Lună: iunie 2022

Iubiții mei[1],

în limba ebraică, קָהָל [kahal] înseamnă deopotrivă chemare și adunare[2]. Pentru că adunarea lui Dumnezeu e formată din cei pe care El Însuși i-a chemat. Și când vorbim despre Apostolii Domnului, noi vorbim despre cei pe care El Însuși i-a chemat la urmarea Lui. Așadar, fundamentul apostolic al Bisericii e unul rânduit de Dumnezeu, pentru că El i-a ales pe ei, pe Apostolii Săi.  Așa după cum le-a spus: „Nu voi M-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi [ἀλλ᾽ Ἐγὼ ἐξελεξάμην ὑμᾶς]” [In. 15, 16, BYZ]. Și El i-a ales, pentru ca să îi trimită în lume, ca să mântuie lumea prin ei.

Când Sfântul Pavlos se prezintă romeilor, el le spune că este robul lui Iisus Hristos, chemat Apostol [κλητὸς Ἀπόστολος] de către El, pentru că a fost rânduit spre bunavestire a lui Dumnezeu [ἀφωρισμένος εἰς εὐαγγέλιον Θεοῦ] [Rom. 1, 1, BYZ]. L-a chemat mai întâi Apostol, apoi l-a rânduit Evanghelizator al Său într-o anume parte de lume. Și chemarea noastră spre Preoție înseamnă să acceptăm ca El să ne dăruie slava Lui, prin care El ne rânduiește o anume slujire în Biserica Sa.

Iar pe Sfântul Pavlos Dumnezeu l-a chemat în mod extatic la Apostolat! Și așa ne cheamă și pe noi, pe toți, pe cei care ne face părtași Preoției Sale. Pentru că El ne dă să înțelegem, prin minuni, vederi și luminări dumnezeiești, că trebuie să acceptăm slujirea Lui, pentru că e nevoie de noi în slujirea Bisericii, pentru ca El să slujească prin noi. Și atunci când El ne cheamă, iar noi acceptăm cu smerenie chemarea Sa cea dumnezeiască, atunci El ne întărește și ne luminează și ne susține mereu în slujirea noastră. Și noi știm că El e cu noi și în noi prin slava Lui, pentru că Îl simțim mereu în noi și vedem că El ne călăuzește în fiecare zi în mod punctual, sporind mult slujirea, predicarea și viața noastră. De aceea, fiind întru slujirea Lui și împreună cu El, noi nu ne putem simți decât foarte împliniți, pentru că slujirea noastră e umplută zilnic de minunile Sale cu noi.

Însă, Dumnezeu, „pe care i-a rânduit mai dinainte [οὓς δὲ προώρισεν], pe aceștia i-a și chemat [τούτους καὶ ἐκάλεσεν], și pe care i-a chemat, pe aceștia i-a și în- dreptat [τούτους καὶ ἐδικαίωσεν], iar pe care i-a îndreptat, pe aceștia i-a și slăvit [τούτους καὶ ἐδόξασεν]” [Rom. 8, 30, BYZ].

– Și pe care i-a rânduit Dumnezeu mai dinainte?

– Pe toți oamenii! Pentru că El ne cheamă pe toți la Sine. Și ne cheamă la Sine, pentru ca noi să acceptăm chemarea Lui. Dar dacă noi nu o acceptăm, rămânem în păcatele noastre, pe când, dacă o acceptăm, Dumnezeu ne îndreaptă pe noi prin Botezul Său și ne umple de slava Lui prin Mirungerea Sa și ne unește cu Sine ființial prin Dumnezeiasca Sa Euharistie. Trebuie doar să dorim acest lucru, doar să acceptăm voia Lui cu noi, pentru ca să primim de la Dumnezeu toată curăția și sfințenia Lui. Și pe acestea le primim în dar, deodată, când suntem primiți în Biserica Lui prin cele 3 Dumnezeiești Taine ale îndumnezeirii noastre: Botezul, Mirungerea și Euharistia.

Căci El ne curățește de păcate, ne luminează cu slava Lui și ne sfințește pe noi, pentru ca noi să trăim ca niște Sfinți înaintea Lui. De aceea, sfințenia este eclesială, pentru că o primim și creștem în ea în Biserica lui Dumnezeu. Și creștem în sfințenie în comuniune cu Dumnezeu, cu toți Sfinții și Îngerii Lui și cu întreaga umanitate. Pentru că fiecare om credincios nu e niciodată singur, ci în relație cu Dumnezeu și cu întreaga Lui Împărăție și cu întreaga Lui creație. Și ca să simți pe Dumnezeu și întreaga Împărăție și întreaga creație a lui Dumnezeu în relație cu tine, tu trebuie să rămâi în slava Lui, având în tine slava Lui, pe care El ți-a dat-o ție în dar la Botezul tău sacramental, la Botezul tău din Biserică. La Botezul prin care tu ai devenit fiu al lui Dumnezeu și creștin.

