Predică la Sfinții Împărați Constantinus și Helena [21 mai 2022]
Hristos a înviat!
Iubiții mei[1],
cei doi Sfinți Împărați astăzi pomeniți, fiu și mamă, au pornit de jos, pentru că s-au născut în condiții umile. Sfânta Helena s-a născut la Drepana [Δρέπανα], în Bitinia, în Asia Mică, numită mai apoi Elenopolis [Ἑλενόπολις] în cinstea ei[2], iar Împăratul Flavius Valerius Constantius I Chlorus[3] a întâlnit-o la Naissus, astăzi Niș [Ниш], în Serbia[4], la un han, unde îngrijea animalele. Și Împăratul s-a îndrăgostit de ea și s-a culcat cu ea în acea noapte, lăsându-i ca amintire o mantie stacojie și o brățară de aur[5]. Astfel că Sfântul Constantinus s-a născut în condiții umile pe 27 februarie c. 272, la Naissus, mama lui născându-l și crescându-l de una singură până la vârsta de 10 ani[6]. Și după darurile lăsate mamei lui, tatăl Sfântului Constantinus l-a recunoscut ca fiu al său cu mare bucurie și l-a păstrat la sine[7].
Dar pentru că el trăise în condiții modeste și primise o educație aleasă de la mama lui, de la Sfânta Helena, nu suporta să îi vadă chinuiți pe creștini[8]. Chinuirea lor îi producea o foarte mare întristare la inimă[9]. Iar această întristare bună pentru creștini i-a pregătit inima pentru propria lui viață creștină.
La curtea imperială a persecutorului Diocletianus, Sfântul Constantinus învață literatură latină, greacă și filosofie[10]. Dar a fost și martor la martirizările în masă ale creștinilor[11]. Sfântul Constantinus devine Augustus în 306, readucând-o pe Sfânta Helena la curtea imperială în 312 și făcând-o Augustă în 325[12].
Convertirea Sfântului Constantinus a avut loc în urma unei vedenii avute în timpul zilei, în care a văzut Crucea Domnului ca pe semnul biruinței împotriva tuturor vrăjmașilor săi, după care Domnul, în vedenia nopții, i-a spus să poarte Crucea Sa în războaiele sale[13]. Și Sfântul Constantinus a făcut așa după cum i-a cerut Domnul și s-a arătat biruitor întru toate[14]. Căci acest lucru ne cere Dumnezeu de la noi toți: să ascultăm de luminările Sale. Pentru că El ne aduce înainte oameni și ne dă să trăim diverse evenimente care au de-a face cu viitorul nostru personal. Și dacă suntem atenți la ceea ce El ne indică, atunci înțelegem rolul lor providențial în viața noastră. Dar dacă ne împotrivim lor, luminărilor Sale, noi ne împotrivim împlinirii noastre. Și de aceea mulți o iau pe cărări greșite și își sfârșesc prost viața lor, pentru că n-au acceptat în viața lor luminările lui Dumnezeu. Căci, pentru a le accepta, noi trebuie să ne smerim inima și să recunoaștem că El ne învață mereu numai cele bune și folositoare pentru mântuirea noastră.
Convertirea Sfântului Constantinus a avut loc în ajunul bătăliei de la Pons Milvius, de la Roma, din 28 octombrie 312[15]. Și Crucea Domnului, pe care a văzut-o în mod extatic, Sfântul Constantinus a reprezentat-o pe medalionul de argint din 315 în acest fel[16].
Iar când a văzut vedenia Crucii Domnului, i s-a poruncit în mod extatic: „Ἐν τούτῳ νίκα [În(tru) acesta învinge![17]]”[18]. Căci întru semnul Sfintei Cruci cu toții ne învingem patimile noastre. Pentru că dușmanii noștri reali nu sunt în afara noastră, ci în noi înșine. Și pe cât ne biruim patimile noastre, pe atât suntem liberi duhovnicește.
Însă, dacă Sfântul Constantinus s-a convertit la vârsta de 40 de ani și a pus Biserica în centrul vieții sale, el s-a făcut catehumen și s-a botezat cu puțin timp înaintea de adormirea sa, care s-a petrecut pe 22 mai 337[19]. Mama sa, Sfânta Helena, adormise cu 7 ani mai înainte[20]. Și pentru tot ceea ce a făcut pentru Biserica lui Dumnezeu, dimpreună cu mama sa, el și mama sa sunt cinstiți de către noi ca Întocmai cu Apostolii Domnului[21]. Pentru că au lățit și apărat Biserica Domnului cu multă credință și dragoste.
