Predică la Duminica tuturor Sfinților [2022]

Iubiții mei[1],

a studia Viețile Sfinților e cea mai mare împlinire a mea. Pentru că în ele îi vedem de aproape pe Sfinții lui Dumnezeu, pe adevărații trăitori ai credinței creștine. Tocmai de aceea, în colecția Viețile Sfinților, la care lucrez împreună cu soția mea, vom publica noi și noi Vieți extinse ale Sfinților, cu elementele pe care le putem găsi de peste tot, căci ele sunt neapărate pentru luminarea și mântuirea noastră. Și sunt milioane de Sfinți ai lui Dumnezeu care au nevoie de ochii și de iubirea noastră, care au nevoie de atenția noastră, pentru ca să le cunoaștem viețile și să avem grijă de cinstirea lor în Biserică.

Și despre mulți dintre ei nu prea știm mai nimic. Nu au Vieți scrise, nu știm unde sunt Sfintele lor Moaște, nu au Sfinte Icoane, nu au Sfinte Slujbe. Sau sunt cinstiți în mod comun, indicându-se locul sau secolul și cum au murit, dar fără să știm numele și viețile lor în mod detaliat.

De aceea, dorim să strângem toate detaliile pe care le putem cunoaște la un loc, într-o colecție teologică, pentru ca cei care le studiază să ajungă să le cunoască în mod bogat. Că una e să știi doar câteva detalii despre un Sfânt anume și altceva e să cauți și să pui la un loc tot ce poți găsi despre el. Și cu toate că, de la an la an, se pot scrie noi studii, noi cărți despre Sfinții lui Dumnezeu, a avea o sinteză a lor, a avea sinteza pe care ți-o poți permite, pe care o poți scrie, e de mare ajutor pentru oamenii credincioși. Căci ei se pot bucura de căutarea noastră evlavioasă, de munca noastră plină de credință față de Sfinții lui Dumnezeu și pot să aibă în cărțile noastre aghiologice un început pentru studiul lor.

Pentru că, în definitiv, ceea ce contează e să ne apropiem de Sfinții lui Dumnezeu. Și ca să ne apropiem de ei în mod real, noi trebuie să știm cine au fost. De aceea, am cumpărat și am citit cu nesaț Vieți de Sfinți și scrieri patristice. Zilnic descopăr și dobândesc noi cărți, studii, date despre Sfinții lui Dumnezeu. Și toată această cunoaștere a lor e copleșitoare și plină de veselie dumnezeiască. Căci, pe măsură ce îi citesc și mă rog lor, pe atât ei îmi devin prieteni, îmi devin intimii mei. Nu îi mai simt din secolul unu sau 14 sau 19, ci contemporani cu mine, pentru că ei sunt în Împărăția lui Dumnezeu cea veșnică. Și Sfinții ne devin contemporani și intimi ai noștri, dacă le vorbim în mod sincer și dacă le cerem cu dragoste ajutorul lor cel dumnezeiesc.

Când citesc minunile lor și modul în care i-au ajutat pe diverși oameni, văd peste tot credința în ei. Credința vie, plină de iubire și de smerenie. Și noi îi cinstim pe Sfinți, pentru că știm că ei sunt prietenii lui Dumnezeu. Îi cinstim cu dragoste, pentru că știm că ei sunt împreună cu El. Și dacă sunt împreună cu El, Domnul Se bucură să îi cinstim pe cei care sunt împreună cu El, pentru că și El Se bucură întru ei și cu ei, cu toți.

Cu Duminica tuturor Sfinților, cu duminica de azi, se termină Penticostarul. Iar azi îi cinstim „pe toți cei dintâi și pe toți cei de mai târziu, pe cei cunoscuți și pe cei necunoscuți [dintre Sfinții lui Dumnezeu], pe care Duhul Sfânt, sălășluindu-Se întru ei, i-a sfințit”[2]. Și sunt pomeniți cu toții la un loc, pentru a se sublinia faptul că toți sunt ai lui Dumnezeu, că toți sunt Sfinții Lui, chiar dacă despre mulți dintre ei nu știm nimic sau nici nu știm că sunt Sfinții Lui. Și prin aceasta recunoaștem, în mod smerit, că numai Dumnezeu îi cunoaște pe toți Sfinții Lui. Că ei sunt cu El, că El îi cunoaște pe toți și că a-i cinsti pe toți Sfinții Lui, cunoscuți și necunoscuți de către noi, înseamnă a ne smeri în fața Lui și a lor. Pentru că nu noi decidem cine sunt Sfinții Lui, atâta timp cât Sfinții se nasc din împreuna lor viețuire cu Dumnezeu.

Și trebuie să ne smerim continuu în fața lui Dumnezeu și a Sfinților Lui! Pentru că trebuie să îi acceptăm în inima noastră pe toți cei care sunt Sfinții Lui. Împotrivirea noastră interioară față de unii Sfinți și față de învățătura lor arată că avem probleme interioare nerezolvate. Tocmai de aceea, când observ că anumiți credincioși sau teologi se luptă interior cu un Sfânt anume sau cu mai mulți la un loc, contestându-i total sau parțial, mă doare inima pentru lupta lor pierzătoare cu Sfinții lui Dumnezeu. Căci a te lupta cu Sfinții înseamnă a te lupta cu propria ta mântuire. Pentru că noi învățăm de la Sfinții Lui mereu, noi suntem ajutați de ei mereu, ei sunt mereu cu noi pe calea mântuirii noastre și nu sunt potrivnicii noștri. Cei care ne stau împotrivă sunt demonii și oamenii răi, cei puși de demoni să ne perturbe în viața noastră creștină. Dar Sfinții și Îngerii Lui sunt cu noi, sunt cu noi mereu, iar ei nu ne vor răul, ci numai binele nostru.