Căci noi primim Dumnezeiescul Botez o dată pentru totdeauna, dar îl retrăim în fiecare clipă a vieții noastre, pentru că îl actualizăm în noi înșine în fiecare zi. Și îl actualizăm prin aceea că rămânem și sporim în slava lui Dumnezeu, pe care am primit-o la Botez, și prin care ne curățim, ne luminăm și ne sfințim neîncetat.

Sfântul Petros ne spune că Dumnezeul nostru Cel Sfânt este Cel care ne-a chemat pe noi la Sine, pentru ca noi să fim Sfinți în toată purtarea [ἐν πάσῃ ἀναστροφῇ] [I Petr. 1, 15, BYZ] noastră. În tot ceea ce facem înăuntru și în afara noastră. Căci purtarea sau modul nostru de a fi nu e unul mimetic, ci ceea ce facem aceea suntem. Iar dacă noi trăim cu Dumnezeu și El ne umple de slava Lui și ne luminează prin slava Lui cum să trăim, atunci purtarea noastră începe din adâncul sufletului nostru spre în afară. Și oamenii înțeleg ce pot, ce vor, interpretează cum vor faptele și vorbele tale. Dar dacă ele izvorăsc din adâncul ființei tale, din slava lui Dumnezeu dintru tine, atunci nu trebuie să te temi de interpretările oamenilor, pentru că ele vor fi mioape, vor fi pe măsura lor. Dar dacă le facem cu Dumnezeu, atunci fiecare lucru al nostru are amprenta Lui, are slava Lui din plin, iar oamenii duhovnicești se odihnesc în faptele noastre bune. Pentru că și ei au nevoie de astfel de fapte și de cuvinte, pentru ca să se zidească duhovnicește, ca oameni ai lui Dumnezeu.

Dar ca să te curățești interior trebuie să trăiești „în[tru] ascultarea adevărului [ἐν τῇ ὑπακοῇ τῆς ἀληθείας], prin Duhul [διὰ Πνεύματος]” [I Petr. 1, 22, BYZ] Sfânt. Trebuie să asculți de tot adevărul lui Dumnezeu având în tine slava Duhului Sfânt primită la Botez. Pentru că îți place adevărul lui Dumnezeu, tot adevărul Lui, numai când ai slava Lui în tine. Dar când minciunea intră în tine, când înșelarea demonică intră în tine, și începi să amesteci adevărul lui Dumnezeu cu minciunile demonilor, atunci nu îți mai place tot adevărul lui Dumnezeu și nu mai ești avid de el, ci de adevărul tău. De adevărul conform interpretării tale înguste și nu conform luminării lui Dumnezeu. Din acest motiv, Dumnezeieștii Părinți ne ajută să ne vindecăm de înșelările demonilor, să scăpăm de acele pietre de moară care ne țin pe loc, pentru a zbura duhovnicește către El. Căci El dorește să ne vindece de toată minciuna lipită de inima noastră, pentru ca să privim cu simplitate sfântă fiecare cuvânt al Său și pe el să îl lucrăm în inimile noastre.

Pentru că „Dumnezeul a tot harul [Ὁ Θεὸς πάσης χάριτος], Dumnezeu Tatăl, Cel care ne umple pe noi de toată slava Lui, este „Cel care ne-a chemat pe noi întru veșnica Sa slavă în Hristos Iisus [Ὁ καλέσας ὑμᾶς εἰς τὴν αἰώνιον Αὐτοῦ δόξαν ἐν Χριστῷ Ἰησοῦ]” [I Petr. 5, 10, BYZ] și în Duhul Sfânt. El ne-a chemat pe noi, prin Fiul, întru Duhul Sfânt, ca să trăim veșnic întru slava Sa cea veșnică. Și veșnica viață cu El noi o începem aici, în Biserica Sa, prin aceea că El ne face fiii Lui în Botez. Că El ne scoate din mâna demonilor și ne face fiii Lui, prin aceea că ne îmbracă pe noi în lumina Sa cea veșnică. De aceea, a trăi întru slava Sa e viața reală a creștinului. Pentru că viața în slava Lui înseamnă viața deplină, curată, autentică a omului și prin ea intră întru Împărăția Lui cea veșnică. Căci el intră îmbrăcat în slava Lui în Împărăția Sa, atunci când adoarme în pace, dacă aici a trăit tot timpul întru slava lui Dumnezeu.

