Predică la pomenirea Sfinților Apostoli Petros și Pavlos [29 iunie 2022]
Iubiții mei[1],
în limba ebraică, קָהָל [kahal] înseamnă deopotrivă chemare și adunare[2]. Pentru că adunarea lui Dumnezeu e formată din cei pe care El Însuși i-a chemat. Și când vorbim despre Apostolii Domnului, noi vorbim despre cei pe care El Însuși i-a chemat la urmarea Lui. Așadar, fundamentul apostolic al Bisericii e unul rânduit de Dumnezeu, pentru că El i-a ales pe ei, pe Apostolii Săi. Așa după cum le-a spus: „Nu voi M-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi [ἀλλ᾽ Ἐγὼ ἐξελεξάμην ὑμᾶς]” [In. 15, 16, BYZ]. Și El i-a ales, pentru ca să îi trimită în lume, ca să mântuie lumea prin ei.
Când Sfântul Pavlos se prezintă romeilor, el le spune că este robul lui Iisus Hristos, chemat Apostol [κλητὸς Ἀπόστολος] de către El, pentru că a fost rânduit spre bunavestire a lui Dumnezeu [ἀφωρισμένος εἰς εὐαγγέλιον Θεοῦ] [Rom. 1, 1, BYZ]. L-a chemat mai întâi Apostol, apoi l-a rânduit Evanghelizator al Său într-o anume parte de lume. Și chemarea noastră spre Preoție înseamnă să acceptăm ca El să ne dăruie slava Lui, prin care El ne rânduiește o anume slujire în Biserica Sa.
Iar pe Sfântul Pavlos Dumnezeu l-a chemat în mod extatic la Apostolat! Și așa ne cheamă și pe noi, pe toți, pe cei care ne face părtași Preoției Sale. Pentru că El ne dă să înțelegem, prin minuni, vederi și luminări dumnezeiești, că trebuie să acceptăm slujirea Lui, pentru că e nevoie de noi în slujirea Bisericii, pentru ca El să slujească prin noi. Și atunci când El ne cheamă, iar noi acceptăm cu smerenie chemarea Sa cea dumnezeiască, atunci El ne întărește și ne luminează și ne susține mereu în slujirea noastră. Și noi știm că El e cu noi și în noi prin slava Lui, pentru că Îl simțim mereu în noi și vedem că El ne călăuzește în fiecare zi în mod punctual, sporind mult slujirea, predicarea și viața noastră. De aceea, fiind întru slujirea Lui și împreună cu El, noi nu ne putem simți decât foarte împliniți, pentru că slujirea noastră e umplută zilnic de minunile Sale cu noi.
Însă, Dumnezeu, „pe care i-a rânduit mai dinainte [οὓς δὲ προώρισεν], pe aceștia i-a și chemat [τούτους καὶ ἐκάλεσεν], și pe care i-a chemat, pe aceștia i-a și în- dreptat [τούτους καὶ ἐδικαίωσεν], iar pe care i-a îndreptat, pe aceștia i-a și slăvit [τούτους καὶ ἐδόξασεν]” [Rom. 8, 30, BYZ].
– Și pe care i-a rânduit Dumnezeu mai dinainte?
– Pe toți oamenii! Pentru că El ne cheamă pe toți la Sine. Și ne cheamă la Sine, pentru ca noi să acceptăm chemarea Lui. Dar dacă noi nu o acceptăm, rămânem în păcatele noastre, pe când, dacă o acceptăm, Dumnezeu ne îndreaptă pe noi prin Botezul Său și ne umple de slava Lui prin Mirungerea Sa și ne unește cu Sine ființial prin Dumnezeiasca Sa Euharistie. Trebuie doar să dorim acest lucru, doar să acceptăm voia Lui cu noi, pentru ca să primim de la Dumnezeu toată curăția și sfințenia Lui. Și pe acestea le primim în dar, deodată, când suntem primiți în Biserica Lui prin cele 3 Dumnezeiești Taine ale îndumnezeirii noastre: Botezul, Mirungerea și Euharistia.
