Psalmul al 128-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată

Adeseori s-au pornit să mă lupte
din tinere zile, cu oști multe;
să spună Israil, să-nțeleagă
cei ce spre Domnul aleargă.

De multe ori s-au pornit cu război,
din pruncie, să-mi facă nevoi,
ci nimic n-au putut să-mi facă,
năvălind peste mine cu zarvă.

Pe spatele meu ciopleau păcătoșii,
căci au prelungit fărădelegea lor ticăloșii.
Dar Domnul cel drept, vrăjmașilor ce m-au urât
le-a despărțit capul de gât.

Să se întoarcă înapoi cu ocară
vrăjmașii Sionului, din țară,
și ca iarba de pe ziduri neruptă,
de soare să sece-n vreme scurtă,

să n-aibă cu secera ce trage,
secerătorii ce vor vrea a smulge!
Și ca cela ce culege spice,
să n-aibă snop din ce să ridice,

iar drumeții să nu le grăiască:
„Fiți binecuvântați, Dumnezeu să sporească”!