Și Sfântul Pavel ne spune să rămânem lângă Dumnezeu în starea în care am fost chemați de către El [I Cor. 7, 24, BYZ]. Adică să rămânem în slujirea noastră, pe care El ne-a dăruit-o nouă. Pentru că a rămâne în ceea ce ai fost chemat înseamnă a te adânci pururea în chemarea și slujirea ta. Și dacă El ne-a chemat pe noi la Preoție și la slujire și la predicare și la scris și la întrajutorarea aproapelui, a rămâne în acestea înseamnă a le face pe ele zilnic cu toată dăruirea noastră. Pentru că, în timp, se vor vedea roadele cele multe ale slujirii și ale dăruirii noastre.

Există Sfinte Icoane ale Sfinților Apostoli Petros și Pavlos, pictați împreună, care au în mijlocul lor Sfânta Biserică a lui Dumnezeu. Pentru că amândoi au slujit aceeași Biserică, prin teologia și slujirea lor extinzând Biserica lui Dumnezeu în lume. Există și altele în care ei sunt îmbrățișați, pentru a ne arăta tuturor că iubirea lui Dumnezeu e cea care ne ține pe toți în Biserica Lui. Și că, dacă El ne iubește pe noi, atunci și noi trebuie să ne iubim unii pe alții cu toată smerenia și bucuria.

Există însă și Sfinte Icoane ale lor unde se indică unul pe altul, Sfântul Petros arătând puterea preoțească a iertării de păcate, iar Sfântul Pavlos arătând puterea binecuvântării preoțești. Căci Cel care iartă păcatele prin noi, Preoții Săi, și Cel care binecuvântă prin noi e unul și același: Dumnezeul nostru treimic. Și noi nu putem binecuvânta și ierta păcatele oamenilor fără să slujim Tainele lui Dumnezeu și fără să învățăm oamenii pe calea mântuirii. Căci oamenii se mântuie în Biserica lui Dumnezeu, dacă noi îi călăuzim la tot adevărul lui Dumnezeu. Oamenii se umplu de slava lui Dumnezeu și se nevoiesc dumnezeiește, dacă ei află că aceasta e viața cea adevărată a omului. Pentru că oamenii vor să nu fie mințiți, să nu fie înșelați în așteptările lor. Iar Dumnezeu nu înșală pe nimeni în așteptările Sale, pentru că El ne călăuzește pe noi la tot adevărul! Iar dacă iubim adevărul Lui, atunci suntem flămânzi să citim imensa, copleșitoarea Dumnezeiască Tradiție a Bisericii, cea cu nesfârșite cărți, pentru ca să aflăm ce viață și ce sfințenie trăiesc oamenii cu Dumnezeu.

Sfinții Petros și Pavlos, în îmbrățișarea lor iconică, stau obraz lângă obraz. Stau lipiți unul de altul în iubirea lor pentru Dumnezeu. Căci El i-a unit pe ei doi, după cum ne unește și pe noi cu fiecare prieten al Său. Și când Dumnezeu ne trimite un prieten, El ne trimite o oglindă în care noi ne putem privi. Căci ne scufundăm în iubirea prietenului nostru, pentru ca să ne înțelegem tot mai mult pe noi înșine. Și Sfinții noștri Părinți Petros și Pavlos stau în îmbrățișare sfântă în Icoana lor, pentru că iubirea pentru Dumnezeu și pentru oameni i-a făcut să fie una. Mirele cu mireasa lui se unesc și se fac una duhovnicește prin iubirea lor, după cum Propovăduitorii lui Dumnezeu se unesc duhovnicește și se fac una prin iubirea lor pentru Dumnezeu și pentru Biserica Sa. Cei care zidesc Biserica lui Dumnezeu se unesc duhovnicește, pentru că împreună se respectă și se iubesc reciproc pentru slujirea lor sfântă. Ei știu ce fac, care e rolul lor în Biserică și în lume, ei știu că sunt ziditori ai Bisericii Sale împreună cu El. De aceea, chiar dacă nu trăiesc unul lângă altul sau se nasc în secole diferite, ei sunt uniți prin iubirea lor sfântă pentru adevăr și pentru Biserica lui Dumnezeu. Căci teologia, viața și slujirea lui Dumnezeu îi unesc și îi fac una duhovnicește.

