Facerea, cap. 28, cf. LXX
1. Iar Isaac l-a chemat pe Iacov [și] l-a binecuvântat pe el și i-a poruncit lui, zicându-i: „Nu îți vei lua femeie din fiicele lui Hanaan!
2. Cel care te-ai ridicat, fugi întru Mesopotamia, întru casa lui Batuil, a tatălui maicii tale, și ia-ți ție femeie de acolo, din fiicele lui Laban, ale fratelui maicii tale!
3. Iar Dumnezeul meu să te binecuvânte pe tine [ὁ δὲ Θεός μου εὐλογήσαι σε] și să te crească pe tine și să te înmulțească pe tine și vei fi întru adunările neamurilor [καὶ ἔσῃ εἰς συναγωγὰς ἐθνῶν]!
4. Și să-ți dea ție binecuvântarea lui Avraam [καὶ δῴη σοι τὴν εὐλογίαν Αβρααμ], a tatălui meu, ție și seminței tale după tine, [pentru ca] să moștenești pământul pribegiei tale [κληρονομῆσαι τὴν γῆν τῆς παροικήσεώς σου], pe care i l-a dat Dumnezeu lui Avraam [ἣν ἔδωκεν ὁ Θεὸς τῷ Αβρααμ]!”.
5. Și l-a trimis Isaac pe Iacov și a fost mergând întru Mesopotamia, către Laban, fiul lui Batuil Sirosul și fratele Rebeccăi, al mamei lui Iacov și a lui Isav.
6. Dar Isav a văzut că Isaac l-a binecuvântat pe Iacov – și se ducea întru Mesopotamia Siriei [εἰς τὴν Μεσοποταμίαν Συρίας], [pentru ca] să-și ia lui femeie de acolo –, când l-a binecuvântat pe el și i-a poruncit lui, zicându-i: „Nu îți vei lua femeie din fiicele lui Hanaan!”.
7. Și i-a ascultat Iacov pe tatăl său și pe maica sa și a fost mergând întru Mesopotamia Siriei.
8. Și Isav a văzut că sunt rele fiicele lui Hanaan înaintea lui Isaac [πονηραί εἰσιν αἱ θυγατέρες Χανααν ἐναντίον Ισαακ], a tatălui său.
9. Și a fost mergând Isav către Ismail și a luat-o femeie, împreună cu femeile sale, pe Maelet [Μαελεθ], pe fiica lui Ismail, a fiului lui Avraam, pe sora lui Nabeot [Ναβαιωθ].
10. Și a ieșit Iacov de la Fântâna jurământului și a fost mergând întru Harran.
11. Și a întâlnit locul și a fost dormind acolo, căci a apus [apusese] soarele. Și a luat din pietrele locului și a pus la capul său și a fost dormind în locul acela
12. și a fost visând [καὶ ἐνυπνιάσθη]. Și, iată, scara întărită în pământ [κλίμαξ ἐστηριγμένη ἐν τῇ γῇ], al cărei cap ajungea întru cer [ἧς ἡ κεφαλὴ ἀφικνεῖτο εἰς τὸν οὐρανόν] și Îngerii lui Dumnezeu se suiau și se coborau pe ea [καὶ οἱ Ἄγγελοι τοῦ Θεοῦ ἀνέβαινον καὶ κατέβαινον ἐπ᾽ αὐτῆς],
13. iar Domnul Se întărise pe ea [ὁ δὲ Κύριος ἐπεστήρικτο ἐπ᾽ αὐτῆς]! Și [El i-]a zis: „Eu [sunt] Domnul, Dumnezeul lui Avraam, al tatălui tău, și Dumnezeul lui Isaac, nu te teme! Pământul pe care tu dormi, pe acesta, ție ți-l voi da pe acesta și seminței tale.
14. Și va fi sămânța ta ca nisipul pământului și va fi lățită spre mare și spre miazăzi și spre miazănoapte și spre răsărituri și vor fi binecuvântate în[tru] tine toate semințiile pământului și în[tru] sămânța ta [καὶ ἐνευλογηθήσονται ἐν σοὶ πᾶσαι αἱ φυλαὶ τῆς γῆς καὶ ἐν τῷ σπέρματί σου].
15. Și, iată, Eu [sunt] împreună cu tine [Ἐγὼ μετὰ σοῦ], păzindu-te pe tine în[tru] toată calea în care ai să fii mergând [διαφυλάσσων σε ἐν τῇ ὁδῷ πάσῃ οὗ ἐὰν πορευθῇς] și te voi întoarce pe tine întru pământul acesta! Că[ci] nu am să te las pe tine [ὅτι οὐ μή σε ἐγκαταλίπω], până ce Eu [nu] am să fac toate câte ți-am grăit ție [ἕως τοῦ ποιῆσαί Με πάντα ὅσα ἐλάλησά σοι]”.
16. Și a fost sculându-se Iacov din somnul său și a zis, că „Este Domnul în locul acesta [ἔστιν Κύριος ἐν τῷ τόπῳ τούτῳ], iar eu nu știusem [ἐγὼ δὲ οὐκ ᾔδειν]”.
17. Și a fost înfricoșându-se și a zis, că „Înfricoșător [este] locul acesta [φοβερὸς ὁ τόπος οὗτος]! Și nu este aceasta decât casa lui Dumnezeu [οὐκ ἔστιν τοῦτο ἀλλ᾽ ἢ οἶκος Θεοῦ] și aceasta [este] poarta cerului [καὶ αὕτη ἡ πύλη τοῦ οὐρανοῦ]”.
18. Și s-a sculat Iacov de dimineață și a luat piatra pe care a pus-o acolo, la capul său, și a pus-o el stâlp [καὶ ἔστησεν αὐτὸν στήλην] și a turnat ulei pe vârful ei [καὶ ἐπέχεεν ἔλαιον ἐπὶ τὸ ἄκρον αὐτῆς].
19. Și a chemat Iacov numele locului aceluia Casa lui Dumnezeu [Οἶκος Θεοῦ], iar Ulamlus [Ουλαμλους] era numele cetății mai înainte.
20. Și s-a rugat Iacov rugăciune [καὶ ηὔξατο Ιακωβ εὐχὴν], zicând: „Dacă are să fie Domnul Dumnezeu împreună cu mine și are să mă păzească pe mine în calea aceasta, [în] care eu merg, și are să-mi dea mie pâine să mănânc și îmbrăcăminte să îmbrac
21. și are să mă întoarcă pe mine cu mântuire [καὶ ἀποστρέψῃ με μετὰ σωτηρίας] întru casa tatălui meu și îmi va fi mie Domnul întru Dumnezeu [καὶ ἔσται μοι Κύριος εἰς Θεόν],
22. [atunci] și piatra aceasta, pe care am pus-o stâlp, îmi va fi mie casa lui Dumnezeu și toate pe care ai să mi le dai mie, zeciuială le voi zeciui pe acestea Ție!”.