Căci El ne curățește de păcate, ne luminează cu slava Lui și ne sfințește pe noi, pentru ca noi să trăim ca niște Sfinți înaintea Lui. De aceea, sfințenia este eclesială, pentru că o primim și creștem în ea în Biserica lui Dumnezeu. Și creștem în sfințenie în comuniune cu Dumnezeu, cu toți Sfinții și Îngerii Lui și cu întreaga umanitate. Pentru că fiecare om credincios nu e niciodată singur, ci în relație cu Dumnezeu și cu întreaga Lui Împărăție și cu întreaga Lui creație. Și ca să simți pe Dumnezeu și întreaga Împărăție și întreaga creație a lui Dumnezeu în relație cu tine, tu trebuie să rămâi în slava Lui, având în tine slava Lui, pe care El ți-a dat-o ție în dar la Botezul tău sacramental, la Botezul tău din Biserică. La Botezul prin care tu ai devenit fiu al lui Dumnezeu și creștin.
Căci noi primim Dumnezeiescul Botez o dată pentru totdeauna, dar îl retrăim în fiecare clipă a vieții noastre, pentru că îl actualizăm în noi înșine în fiecare zi. Și îl actualizăm prin aceea că rămânem și sporim în slava lui Dumnezeu, pe care am primit-o la Botez, și prin care ne curățim, ne luminăm și ne sfințim neîncetat.
Sfântul Petros ne spune că Dumnezeul nostru Cel Sfânt este Cel care ne-a chemat pe noi la Sine, pentru ca noi să fim Sfinți în toată purtarea [ἐν πάσῃ ἀναστροφῇ] [I Petr. 1, 15, BYZ] noastră. În tot ceea ce facem înăuntru și în afara noastră. Căci purtarea sau modul nostru de a fi nu e unul mimetic, ci ceea ce facem aceea suntem. Iar dacă noi trăim cu Dumnezeu și El ne umple de slava Lui și ne luminează prin slava Lui cum să trăim, atunci purtarea noastră începe din adâncul sufletului nostru spre în afară. Și oamenii înțeleg ce pot, ce vor, interpretează cum vor faptele și vorbele tale. Dar dacă ele izvorăsc din adâncul ființei tale, din slava lui Dumnezeu dintru tine, atunci nu trebuie să te temi de interpretările oamenilor, pentru că ele vor fi mioape, vor fi pe măsura lor. Dar dacă le facem cu Dumnezeu, atunci fiecare lucru al nostru are amprenta Lui, are slava Lui din plin, iar oamenii duhovnicești se odihnesc în faptele noastre bune. Pentru că și ei au nevoie de astfel de fapte și de cuvinte, pentru ca să se zidească duhovnicește, ca oameni ai lui Dumnezeu.
Dar ca să te curățești interior trebuie să trăiești „în[tru] ascultarea adevărului [ἐν τῇ ὑπακοῇ τῆς ἀληθείας], prin Duhul [διὰ Πνεύματος]” [I Petr. 1, 22, BYZ] Sfânt. Trebuie să asculți de tot adevărul lui Dumnezeu având în tine slava Duhului Sfânt primită la Botez. Pentru că îți place adevărul lui Dumnezeu, tot adevărul Lui, numai când ai slava Lui în tine. Dar când minciunea intră în tine, când înșelarea demonică intră în tine, și începi să amesteci adevărul lui Dumnezeu cu minciunile demonilor, atunci nu îți mai place tot adevărul lui Dumnezeu și nu mai ești avid de el, ci de adevărul tău. De adevărul conform interpretării tale înguste și nu conform luminării lui Dumnezeu. Din acest motiv, Dumnezeieștii Părinți ne ajută să ne vindecăm de înșelările demonilor, să scăpăm de acele pietre de moară care ne țin pe loc, pentru a zbura duhovnicește către El. Căci El dorește să ne vindece de toată minciuna lipită de inima noastră, pentru ca să privim cu simplitate sfântă fiecare cuvânt al Său și pe el să îl lucrăm în inimile noastre.
