S-au împlinit 4 ani de la publicarea cărții Studii literare (vol. 4)

Astăzi, 1 iulie 2022, s-au împlinit 4 ani de la publicarea cărții noastre Studii literare (vol. 4).

Cartea are următorul cuprins: Sfântul Efrem Sirul și Dimitrie Cantemir / 3 – 11 / Unul moare, altul naște / 12 – 20 / Geneza creștină în opera lui Eminescu (1) / 21 – 46 / Geneza creștină în opera lui Eminescu (2). Rugăciunea unui dac și Scrisoarea I / 47 – 108 / Geneza creștină în opera lui Eminescu (3). Bulgări fluizi de lumină / 109 – 119 / Nostalgia Paradisului la Eminescu și Creangă / 120 – 123 / Poezia prozei lui Ion Creangă / 124 – 132 / Erudiția lui Creangă / 133 – 154 / Cănuţă, om sucit: o lecţie creștină de o mare profunzime / 155 – 158 / Despre patima desfrânării și a iubirii de bani la Caragiale și Slavici / 159 – 165 / Moara cu noroc… / 166 – 174 / Ion și semnele / 175 – 194 /

Baltagul și semnele / 195 – 213 / Un motto pentru opera lui Sadoveanu / 214 – 215 / O experiență demonică similară în opera lui Mircea Eliade și a Fericitului Serafim Rose / 216 – 222 / Maitreyi: o interogație suspectă sau îndreptățită? / 223 – 228 / Din nou despre Maitreyi / 229 – 239 / La țigănci – semne și simboluri / 240 – 258 / Hagialâcuri și spovedanii / 259 – 273 / Hagialâcurile lui Moromete / 274 – 292 / Vorbire despre relația dintre bărbat și femeie, cu poetul Gellu Naum / 293 – 296 / Iubirea lui e un poem, viața lui e o poezie / 297 – 300 /

Psalmul al 138-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată [v. 1-42]

Doamne, Tu m-ai încercat,
ca să m-arăți de sminteală curat!
Șederea mea și culcatul
Tu-mi știi, Doamne, și sculatul!
Și gândul meu de departe
știi că nu-i cu răutate!

Cărări, poteci mi-s cercate
de sfânta Ta bunătate
și-mi vezi și calea de-i strâmbă,
că n-am vicleșug în limbă.

Tu mi-ai cunoscut târziul,
și-l întâlnești cu timpuriul.
Tu m-ai făcut, din tină
luând cu sfânta Ta mână.

Și nepriceput rămâne
înțelesul Tău de mine,
că Ți-e mare-nțelepciunea,
de nu pot să-i știu minunea!

Și de Duhul Tău n-am fugă,
ca să scap să nu m-ajungă,
nici de la sfânta Ta față
n-am în alte părți povață!

Către cer de m-aș sui,
acolo ești și mă vei ști,
de-aș pogorî unde-i iadul,
și de-acolo-mi deschizi vadul,

de-aș zbura spre dimineață
peste mări fără povață,
cu mâna Ta, cu cea stângă,
m-ai purta fără osândă,
și cu dreapta Ta-n iubire
m-ai ține fără poticnire!

Și-ntuneric de s-ar face,
nu m-aș teme să mă calce,
căci noaptea m-ar desfăta
cu lumină ca ziua.

Că-ntunericul se-albește
de Tine, când Te zărește,
și noaptea se luminează
ca soarele cel cu rază.
Că-ntuneric și lumină
sunt, Doamne, la Tine-n mână!