Psalmul al 125-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată

Când ar întoarce Domnul, să fie
întors la urmă Sionul din robie,
atunci ne-am mângâia în voie bună
și ne-am bucura împreună.

Gura ni s-ar veseli și limba
și am uita atunci toată scârba.
Atunci s-ar zice între limbi păgâne:
„S-a-ntors Dumnezeu către ei spre bine!”.

Și Și-a mărit mila spre noi Domnul,
de suntem fericiți de tot omul.

Și ne-ntoarce, Doamne, cu toată prada,
ca-n primăvară când se rupe zăpada,
de austrul ce suflă cald și blând,
când curg pâraiele cu unde jucând.

Cei ce au semănat cu lacrimi, plângând,
vor secera cu bucurie, râzând.
Cei ce merg semănând cu jale și dor,
își vor culege veseli snopii lor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.