Troparul lor îi numește „cei întâi pe tronuri ai Apostolilor [οἱ τῶν Ἀποστόλων πρωτόθρονοι] și ai lumii învățători [καὶ τῆς οἰκουμένης διδάσκαλοι]”[3]. Învățătorii întregii lumi, învățători icumenici[4], pentru că sunt cei întâi pe tronuri între Apostolii Domnului. Și a ședea pe tron ca învățător înseamnă că ai o învățătură de dăruit.

– Dar cine îți dăruie învățătura pentru Biserică?

– Dumnezeu Însuși! Și El te învață prin revelație personală, prin vedere și luminare dumnezeiască pe cele ale Sale, dar și prin Dumnezeiasca Tradiție a Bisericii, adică prin experiența tuturor Sfinților Lui. De aceea, pe unele le înveți direct de la El, iar pe altele le înveți de la El prin Sfinții Lui. Și trebuie să îmbini în teologia ta experiența ta mistică cu munca ta de cercetare teologică, pentru ca să ai învățătură de dăruit pentru Biserica lui Dumnezeu.

Iar noi, pe Învățătorii a toată lumea, pe Didascalii Bisericii, îi rugăm să ceară de la Domnul „pacea lumii [εἰρήνην τῇ οἰκουμένῃ], iar sufletelor noastre mare milă [καὶ ταῖς ψυχαῖς ἡμῶν τὸ μέγα ἔλεος]”[5]. Pentru că mila lui Dumnezeu e cea care ne umple pe noi de pacea Sa. Iar dacă Biserica are pacea Lui, noi vrem ca întreaga Sa lume să fie în pacea Sa, pentru ca pacea Lui să fie în toți și în toate.

Petros înseamnă piatră[6], iar Pavlos înseamnă cel mic[7]. Și când Dumnezeu ne umple de slava și de adevărul Său, El ne face imbatabili. Dar noi, în fața Lui, fiind plini de slava Lui, ne umplem de cea mai mare smerenie și ne vedem mai mici decât toți, pentru că vedem tot mai abisal diferența dintre Dumnezeu și noi. Căci El este Cel cu totul sfânt, iar noi cu totul păcătoși. Și tocmai de aceea, noi cerem mereu ajutorul și întărirea Lui în tot ceea ce facem, pentru că El este fundamentul de neclintit al vieții noastre.

Vă doresc multă sănătate și împlinire tuturor! Iar Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Sfinților Săi Apostoli, să ne umple pe noi de toată bucuria și pacea, ca să trăim veșnic înaintea Sa ca Sfinți ai Lui! Amin.

---

[1] Începută la 18. 03, în zi de sâmbătă, pe 25 iunie 2022. Soare, 32 de grade, vânt de 3 km/ h.

[2] Cf. Holladay Hebrew Lexicon, 7.427, apud Bible Works 10.

[3] Cf. https://glt.goarch.org/texts/Jun/Jun29.html.

[4] Căci οἰκουμένη [icumeni] înseamnă lume. Iar învățătorii icumenici sunt cei care învață întreaga lume voia lui Dumnezeu.

[5] Cf. https://glt.goarch.org/texts/Jun/Jun29.html.

[6] Cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Simon_Petru.

[7] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Paul_the_Apostle.

Iubiții mei[1],

ca să înțelegem cine suntem ca români și cum trebuie să ne trăim viața noastră, noi trebuie să privim spre Sfinții noștri, ai românilor. Trebuie să îi cunoaștem pe ei, să ne rugăm lor stăruitor și să îi cinstim prin cântările și prin predicile și prin cărțile pe care le scriem despre ei. Căci astfel, cu siguranță, vom învăța cine sunt ei și cine trebuie să fim noi.

În anul 2025, adică peste 3 ani, vor fi canonizați 12 Sfinți români. Iar trei dintre ei sunt Sfântul Dumitru Stăniloae Teologul, Sfântul Cleopa Ilie și Sfântul Gherasim Iscu[2]. Un Teolog al teologilor și al întregii lumi, a cărui operă trebuie să o aprofundăm cu cea mai mare seriozitate, un Duhovnic al celor mulți, de la care ne-au rămas multe sfaturi prin viu grai, transformate mai apoi în cărți, iar Sfântul Cuvios Gherasim Iscu își spovedește și împărtășește torționarul pe patul morții și adoarme în pace pe 25 decembrie 1951[3]. După ce a fost închis la Craiova, Aiud, Pitești, Gherla, Canal, Târgu Ocna[4], Sfântul Ilie văzătorul de Dumnezeu întâlnindu-l în una dintre închisori. Iar dacă îți poți ierta torționarul, asta înseamnă că poți iubi cu adevărat. Iar a iubi înseamnă a ierta toate și a trece peste toate, pentru că înțelegi că iubirea e starea reală a omului.