În troparul praznicului de azi se subliniază că Sfântul Constantinus a văzut Crucea Domnului în cer [ἐν οὐρανῷ], în mod extatic, fiind chemat de către El, așa după cum a fost chemat și Sfântul Apostol Pavlos[22]. Căci chemarea [τὴν κλῆσιν][23] lui a fost dumnezeiască, pentru că Însuși Domnul l-a chemat la Sine. Și el a avut nevoie de această chemare dumnezeiască, așa după cum a avut nevoie și Sfântul Pavlos, pentru ca să fie încredințat cu totul de voia Lui. Și dacă vom lua aminte la întreaga lui viață creștină, la toate deciziile sale ca om al credinței, vom vedea că ele sunt luate prin luminarea lui Dumnezeu. Pentru că toate sunt spre folosul Bisericii Sale și al întregii umanități.
În februarie 313, împreună cu Licinius, dă Edictul de la Milano, prin care creștinii primesc libertate de manifestare. Construiește Biserici, acordă privilegii clerului, promovează creștinii în funcțiile de Stat și retrocedează proprietățile confiscate în timpul persecuțiilor[24]. Zidește Biserica Sfântului Mormânt al Domnului de la Ierusalim și Biserica Sfântul Petrus de la Roma, în 321 stabilește duminica drept zi de odihnă pentru tot imperiul, pune însemne creștine pe monedele sale[25], convoacă Sinodul I Ecumenic în 325, întemeiază Constantinopolul în anul 330[26].
Pentru că în tot ceea ce el a făcut, Sfântul Împărat Constantinus a urmărit binele Bisericii lui Dumnezeu și sănătatea credinței celei mântuitoare. Și când vorbim despre sănătatea credinței, vorbim despre păstrarea ei fără alterare. Pentru că credința dreaptă, nealterată, cea primită de la Domnul, este cea care ne mântuie pe noi. Pe când credința cea stricată, pe care noi o numim eretică, nu ne mântuie, pentru că ea e potrivnică Bisericii lui Dumnezeu și mântuirii noastre. Iar când Sfântul Constantinus a întrunit Sinodul Bisericii, el l-a întrunit pentru ca Biserica să fie în pace și pentru ca credința ei să fie aceeași de la început. Și el a fost în acord interior cu toți Sfinții Părinți sinodali, pentru că aceia doreau același lucru: pacea Bisericii și sănătatea credinței.
Iar noi, dacă ne vrem binele, binele nostru cel real, trebuie să păstrăm Biserica în pace și credința nealterată. Pentru că noi ne mântuim în Biserica lui Dumnezeu prin credința cea una și sfântă, pe care am primit-o de la Domnul nostru.
Dumnezeu să ne bucure și să ne împlinească mereu prin tot lucrul cel bun pe care îl facem! Și să ne dea tuturor râvna de a-I sluji Lui în toate zilele vieții noastre, cu pace, cu smerenie și cu iubire nețărmurită! Amin!
[1] Începută la 9. 05, în zi de marți, pe 17 mai 2022. Soare, 21 de grade, vânt de 5 km/ h.
[2] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Helena,_mother_of_Constantine_I, https://en.wikipedia.org/wiki/Helenopolis_(Bithynia), https://en.wikipedia.org/wiki/Bithynia.
[3] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Constantius_Chlorus.
[4] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Constantine_the_Great, https://en.wikipedia.org/wiki/Niš.
[5] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Helena,_mother_of_Constantine_I și https://www.roger-pearse.com/weblog/the-halkin-life-of-constantine-in-english/.
[6] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Constantine_the_Great și https://www.roger-pearse.com/weblog/the-halkin-life-of-constantine-in-english/.
[7] Cf. https://www.roger-pearse.com/weblog/the-halkin-life-of-constantine-in-english/. [8] Ibidem. [9] Ibidem.
[10] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Constantine_the_Great. [11] Ibidem.
[12] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Helena,_mother_of_Constantine_I.
[13] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Constantine_the_Great. [14] Ibidem.
[15] Cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Bătălia_de_la_Podul_Milvius și https://en.wikipedia.org/wiki/Ponte_Milvio.
[16] Imaginea e de aici: https://en.wikipedia.org/wiki/File:Konstantinsmedaillon.jpg. Datele despre ea sunt de aici: https://en.wikipedia.org/wiki/Constantine_the_Great.
[17] E forma de imperativ și nu de viitor, cf. https://en.wiktionary.org/wiki/νίκα.
[18] Cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/In_hoc_signo_vinces.
[19] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Constantine_the_Great.
[20] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Helena,_mother_of_Constantine_I.
[21] Cf. https://www.synaxarion.gr/gr/sid/3295/sxsaintinfo.aspx.
[22] „Τοῦ Σταυροῦ Σου τὸν τύπον ἐν οὐρανῷ θεασάμενος, καὶ ὡς ὁ Παῦλος τὴν κλῆσιν οὐκ ἐξ ἀνθρώπων δεξάμενος”, cf. Ibidem. [23] Ibidem.
[24] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Constantine_the_Great. [25] Ibidem.