Facerea, cap. 27, 30-46, cf. LXX

30. Și a fost, după [ce a fost] să înceteze Isaac binecuvântând [să binecuvânte] pe Iacov, pe fiul său, și a fost cum a ieșit Iacov de la fața lui Isaac, a tatălui său, [că] și Isav, fratele său, a venit de la vânat.

31. Și a făcut și el mâncăruri și le-a dus tatălui său și i-a zis tatălui [său]: „Să se ridice tatăl meu și să mănânce vânatul fiului său, pentru ca să mă binecuvânte pe mine sufletul tău [ὅπως εὐλογήσῃ με ἡ ψυχή σου]!”.

32. Și i-a zis lui Isaac, tatăl său: „Cine ești tu?”. Iar el i-a zis: „Eu sunt fiul tău, cel întâi-născut, Isav”.

33. Și a fost uimit Isaac [cu] extaz foarte mare [ἐξέστη δὲ Ισαακ ἔκστασιν μεγάλην σφόδρα] și a zis: „Atunci cine [este] cel care mi-a vânat mie vânat și mi l-a adus mie și am mâncat din toate, mai înainte [ca] să vii tu, și l-am binecuvântat pe el și binecuvântat să fie?!”.

34. Și a fost, când a auzit Isav cuvintele lui Isaac, ale tatălui său, [că] a strigat cu glas mare și foarte amar [ἀνεβόησεν φωνὴν μεγάλην καὶ πικρὰν σφόδρα] și a zis: „Binecuvântă-mă asemenea și pe mine, tată!”.

35. Și i-a zis lui: „A venit fratele tău cu viclenie [ἐλθὼν ὁ ἀδελφός σου μετὰ δόλου] [și] a luat binecuvântarea ta [ἔλαβεν τὴν εὐλογίαν σου]”.

36. Și a zis: „Cu dreptate a fost chemat numele său Iacov, căci acesta m-a păcălit pe mine [ἐπτέρνικεν με] acum a doua oară. Și drepturile mele de întâi-născut mi le-a luat și acum mi-a luat binecuvântarea mea”. Și i-a zis Isav tatălui său: „Nu mi-ai lăsat mie binecuvântare [οὐχ ὑπελίπω μοι εὐλογίαν], tată [πάτερ]?”.

37. Și a fost răspunzând Isaac [și] i-a zis lui Isav: „Dacă domn al tău l-am făcut pe el și pe toți frații săi i-am făcut slujitorii săi, [iar cu] grâu și [cu] vin l-am întărit pe el, însă ție ce am să-ți fac, copilule?”.

38. Și a zis Isav către tatăl său: „Oare [numai] o binecuvântare este [la] tine, tată?! Binecuvântă-mă asemenea și pe mine, tată!”. Și a fost străpuns [κατανυχθέντος][1] Isaac, [iar] Isav a strigat [cu] glas [mare] și a plâns.

39. Și a fost răspunzându-i Isaac, tatăl său, [și] i-a zis lui: „Iată [ἰδοὺ], din grăsimea pământului va fi sălășluirea ta [ἀπὸ τῆς πιότητος τῆς γῆς ἔσται ἡ κατοίκησίς σου] și din roua cerului de sus [καὶ ἀπὸ τῆς δρόσου τοῦ οὐρανοῦ ἄνωθεν]!

40. Și din sabia ta vei trăi [καὶ ἐπὶ τῇ μαχαίρῃ σου ζήσῃ], iar fratelui tău îi vei sluji [καὶ τῷ ἀδελφῷ σου δουλεύσεις]. Și va fi [o zi] când [ἔσται δὲ ἡνίκα], dacă ai să te umilești [ἐὰν καθέλῃς], îți vei dezlega și jugul tău de la gâtul tău [καὶ ἐκλύσεις τὸν ζυγὸν αὐτοῦ ἀπὸ τοῦ τραχήλου σου]”.

41. Și era indignat Isav lui [pe] Iacov pentru binecuvântarea [cu] care l-a binecuvântat pe el tatăl său și și-a zis Isav în mintea [sa]: „Să se apropie zilele jelirii tatălui meu, pentru ca să-l omor pe Iacov, pe fratele meu!”.

42. Și a fost vestind Rebeccăi cuvintele lui Isav, ale fiului ei cel mai bătrân, și a trimis [și] l-a chemat pe Iacov, pe fiul ei cel mai tânăr, și i-a zis lui: „Iată, Isav, fratele tău, te amenință ție [pe tine][ca] să te omoare pe tine[2]!

43. Așadar, acum, copilule, ascultă glasul meu! Și, cel care te-ai ridicat, fugi spre Mesopotamia, către Laban, fratele meu, întru Harran [Χαρράν],

44. și locuiește cu el câteva zile, până are să se întoarcă mânia

45. și urgia fratelui tău de la tine și are să uite ce i-ai făcut lui! Și am să trimit [și] te voi chema pe tine de acolo, ca nu cumva să mă lipsesc de copii, de cei doi, de voi, într-o zi[3]”.

46. Și a zis Rebecca către Isaac: „Am fost mâniată [în] viața mea pentru fiicele fiilor lui Het [προσώχθικα τῇ ζωῇ μου διὰ τὰς θυγατέρας τῶν υἱῶν Χετ]. Dacă va lua Iacov femeie din fiicele pământului acestuia [εἰ λήμψεται Ιακωβ γυναῖκα ἀπὸ τῶν θυγατέρων τῆς γῆς ταύτης], pentru ce îmi [este] mie a [mai] trăi [ἵνα τί μοι ζῆν][4]?”.


[1] A fost străpuns la inimă de cuvintele dureroase ale fiului său.

[2] Te amenință pe tine cu moartea.

[3] Ca nu cumva să muriți amândoi în aceeași zi.

[4] Dacă se va căsători cu una dintre ele, la ce bun să mai trăiesc?!