Sfântul Cuvios Cleopa Ilie le vorbea îndelung, sfătos, țărănește, celor care veneau la el. Vorbea pe înțelesul mulțimii. El citise ceea ce traduseseră teologii contemporani ai Bisericii și îi învăța pe oameni din citirile și din experiența sa duhovnicească. A cunoscut pustia, dar și viața de obște. A fost Stareț, Protosinghel și Arhimandrit[5]. Iar oamenii veneau să îl asculte, dar și să fie vindecați de către el. Și am cunoscut o femeie care mi-a mărturisit că a fost vindecată de către el și îi era recunoscătoare pentru acest lucru.

Alți doi Sfinți care vor fi canonizați sunt iarăși cunoscuți de către mulți oameni: Sfântul Cuvios Paisie Olaru și Sfântul Cuvios Dionisie Ignat[6]. Sfântul Dionisie de la Colciu, din Muntele Atos, a trăit 78 de ani pe muntele nevoinței și a adormit la vârsta de 95 de ani[7], pe când Sfântul Paisie adoarme la Mănăstirea Sihăstria pe 18 octombrie 1990[8], având 94 de ani[9]. Și când Părintele Ioanichie Bălan i-a cerut într-o zi un sfat de viață Sfântului Paisie Olaru, acesta i-a spus: „Părinte Ioanichie, ce poți face astăzi, nu amâna pe mâine, că nu știi dacă în ziua de mâine mai ajungi cu viață! Ce poți să faci bun astăzi, astăzi să faci!”[10]. Pentru că clipa de față e a noastră, iar mâine nu mai știm dacă suntem. Și din această grijă față de timpul nostru, care e mereu ziua de azi, rezultă toată creația noastră.

Un alt Sfânt care va fi canonizat va fi Sfântul Liviu Galaction Munteanu. Profesor universitar de Teologie, ca și Sfântul Dumitru Stăniloae, și care a adormit în închisoarea de la Aiud în 8 martie 1961[11]. Iar anul acesta s-au împlinit 61 de ani de la adormirea sa[12].

Alți doi Sfinți care vor fi canonizați sunt Sfântul Ilarion Felea și Sfântul Calistrat Bobu[13]. Sfântul Ilarion era Preot și a fost închis împreună cu Sfântul Dumitru Teologul la Aiud, unde îi spovedea pe cei credincioși[14]. Pe când Sfântul Calistrat era Protosinghel și avea darul de a vindeca oamenii și darul de a izgoni demonii din oameni, adormind de Paști în anul 1975[15].

Iar toți aceștia, foarte aproape de noi, în secolul al 20-lea, și-au sfințit viața lor în locul unde au trăit și unde au pătimit, pentru că nu au renunțat nicio clipă la viața lor cu Dumnezeu.

Și este nevoie de canonizarea a cât mai multor Sfinți români, pentru ca să înțelegem că ei au trăit și trăiesc printre noi, iar noi trebuie să învățăm de la ei cum să trăim și noi cu Dumnezeu. Căci Sfinții ne arată că trăim în Biserica lui Dumnezeu, în Biserica plină de slava Lui, și că oricine dintre noi își poate sfinți viața sa. Fiindcă a-ți sfinți viața și a trăi cu Dumnezeu și a merge în Împărăția Sa e una, pe când altceva este recunoașterea Sfinților sau canonizarea lor, care se face de către noi, oamenii păcătoși.

Oamenii credincioși află de la Dumnezeu despre sfințenia ta! Și dacă o află, ei o mărturisesc și altora. Dar una e să canonizezi în general niște Sfinți, pe care nu îi cunoști și nu îi iubești în mod aparte, și altceva e să îi canonizezi după mărturia vie a ucenicilor lor, a celor care i-au cunoscut și i-au iubit. Și se vede în istoria Bisericii diferența dintre Sfinții cu ucenici și Sfinții fără ucenici. Căci cei cu ucenici au parte de Vieți și de Slujbe și de Icoane din partea lor, pe când cei despre care nu știm mai nimic au cântări generale, făcute la normă, și nu scrise cu multă atenție și iubire față de ei. Și nu au Viețile pe care le merită, pentru că nu au fost ochii cei iubitori care să îi vadă și să scrie despre ei.

