Psalmul al 119-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată

Către Domnul strig, la necaz,
și-mi ia greutatea de pe grumaz.

Sufletul scapă-mi-l de primejdii sumbre
Doamne, și de gurile strâmbe
și de limba cea semeață,
de cuvinte ce-mi fac greață!

La ce bine te va pune
limba cea cu-nșelăciune?

Căci Cel Puternic Își face
săgeți iuți, ca o lance,
cu jăratic înfocate,
celor din pustietate.

Vai, că voia mi-e amară:
m-am înstrăinat de țară,
îndepărtându-mă cu-amar
de-am întins corturi cu Chidar.

Multă duc străinătate,
asuprit de nedreptate!

Celor ce n-au bunăvoință,
li-s prieten cu credință,
și când le grăiesc de pace,
ei pun vrajba ce le place.