Teologii însă au dreptate când nu acceptă unele afirmații sau fapte greșite ale Sfinților. Când nu acceptă ceea ce e contrar cu viața creștină a Bisericii. Dar de aici, de la unele mici erori ale Sfinților, și până la „negarea” lor cu desăvârșire și la „excluderea” lor dintre Sfinți e o cale lungă și aceasta e calea neevlaviei. Pentru că un creștin al lui Dumnezeu nu poate să nege ceea ce Biserica mărturisește cu toată gura. Dacă Biserica îl cinstește pe 15 iunie ca Sfânt pe Sfântul Ierarh Augustinus[3] de Hippo Regius[4], pe prea marele Teolog al Bisericii, noi nu putem să îl cinstim decât ca ea, ca Biserica lui Dumnezeu. Că el are erorile sale, ca și alți Sfinți Părinți ai Bisericii, asta e adevărat. Dar pe ele le acoperim cu frica noastră de Dumnezeu. Căci și noi putem greși și greșim pe fiecare zi înaintea lui Dumnezeu, iar El ne iartă iar și iar păcatele noastre. Însă, dacă El i-a primit pe ei, pe Sfinții Lui, în Împărăția Sa, asta arată că El i-a iertat pentru toate. Iar noi, pentru erorile lor din cărți, pe care nu le-au mai putut îndrepta, nu trebuie să îi scoatem pe Sfinții Lui din inima noastră, ci, dimpotrivă, să luăm aminte la ele și să înțelegem cât de ușor se poate greși în materie de teologie și de experiență.

Iar oamenii smeriți și evlavioși sunt cei care nu scot în evidență păcatele Sfinților, ci marea lor sfințenie și curăție dumnezeiască. De aceea, eu nu mă bucur să aud prelegeri nesfârșite despre erorile Sfinților și nici nu îmi place să le etalez la nesfârșit, ci mă bucur să scot în evidență marea lor curăție, marea lor smerenie, marea lor teologie, marea lor iubire pentru Dumnezeu și pentru oameni și pentru întreaga creație. Căci noi trebuie să le urmăm întru sfințenie și nu întru erori, întru ascultare și întru smerenie.

Sinaxarul zilei ne spune că Sfinții lui Dumnezeu au luat și iau locul în continuu în Împărăția Lui „cetei aceleia îngerești căzute”[5]. Că ei iau locul celor care acum sunt demoni. Și acest lucru este cutremurător pentru noi toți și ne îndeamnă la multă smerenie. Pentru că noi suntem chemați să ne urcăm întru slava Lui cea veșnică, acolo de unde au căzut cei care odinioară au fost Îngeri, iar acum sunt demoni. Și dacă ei, cei spirituali, au căzut, ei, cei care stăteau înaintea Lui, cum să nu cădem noi în multe păcate, fără ajutorul Sfinților și al Îngerilor lui Dumnezeu? De aceea, când învățăm de la Sfinți cum să ne rugăm, cum să postim, cum să ne nevoim, cum să Îl iubim pe Dumnezeu și cum să îi iubim și să îi ajutăm pe oameni, învățăm cum să ne urcăm în cer, în Împărăția lui Dumnezeu.

Așa că teologia și viața lor sunt probleme existențiale pentru noi, pentru că ele ne ajută să ne împlinim duhovnicește, adică să ajungem în Împărăția Lui. Teologia aghiologică, adică tot ceea ce înseamnă viețile și învățăturile Sfinților, e teologia vieții noastre. Căci ce au trăit Sfinții trebuie să trăim și noi, iar ceea ce ei au propovăduit trebuie să propovăduim și noi. Și trebuie să le trăim și să le propovăduim cu bucurie și cu pace sfântă, pentru că sunt viața noastră.

Așadar, iubiții mei, în calendar avem o mică parte din Sfinții Bisericii. În Sinaxare diverse iarăși îi avem parțial. La fel și în diverse colecții de Vieți de Sfinți. Pentru că trebuie să punem toate sursele aghiologice ale Bisericii la un loc ca să privim spre Sfinții Lui. Și această unificare a Vieților Sfinților nu există încă. Dar noi, cei care îi iubim pe Sfinții lui Dumnezeu, trebuie să îi căutăm peste tot și să îi punem pe toți în inima noastră. Și să ne rugăm față de toți cu evlavie și cu bucurie sfântă, pentru că ei ne vor învăța multe lucruri importante pentru mântuirea noastră și ne vor călăuzi mereu pe calea spre Dumnezeu.

Doamne, Dumnezeul mântuirii noastre, Cel întreit în persoane, Părinte, Fiule și Duhule Sfinte, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, ale tuturor Îngerilor și ale tuturor Sfinților Tăi, miluiește-ne și ne iartă și ne povățuiește pururea spre Tine! Amin!


[1] Începută la 9. 28, în zi de joi, pe 16 iunie 2022. Soare, 23 de grade, fără vânt.

[2] Penticostar, Ed. IBMBOR, București, 1999, p. 372.

[3] A se vedea: https://www.synaxarion.gr/gr/sid/3814/sxsaintinfo.aspx și https://en.wikipedia.org/wiki/Augustine_of_Hippo.

[4] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Hippo_Regius.

[5] Penticostar, ed. cit., p. 372.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.