Găsim în pământ Sfintele lor Moaște după ani, secole sau milenii, le cinstim cu evlavie, dar nu știm nimic despre ei. Numai dacă Sfinții ni se arată în vedenie și ne vorbesc despre ei, noi aflăm cine sunt și ce au făcut. Dar această uitare nenorocită, păgână, nu s-ar petrece, dacă noi i-am vedea pe Sfinți din timpul vieții lor, dacă i-am cinsti cum se cuvine și dacă le-am însemna Viețile și cuvintele cu atenție duhovnicească.

Toți Sfinții recenți care vor fi canonizați, despre care am vorbit aici, sunt oameni cunoscuți, pentru că au activat în mod public. Nu e niciunul retras, însingurat, cu totul necunoscut publicului larg, așa cum și-a trăit viața Sfântul Ilie văzătorul de Dumnezeu, Părintele nostru. Despre ei pot da mărturie mulți, pentru că mulți i-au văzut și i-au auzit. Însă în sinaxarele Bisericii sunt Sfinți care au fost canonizați numai pe mărturia unui singur om duhovnicesc, pentru că doar acela l-a cunoscut pe Sfântul lui Dumnezeu. Și mărturia lui a fost reală, a fost adevărată, chiar dacă nimeni altul nu l-a mai cunoscut.

Până în anul 2020, Biserica României a canonizat 152 de Sfinți. Duminica Sfinților români a fost instituită de Sinodul Bisericii noastre în 1992[16], pe 20 iunie 1992[17], și în ea „îi pomenim, într-o comuniune deplină, pe toți Sfinții români cunoscuți și necunoscuți [de către noi], cei trecuți în calendar sau în sinaxar și cei încă necanonizați sau necunoscuți de oameni, dar cunoscuți de Dumnezeu”[18]. Căci ziua de azi e o recunoaștere smerită a faptului că nu știm câți Sfinți români sunt în Împărăția lui Dumnezeu. Noi îi cinstim pe cei pe care i-am canonizat, îi cinstim pe Sfinții care au Sfinte Moaște la noi în țară, dar, în fapt, nu știm câți Sfinți ai lui Dumnezeu avem în fiecare secol. Pentru că numai El, Dumnezeul nostru, Își cunoaște toți Sfinții Lui din fiecare secol și din fiecare neam, pentru că împreună cu El s-au sfințit fiecare dintre ei.

Și toți Sfinții canonizați de Biserica noastră au fost canonizați individual sau în grup, toți fiind știuți ca nume, neexistând nicio situație de canonizare cu Sfinți necunoscuți ca nume. Deși, în istoria Bisericii, acest lucru se întâlnește adesea, fiind cunoscuți decât câțiva dintr-un grup, iar ceilalți sunt cinstiți în mod comun, pentru că s-au pierdut numele lor.

Mă doare sufletul când văd că Viețile Sfinților români sunt așa de firave. Avem date foarte puține despre unii, iar despre alții avem multe date, dar nepuse în valoare în mod sistematic. E nevoie de tratarea cu multă seriozitate a Vieților și a minunilor lor. Pentru că numai înmulțind Viața unui Sfânt cu noi și noi date despre el, noi lăsăm posterității lucruri de folos.

Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul, pomenit săptămâna asta, pe 22 iunie, s-a născut la București în 1765. Știa limbile greacă și latină și a tradus cărți teologice, patristice și de cult[19]. Nu a învățat cele două limbi teologice pentru ca să nu facă nimic cu ele, ci pentru ca să traducă carte sfântă prin intermediul lor. Pentru că, din perspectiva lui, dar și a mea, limba este o întâlnire cu sursele credinței. Și dacă știi limbile în care s-a scris teologia Bisericii, atunci ai o întâlnire reală cu sursele credinței Bisericii.