Pentru că „Dumnezeul a tot harul [Ὁ Θεὸς πάσης χάριτος], Dumnezeu Tatăl, Cel care ne umple pe noi de toată slava Lui, este „Cel care ne-a chemat pe noi întru veșnica Sa slavă în Hristos Iisus [Ὁ καλέσας ὑμᾶς εἰς τὴν αἰώνιον Αὐτοῦ δόξαν ἐν Χριστῷ Ἰησοῦ]” [I Petr. 5, 10, BYZ] și în Duhul Sfânt. El ne-a chemat pe noi, prin Fiul, întru Duhul Sfânt, ca să trăim veșnic întru slava Sa cea veșnică. Și veșnica viață cu El noi o începem aici, în Biserica Sa, prin aceea că El ne face fiii Lui în Botez. Că El ne scoate din mâna demonilor și ne face fiii Lui, prin aceea că ne îmbracă pe noi în lumina Sa cea veșnică. De aceea, a trăi întru slava Sa e viața reală a creștinului. Pentru că viața în slava Lui înseamnă viața deplină, curată, autentică a omului și prin ea intră întru Împărăția Lui cea veșnică. Căci el intră îmbrăcat în slava Lui în Împărăția Sa, atunci când adoarme în pace, dacă aici a trăit tot timpul întru slava lui Dumnezeu.
Și Sfântul Pavel ne spune să rămânem lângă Dumnezeu în starea în care am fost chemați de către El [I Cor. 7, 24, BYZ]. Adică să rămânem în slujirea noastră, pe care El ne-a dăruit-o nouă. Pentru că a rămâne în ceea ce ai fost chemat înseamnă a te adânci pururea în chemarea și slujirea ta. Și dacă El ne-a chemat pe noi la Preoție și la slujire și la predicare și la scris și la întrajutorarea aproapelui, a rămâne în acestea înseamnă a le face pe ele zilnic cu toată dăruirea noastră. Pentru că, în timp, se vor vedea roadele cele multe ale slujirii și ale dăruirii noastre.
Există Sfinte Icoane ale Sfinților Apostoli Petros și Pavlos, pictați împreună, care au în mijlocul lor Sfânta Biserică a lui Dumnezeu. Pentru că amândoi au slujit aceeași Biserică, prin teologia și slujirea lor extinzând Biserica lui Dumnezeu în lume. Există și altele în care ei sunt îmbrățișați, pentru a ne arăta tuturor că iubirea lui Dumnezeu e cea care ne ține pe toți în Biserica Lui. Și că, dacă El ne iubește pe noi, atunci și noi trebuie să ne iubim unii pe alții cu toată smerenia și bucuria.
Există însă și Sfinte Icoane ale lor unde se indică unul pe altul, Sfântul Petros arătând puterea preoțească a iertării de păcate, iar Sfântul Pavlos arătând puterea binecuvântării preoțești. Căci Cel care iartă păcatele prin noi, Preoții Săi, și Cel care binecuvântă prin noi e unul și același: Dumnezeul nostru treimic. Și noi nu putem binecuvânta și ierta păcatele oamenilor fără să slujim Tainele lui Dumnezeu și fără să învățăm oamenii pe calea mântuirii. Căci oamenii se mântuie în Biserica lui Dumnezeu, dacă noi îi călăuzim la tot adevărul lui Dumnezeu. Oamenii se umplu de slava lui Dumnezeu și se nevoiesc dumnezeiește, dacă ei află că aceasta e viața cea adevărată a omului. Pentru că oamenii vor să nu fie mințiți, să nu fie înșelați în așteptările lor. Iar Dumnezeu nu înșală pe nimeni în așteptările Sale, pentru că El ne călăuzește pe noi la tot adevărul! Iar dacă iubim adevărul Lui, atunci suntem flămânzi să citim imensa, copleșitoarea Dumnezeiască Tradiție a Bisericii, cea cu nesfârșite cărți, pentru ca să aflăm ce viață și ce sfințenie trăiesc oamenii cu Dumnezeu.
