Zaharias, cap. 3, 1-3, LXX. Comentariu teologic
În 3, 1, Sfântul Profet Zaharias ne profețește în mod explicit numele lui Mașiah, pe care L-a văzut în vedenie: Iisus [Ἰησοῦς]. Căci atunci când spune: „și mi L-a arătat mie pe Iisus [καὶ ἔδειξέν μοι Ἰησοῦν]” [3, 1], el spune că Dumnezeu i L-a arătat pe Iisus în vedenie. Și Iisus, Cel văzut în vedenie, este Preotul cel mare [τὸν Ἱερέα τὸν μέγαν] al lui Dumnezeu [3, 1], este Arhiereul Său. Este Arhiereul care Se va aduce pe Sine Însuși Jertfă pentru păcatele noastre.
În Evr. 2, 17, BYZ, Sfântul Pavlos Îl numește Arhiereul cel credincios [πιστὸς Ἀρχιερεὺς] pe Domnul nostru Iisus Hristos. Cel care a venit „spre a ispăși păcatele poporului [εἰς τὸ ἱλάσκεσθαι τὰς ἁμαρτίας τοῦ λαοῦ]”, ale întregii umanități. Căci umanitatea întreagă este poporul lui Dumnezeu, atâta timp cât se poate mântui orice om de pe fața pământului.
În Zek. 3, 1, WTT, numele Domnului este יְהוֹשֻׁ֙עַ [Iehoșua] și înseamnă Dumnezeu este mântuirea[1] noastră. Pentru că, prin însuși numele Său, Domnul nostru Iisus Hristos ne vorbește despre lucrarea Sa pentru noi: mântuirea noastră. El ne mântuie pe noi și e Mântuitorul nostru, pentru că este Dumnezeul nostru. Și El, Cel care ne-a făcut pe noi, dimpreună cu Tatăl și cu Duhul, ne și mântuie pe noi din robia demonilor.
În Zek. 3, 1, WTT, שָּׂטָ֛ן [Satan] e văzut de Sfântul Profet Zekariah ca stând de-a dreapta lui Iehoșua pentru a-I fi potrivnic Lui. Pentru a I se împotrivi Lui. Iar שָּׂטָ֛ן [Satan] înseamnă acuzator, dușman, potrivnic[2], înțeles pe care îl are și διάβολος [diavolos] în limba greacă. În LXX, la Zah. 3, 1, diavolul [ὁ διάβολος] a stat în cele de-a dreapta [ἐκ δεξιῶν] ale lui Iisus pentru a sta împotriva Sa. A stat lângă El mimând intimitatea, prietenia cu El, dar pentru a I se împotrivi Lui. Și aici ni se explică de ce Satanas I S-a împotrivit întotdeauna Domnului Iisus în viața Sa pământească: pentru că el I s-a împotrivit de când a căzut din slava lui Dumnezeu. Satanas I se împotrivește Domnului și ni se împotrivește și nouă, pentru că el caută să ne abată pe noi de la voia lui Dumnezeu. În Gingrich Greek Lexicon, 1.523, se subliniază faptul că διάβολος este corelativul lui slanderous. Că înseamnă, adică, calomniator, defăimător, bârfitor, clevetitor. Pentru că diavolul se ocupă cu inventarea de minciuni pe seama lui Dumnezeu și a noastră. El ne minte despre voia lui Dumnezeu, dar ne minte și despre ce e bine pentru noi. Pentru că ne prezintă binele ca fiind „rău”, iar răul ca fiind „binele de care avem nevoie”. Și minciunile lui sunt ispitiri ale noastre, sunt încercări ale noastre. Dacă îl credem, ispita lui devine păcatul nostru. Dacă nu îl credem, ispita lui devine biruința noastră asupra lui, pentru că am ales să facem voia lui Dumnezeu și nu voia diavolului.
În 3, 2 avem de două ori expresia: „Să te certe Domnul în[tru] tine [ἐπιτιμήσαι Κύριος ἐν σοί]!”. Cuvinte prin care Domnul îl mustră pe diavolul. Sfântul Ioannis Hrisostomos, în a 7-a sa rugăciune de exorcizare[3], folosește forma de optativ aorist a Sfântului Zaharias, pe ἐπιτιμήσαι, și spune adesea: „Să te certe (întru) tine Domnul, diavole [Ἐπιτιμήσαι σοι Κύριος, διάβολε]!”[4]. Pentru că certarea lui Dumnezeu o simțim interior cu toții. Iar când El ne ceartă pentru păcatele noastre, certarea Lui e pentru a ne întoarce la pocăință.
Domnul a ales Ierusalimul [1, 2], a ales cetatea păcii[5]. Și El alege să locuiască în fiecare dintre noi, dacă ne umplem de pacea Lui. Și noi suntem cetățile păcii, dacă alegem să locuim în pacea lui Dumnezeu. Dar El, Cel care ne umple pe noi de pace, ne-a răscumpărat și ne răscumpără mereu din mâinile demonilor. De aceea, noi suntem „ca tăciunele scos din foc [ὡς δαλὸς ἐξεσπασμένος ἐκ πυρός]” [3, 2], din focul Iadului. Pentru că Domnul ne scoate mereu din Iadul păcatelor noastre. Și când ne spovedim, când ne mărturisim păcatele noastre, trebuie să avem mereu această conștiință realistă, plină de umilință: că El ne scoate pe noi din Iad de fiecare dată când ne iartă de păcate.
Și cum Îl vede Sfântul Zaharias pe Domnul Iisus Hristos? Îl vede „îmbrăcat (cu) veșminte murdare [ἐνδεδυμένος ἱμάτια ῥυπαρὰ]” [3, 3]. Pentru că erau pătate de sângele Său și de sudoarea Sa cea multă de la Răstignirea Sa. Căci „Hristos ne-a răscumpărat pe noi din blestemul legii, făcându-Se pentru noi blestem [κατάρα]; căci scris este: «Blestemat [este] tot cel spânzurat pe lemn»” [Gal. 3, 13, BYZ].
[1] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Joshua.
[2] Cf. Holladay Hebrew Lexicon, 8.167, apud Bible Works 10.
[3] Așa după cum o avem noi în Molitfelnic, Ed. IBMO, București, 2019, p. 487-490.
[4] Cf. https://agioreitika.net/2019/07/24/ευχαι-ἤτοι-εξορκισμοι-ἐπὶ-πασχόντω/.