Psalmul al 123-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată

Că de n-ar fi întru noi Domnul,
– să zică Israil în tot poporul –,
că de n-ar fi întru noi Domnul
atunci când se răzvrătește omul,

de se scoală asupra noastră-n pripă,
ne-ar sorbi de vii și ne-ar arunca-n râpă!
Când își pornesc ei mânia cu valuri și unde,
asupră-ne, ca-n vârtej să ne-afunde!

Iar sufletul nostru prin puhoaie trece,
ca printr-un râu repede și rece.
Și sufletul nostru trecătoare
își face prin apă înecătoare.

Binecuvântat să fii, cu pace,
că nu ne-ai dat, Doamne, să ne mănânce
cu dinții lor, și de vânătoare
ne-ai scăpat, de laț și de cursă mare!

Ca pe vrabie ne-ai scos, Doamne Sfinte,
sufletele din curse cumplite,
și capcanele celor ce viața o pradă
le-ai zdrobit, ca să nu ne piardă.

Că Tu, Doamne, cu sfântul Tău nume,
ne dai ajutorul Tău pe lume,
precum dintâi ai zis cu cuvântul,
de s-au făcut cerul și pământul.