] Lărgime bună [Εὐρυχωρία], zicând: „Pentru că Domnul ne-a lărgit nouă acum și ne-a sporit pe noi pe pământ”.
23. Și s-a suit de acolo la Fântâna jurământului.
24. Și Domnul i S-a arătat lui în noaptea aceea și i-a zis [lui]: „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, al tatălui tău! Nu te teme! Căci cu tine sunt și te-am binecuvântat pe tine și voi înmulți sămânța ta pentru Avraam, tatăl tău”.
25. Și a zidit acolo jertfelnic și a chemat numele Domnului și și-a întărit acolo cortul său. Și slujitorii lui Isaac au săpat acolo o fântână.
26. Și Abimeleh a fost mergând către el de la gherari, și Ohozat, conducătorul miresei sale, și Ficol, comandantul puterii sale.
27. Și le-a zis lor Isaac: „Pentru ce ați venit către mine? Iar [Căci] voi m-ați urât pe mine și m-ați trimis pe mine de la voi”.
28. Și [ei] au zis: „Te-am văzut, te-am văzut că Domnul era cu tine și am zis: «Să fie blestemul între noi și între tine! Și vom pune cu tine făgăduință
29. [și] nu vei face cu noi rău, precum noi pe tine nu te-am urât și în ce chip te-am cinstit ție [pe tine] bine și te-am trimis pe tine cu pace». Iar tu acum binecuvântat [ești] de către Domnul”.
30. Și le-a făcut lor ospăț și au mâncat și au băut.
31. Și s-au sculat dimineața [și] au jurat omul aproapelui său. Și i-a trimis pe ei Isaac și plecau [au plecat] de la el cu mântuire [καὶ ἀπῴχοντο ἀπ᾽ αὐτοῦ μετὰ σωτηρίας].
32. Și a fost în ziua aceea și au venit slujitorii lui Isaac [și] i-au vestit lui despre fântâna pe care au săpat-o [o săpaseră] și i-au zis [lui]: „Nu am aflat apă”.
33. Și au chemat-o pe ea Jurământul [Ὅρκος]. Pentru aceea numele cetății [a fost] Fântâna jurământului până în ziua de astăzi.
34. Și era Isav de 40 de ani. Și și-a luat femeie pe Iudin [Ιουδιν], pe fiica lui Veir Hetteosul [Βεηρ τοῦ Χετταίου], și pe Vasemmat [Βασεμμαθ], pe fiica lui Elon Eveosul [Αιλων τοῦ Ευαίου],
35. și erau certându-se [cu] Isaac și [cu] Rebecca.
[1] De la forma de N. pl. a lui Γεραρα: γεραροί. În text e forma de D. pl.
[2] Era cât pe-aci să se culce cineva cu femeia ta, pentru că nu știam că aceasta îți e soție.
[3] Se referă la Sfântul Isaac.