Și când a fost ales Mitropolit, Sfântul Grigorie Dascălul era Ierodiacon[20].  Asta însemnând că n-a fugit după scaunul mitropolitan, dar a fugit după cunoașterea limbilor vechi, pentru ca să cunoască prin intermediul lor credința care să îl mântuie. Însă, între 9-11 ianuarie 1823, în doar 3 zile, Sfântul Grigorie a fost hirotonit Ieromonah, a fost hirotesit Arhimandrit, a fost hirotonit Arhiereu, apoi a fost întronizat ca Mitropolit[21], pentru că omul era bogat în teologie și în viață sfântă. Iar Dumnezeu de astfel de oameni are nevoie în lucrarea Sa: de oameni bogați în cunoașterea Lui și în sfințenie. Căci cei plini de teologie și de sfințenie văd și explică în mod evlavios și sincer viața și teologia Bisericii.

Sfântul Grigorie Dascălul, cunoscut ca Mitropolitul Grigorie al IV-lea al Țării Românești, a adormit în ziua de 22 iunie 1834 și el a fost îngropat nu în coșciug, ci așezat pe scaunul său mitropolitan. Sfintele sale Moaște au fost scoase din mormânt în 1841. Însă canonizarea sa a fost făcută în octombrie 2005 și a fost proclamată pe 21 mai 2006[22]. Cu alte cuvinte, românii au fost privați 165 de ani de cinstirea lui ca Sfânt al lui Dumnezeu, dacă Sfintele sale Moaște au fost cunoscute din 1841, adică de la 7 ani de la adormirea lui.

Sfântul Cuvios Ioan Iacob a adormit pe 5 august 1960 și Sfintele sale Moaște au fost descoperite peste 20 de ani: pe 8 august 1980. Pe 15 august 1980, adică după 7 zile de la găsirea Sfintelor sale Moaște, Sfintele lui Moaște au fost puse în raclă în Biserică. Însă Biserica noastră l-a canonizat pe Sfântul Ioan Iacob tocmai în iunie 1992[23], adică după 12 ani de la cinstirea lui în Biserica din Hozeva. Și dacă cei care s-au grăbit au făcut bine, pentru că au făcut ceea ce trebuia să facă, Sinodul Bisericii României a privat degeaba 12 ani pe credincioșii ei de cinstirea Sfântului lui Dumnezeu. Pentru că a aștepta, atunci când lucrurile sunt evidente, înseamnă a ascunde lumina sub obroc.

Poeziile Sfântului Ioan Iacob sunt simple, dar teologice, iar însemnările sale teologice și duhovnicești sunt din diverse cărți patristice. Își lua notițe, scria, comenta, se problematiza, așa cum trebuie să facem fiecare dintre noi. Scria scrisori duhovnicești. Adică, el comunica cu diverși oameni. Și când comunici arăți că vrei să înveți, că vrei să afli, că ești un om dialogic, un om deschis. Iar din fragmentele pe care și le-a notat Sfântul Ioan Iacob, noi putem vedea grija lui față de mântuirea sa. Pentru că acolo sunt osândite toate păcatele pe care noi le facem[24]. Și când vrei să te mântui, atunci afli care sunt păcatele pe care Dumnezeu le osândește și nu le mai faci, ci trăiești cu El în curăție și în sfințenie.

Sfântul Dumitru Stăniloae, Teologul cel mare al Bisericii, a muncit de unul singur cât o editură. Cât o editură de zeci de oameni. A muncit pentru întreaga Biserică a lui Dumnezeu și de aceea cărțile lui trebuie traduse în orice limbă a lumii. Pentru că toți avem nevoie de ele. Cărțile, studiile și articolele sale sunt o luminare vie pentru orice teolog și credincios al Bisericii. Pentru că în ele găsim experiența și teologia Bisericii. Viața vie a ortodocșilor.

Sfântul Dumitru Teologul respingea ideea protestantă a demitologizării Scripturii, pentru că credința creștină nu e mitologică[25]. Iar Dumnezeiasca Scriptură trebuie înțeleasă duhovnicește[26], cum duhovnicește trebuie să înțelegem tot ceea ce trăim în viața noastră. Și când vorbea despre realitatea omeniei la poporul român, el spunea că atunci când suntem neomenoși cu cineva, atunci ne e rușine că n-am fost oameni cu acela[27]. Căci românii acordă o valoare absolută omului și omeniei, arătându-și prin aceasta umanismul lor profund[28]. Pentru că ești om, atâta timp cât ai cuvânt și te comporți ca un om responsabil. Cuvânt tău valorează și tu valorezi, când cuvintele tale sunt totuna cu faptele tale. Când faptele îți confirmă cuvintele. Dar când spui una și faci alta, atunci nu ești de încredere, pentru că tu însuți îți subminezi încrederea altora în tine.

