Facerea, cap. 27, 1-29, cf. LXX
1. Și a fost, după [ce a fost] să îmbătrânească Isaac și au fost întunecându-se ochii săi a vedea, și [că] l-a chemat pe Isav, pe fiul său cel mai bătrân, și i-a zis lui: „Fiule al meu!”. Și [acela] i-a zis: „Iată, eu!”.
2. Și i-a zis [lui]: „Iată, am îmbătrânit și nu cunosc ziua sfârșitului meu [καὶ οὐ γινώσκω τὴν ἡμέραν τῆς τελευτῆς μου]!
3. Așadar, acum ia-ți lucrul tău, tolba și arcul, și ieși întru câmp și vânează-mi vânat!
4. Și fă-mi mie mâncăruri precum iubesc eu și adu-mi-le mie ca să le mănânc, pentru ca să te binecuvânte pe tine sufletul meu înainte [ca] să mor eu [ὅπως εὐλογήσῃ σε ἡ ψυχή μου πρὶν ἀποθανεῖν με]!”.
5. Dar Rebecca l-a auzit grăind pe Isaac către Isav, fiul său. Iar Isav a fost mergând întru câmp [ca] să vâneze vânat tatălui său.
6. Și Rebecca a zis către Iacov, fiul ei cel mai mic: „Vezi, eu l-am auzit pe tatăl tău grăind către Isav, fratele tău, grăindu-i:
7. «Adu-mi mie vânat și fă-mi mie mâncăruri și am mâncat [am să le mănânc și] te voi binecuvânta pe tine înaintea Domnului înainte [ca] să mor eu [εὐλογήσω σε ἐναντίον Κυρίου πρὸ τοῦ ἀποθανεῖν με]!»!
8. Așadar, acum, fiule, ascultă-mă pe mine, precum eu îți poruncesc ție!
9. Și ai fost mergând [mergi] înspre oi [și] ia-mi mie de acolo doi iezi fragezi și buni și îi voi face pe ei mâncăruri tatălui tău, precum [el] iubește!
10. Și le vei duce tatălui tău și va mânca, pentru ca să te binecuvânte pe tine tatăl tău mai înainte [ca] să moară el”.
11. Și a zis Iacov către Rebecca, maica sa: „Isav, fratele meu, este om păros [ἀνὴρ δασύς], iar eu om neted [ἀνὴρ λεῖος].
12. Să nu cumva să mă atingă pe mine tatăl meu și [astfel] voi fi înaintea sa ca disprețuit și voi aduce asupra mea blestem și nu binecuvântare [καὶ ἐπάξω ἐπ᾽ ἐμαυτὸν κατάραν καὶ οὐκ εὐλογίαν]”.
13. Și i-a zis mama sa: „Pe[ste] mine [să fie] blestemul tău, copilule! Numai ascultă glasul meu și ai fost mergând [mergi] și adu-mi mie!”.
14. Și a fost mergând [și] a luat și a adus maicii [sale]. Și a făcut maica sa mâncăruri precum iubea tatăl său.
15. Și a luat Rebecca îmbrăcămintea lui Isav, a fiului ei cel mai bătrân, [îmbrăcămintea sa] cea bună, care era lângă ea în casă, [și] l-a îmbrăcat [cu ea] pe Iacov, pe fiul ei cel mai tânăr,
16. iar pieile iezilor le-a pus împrejur pe brațele sale și pe[ste] cele goale ale gâtului său,
17. și i-a dat mâncărurile și pâinile, pe care le-a făcut întru mâinile lui Iacov [οὓς ἐποίησεν εἰς τὰς χεῖρας Ιακωβ], ale fiului ei,
18. și [acesta] le-a adus tatălui său și i-a zis: „Tată!”. Iar el i-a zis: „Iată, eu! Cine ești tu, copilule?”.
19. Și i-a zis Iacov tatălui său: „Eu, Isav, cel întâi-născut al tău, am făcut precum mi-ai grăit mie. Cel care te-ai ridicat, șezi și mănâncă vânatul meu, pentru ca să mă binecuvânte pe mine sufletul tău [ὅπως εὐλογήσῃ με ἡ ψυχή σου]!”.
20. Și i-a zis Isaac fiului său: „Ce [este] acesta, pe care l-ai aflat [așa] repede, o, copilule?”. Iar el i-a zis: „[Este] cel pe care l-a dat Domnul [ὃ παρέδωκεν Κύριος], Dumnezeul tău [ὁ Θεός σου], înaintea mea [ἐναντίον μου]!”.
21. Și i-a zis Isaac lui Iacov: „Apropie-te mie [de mine] și te voi pipăi pe tine, copilule, dacă tu ești fiul meu, Isav, sau nu!”.
22. Și s-a apropiat Iacov către Isaac, tatăl său, și l-a pipăit pe el și [Isaac] a zis: „Într-adevăr, glasul [este] glasul lui Iacov, dar mâinile [sunt] mâinile lui Isav”.
23. Și nu l-a recunoscut pe el, căci erau mâinile sale ca mâinile lui Isav, ale fratelui său, păroase și l-a binecuvântat pe el.
24. Și i-a zis: „Tu ești fiul meu, Isav?”. Și el i-a zis: „Eu [sunt]!”.
25. Și i-a zis: „Adu-mi înainte mie [adu-mi înaintea mea] și voi mânca din vânatul tău, copilule, pentru ca să te binecuvânte pe tine sufletul meu!”. Și i-a adus înaintea sa și a mâncat, și i-a adus lui vin și a băut.
26. Și i-a zis lui Isaac, tatăl său: „Apropie-te mie [de mine] și sărută-mă pe mine, copilule!”.
27. Și s-a apropiat [și] l-a sărutat pe el. Și a fost mirosind mirosul veșmintelor sale și l-a binecuvântat pe el și i-a zis: „Iată [ἰδοὺ], mirosul fiului meu [este] ca mirosul câmpului celui plin [ὀσμὴ τοῦ υἱοῦ μου ὡς ὀσμὴ ἀγροῦ πλήρους], pe care l-a binecuvântat Domnul [ὃν ηὐλόγησεν Κύριος]!
28. Și să-ți dea ție Dumnezeu din roua cerului și din grăsimea pământului și mulțime de grâu și de vin.
29. Și să-ți slujească ție neamurile și ți se vor închina ție stăpânitorii! Și fii domnul fratelui tău și ți se vor închina ție fiii tatălui tău! Cel care te blestemă pe tine [va fi] blestemat, iar cel care te binecuvântă pe tine [va fi] binecuvântat”.