Sfinții Petros și Pavlos, în îmbrățișarea lor iconică, stau obraz lângă obraz. Stau lipiți unul de altul în iubirea lor pentru Dumnezeu. Căci El i-a unit pe ei doi, după cum ne unește și pe noi cu fiecare prieten al Său. Și când Dumnezeu ne trimite un prieten, El ne trimite o oglindă în care noi ne putem privi. Căci ne scufundăm în iubirea prietenului nostru, pentru ca să ne înțelegem tot mai mult pe noi înșine. Și Sfinții noștri Părinți Petros și Pavlos stau în îmbrățișare sfântă în Icoana lor, pentru că iubirea pentru Dumnezeu și pentru oameni i-a făcut să fie una. Mirele cu mireasa lui se unesc și se fac una duhovnicește prin iubirea lor, după cum Propovăduitorii lui Dumnezeu se unesc duhovnicește și se fac una prin iubirea lor pentru Dumnezeu și pentru Biserica Sa. Cei care zidesc Biserica lui Dumnezeu se unesc duhovnicește, pentru că împreună se respectă și se iubesc reciproc pentru slujirea lor sfântă. Ei știu ce fac, care e rolul lor în Biserică și în lume, ei știu că sunt ziditori ai Bisericii Sale împreună cu El. De aceea, chiar dacă nu trăiesc unul lângă altul sau se nasc în secole diferite, ei sunt uniți prin iubirea lor sfântă pentru adevăr și pentru Biserica lui Dumnezeu. Căci teologia, viața și slujirea lui Dumnezeu îi unesc și îi fac una duhovnicește.
Troparul lor îi numește „cei întâi pe tronuri ai Apostolilor [οἱ τῶν Ἀποστόλων πρωτόθρονοι] și ai lumii învățători [καὶ τῆς οἰκουμένης διδάσκαλοι]”[3]. Învățătorii întregii lumi, învățători icumenici[4], pentru că sunt cei întâi pe tronuri între Apostolii Domnului. Și a ședea pe tron ca învățător înseamnă că ai o învățătură de dăruit.
– Dar cine îți dăruie învățătura pentru Biserică?
– Dumnezeu Însuși! Și El te învață prin revelație personală, prin vedere și luminare dumnezeiască pe cele ale Sale, dar și prin Dumnezeiasca Tradiție a Bisericii, adică prin experiența tuturor Sfinților Lui. De aceea, pe unele le înveți direct de la El, iar pe altele le înveți de la El prin Sfinții Lui. Și trebuie să îmbini în teologia ta experiența ta mistică cu munca ta de cercetare teologică, pentru ca să ai învățătură de dăruit pentru Biserica lui Dumnezeu.
Iar noi, pe Învățătorii a toată lumea, pe Didascalii Bisericii, îi rugăm să ceară de la Domnul „pacea lumii [εἰρήνην τῇ οἰκουμένῃ], iar sufletelor noastre mare milă [καὶ ταῖς ψυχαῖς ἡμῶν τὸ μέγα ἔλεος]”[5]. Pentru că mila lui Dumnezeu e cea care ne umple pe noi de pacea Sa. Iar dacă Biserica are pacea Lui, noi vrem ca întreaga Sa lume să fie în pacea Sa, pentru ca pacea Lui să fie în toți și în toate.
Petros înseamnă piatră[6], iar Pavlos înseamnă cel mic[7]. Și când Dumnezeu ne umple de slava și de adevărul Său, El ne face imbatabili. Dar noi, în fața Lui, fiind plini de slava Lui, ne umplem de cea mai mare smerenie și ne vedem mai mici decât toți, pentru că vedem tot mai abisal diferența dintre Dumnezeu și noi. Căci El este Cel cu totul sfânt, iar noi cu totul păcătoși. Și tocmai de aceea, noi cerem mereu ajutorul și întărirea Lui în tot ceea ce facem, pentru că El este fundamentul de neclintit al vieții noastre.
Vă doresc multă sănătate și împlinire tuturor! Iar Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Sfinților Săi Apostoli, să ne umple pe noi de toată bucuria și pacea, ca să trăim veșnic înaintea Sa ca Sfinți ai Lui! Amin.
[1] Începută la 18. 03, în zi de sâmbătă, pe 25 iunie 2022. Soare, 32 de grade, vânt de 3 km/ h.
[2] Cf. Holladay Hebrew Lexicon, 7.427, apud Bible Works 10.
[3] Cf. https://glt.goarch.org/texts/Jun/Jun29.html.
[4] Căci οἰκουμένη [icumeni] înseamnă lume. Iar învățătorii icumenici sunt cei care învață întreaga lume voia lui Dumnezeu.
[5] Cf. https://glt.goarch.org/texts/Jun/Jun29.html.