Așadar, iubiții mei, avem nevoie de Sfinții noștri, de Sfinții români, pentru ca să vedem ce ne lipsește și ce trebuie să facem pentru Biserica, țara și neamul nostru. Avem nevoie de călăuzirea și de rugăciunea lor, de prietenia lor continuă în viața noastră. Pentru că Sfinții lui Dumnezeu ne duc mereu la El și ne învață cu adevărat cum să I ne închinăm și cum să Îi slujim Lui.

Sfinților români, știuți și neștiuți de către noi, rugați-vă pentru noi, păcătoșii! Învățați-ne pe noi cunoașterea lui Dumnezeu, cinstirea și slujirea Lui! Învățați-ne pe noi pocăința cea bună și slujirea cea mântuitoare! Ca împreună cu voi să ne bucurăm veșnic de Dumnezeul mântuirii noastre, de Cel care Se arată preaminunat întru Sfinții Lui. Amin!

---

[1] Începută la 14. 01, în zi de miercuri, pe 22 iunie 2022. Soare, 28 de grade, vânt de 14 km/ h.

[2] Cf. https://basilica.ro/canonizari-2025-ps-varlaam-ofera-trei-nume/.

[3] Cf. https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/an-omagial/parintele-gherasim-iscu-sau-vocatia-marturisirii-166207.html.

[4] Cf. https://basilica.ro/stareta-de-la-tismana-despre-canonizarea-parintelui-gherasim-iscu-il-resimtim-ca-parinte-si-ocrotitor/.

[5] Cf. https://basilica.ro/staretul-sihastriei-despre-canonizarea-pr-cleopa-multi-il-cinstesc-deja-ca-pe-un-sfant/.

[6] Cf. http://stiri.tvr.ro/parintii-paisie-olaru-ilie-cleopa-si-dionisie-de-la-colciu-vor-fi-propusi-spre-canonizare_889362.html#view.

[7] Cf. https://doxologia.ro/staretul-dionisie-ignat-de-la-colciu.

[8] Cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Paisie_Olaru.

[9] Cf. https://ziarulceahlaul.ro/parintele-paisie-olaru-duhovnicul-cel-bun/. [10] Ibidem.

[11] Cf. https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/stiri/sedinta-de-lucru-a-sinodului-mitropoliei-clujului-maramuresului-si-salajului-172419.html.

[12] Cf. https://basilica.ro/se-implinesc-61-de-ani-de-la-trecerea-la-domnul-a-preotului-liviu-galaction-munteanu-profesorul-marturisitor/.

[13] Cf. https://basilica.ro/sinodul-mitropoliei-banatului-a-analizat-proiectele-de-texte-liturgice-pentru-pr-ilarion-felea-si-protos-calistrat-bobu/.

[14] Cf. https://basilica.ro/incarcerat-la-aiud-60-de-ani-de-la-plecarea-la-domnul-a-parintelui-ilarion-felea-duhovnicul-tinerilor/.

[15] Cf. https://doxologia.ro/biblioteca/pateric/protosinghelul-calistrat-bobu-avea-darul-vindecarii-al-izgonirii-duhurilor.

[16] Cf. https://basilica.ro/biserica-ortodoxa-romana-a-canonizat-152-de-sfinti-patriarhul-explica-ce-inseamna-canonizarea/.

[17] Cf. https://episcopiahusilor.ro/sfintii-canonizati-de-catre-biserica-ortodoxa-romana.

[18] Cf. https://basilica.ro/biserica-ortodoxa-romana-a-canonizat-152-de-sfinti-patriarhul-explica-ce-inseamna-canonizarea/.

[19] Cf. https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/documentar/sfantul-ierarh-grigorie-dascalul-carturar-evlavios-si-pastor-intelept-163448.html. [20] Ibidem. [21] Ibidem. [22] Ibidem.

[23] Cf.  https://ro.orthodoxwiki.org/Ioan_Iacob_Hozevitul.

[24] Lucru pe care l-am cunoscut citind fragmente din cartea: Sfântul Ioan Iacob-Hozevitul, Hrană duhovnicească, Ed. Lumină din Lumină, București, 2006, 624 p.

[25] Părintele Dumitru Stăniloae, O teologie a Icoanei, cu postfață de Adrian Matei Alexandrescu și vol. îngrijit de Ștefan Ionescu-Berechet, Ed. Anastasia, București, 2005, p. 8. [26] Ibidem.

[27] Dumitru Stăniloae, Reflecții despre spiritualitatea poporului român, Ed. Elion, București, 2004, p. 174. [28] Idem, p. 179.