Zi: 5 iulie 2022

Pr. Prof. Dr. Boris Bobrinskoy, Taina Bisericii, trad. de Vasile Manea, cu un studiu introd. de Pr. Dr. Ioan Bizău, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2004, 332 p.

Textul cărții începe în p. 37. Catolicitatea Bisericii se referă „la plenitudinea Adevărului său”, p. 39. „Dacă nu ar fi misionară, Biserica nu ar fi apostolică”, p. 47.

„Epicleza ne aduce în acea stare de Cincizecime permanentă a Bisericii”, p. 52. „Biserica este situată nemijlocit în planul trinitar al mântuirii”, p. 58. Fac. 2, 18 ne arată faptul că omul este, „prin natura și prin vocația sa, o ființă a comuniunii”, p. 60. „Biserica este sinodală după imaginea sfatului trinitar lucrător în ea”, p. 61.

Despre קָהָל [kahal] în p. 63, care înseamnă chemare, dar și adunare. Căci adunarea Lui e formată din cei chemați de către El. „Duhul Sfânt rămâne inseparabil de Biserică”, p. 68, iar „Biserica este…locul înfierii noastre de către Tatăl”, p. 76. „Întreaga Biserică este apostolică, dar întreaga Biserică este și diaconală: ea este în slujba lui Dumnezeu și în slujba lumii”, p. 87.„În cadrul cultului, Biserica își manifestă identitatea sa profundă”, p. 125. Sfânta Tradiție este prezența Sfinților Părinți, p. 159, împreună cu noi. Iar „succesiunea apostolică constituie unul dintre aspectele esențiale ale continuității și identității Bisericii”, p. 185. Vocația primordială a Bisericii este misiunea, p. 189.

„Dinamica apostolicității este Duhul Sfânt”, p. 189. Biruința Bisericii înseamnă întotdeauna participarea sa la Patimile Domnului, p. 201. Domnul Iisus Hristos este Profetul care profețește despre Sine Însuși, p. 206, El fiind „în același timp prorocia și conținutul prorociei, Cel ce vestește Evanghelia și conținutul Evangheliei. [Căci] El este Evanghelia vie pe care o vestește”, p. 206.

„prorocia implică o chenoză, chenoză în istorie”, p. 209. În p. 211, autorul îl prezintă în mod fals pe Sfântul Simeon Noul Teolog ca pe „o problemă” a Bisericii, când el este Teologul cel mare al Bisericii. De la care trebuie să învățăm cu toții.

„Cincizecimea este…evenimentul unic și permanent, adică noul mod de prezență a lui Hristos în comunitatea eclesială”, p. 218-219. Iar „Cincizecimea confirmă natura hristologică a Bisericii”, p. 219. „funcția Apostolilor este una eclesiologică. Deși sunt fondatorii Bisericii, ei nu sunt deasupra Bisericii”, p. 221. Căci „Apostolii sunt ascultători față de Biserică, ceea ce nu diminuează întru nimic autoritatea sau puterea lor”, p. 221, ierarhică.

„colegialitatea apostolică”, p. 221. Iar „diaconia face parte în sine din apostolat, după cum Hristos este primul Slujitor”, p. 222, al Bisericii. Pe când propovăduirea liturgică e toată predica noastră din Biserică și din afara ei, p. 223. Iar Sfinții Apostoli sunt inseparabili față de Biserica lui Dumnezeu, p. 223.

Timpul Bisericii e timpul chenozei, p. 235. „preoția slujitoare este o slujire personală harismatică”, p. 238, în Biserica lui Dumnezeu. „Slujitorul Sfintelor Taine este Hristos”, p. 239. El le slujește prin Preoții Săi. La Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Iacov, credincioșii primesc Sfântul Trup al Domnului în mână și beau Sfântul Sânge din Sfântul Potir, p. 240.

Orice slujire în Biserică este harismatică, p, 241. Pag. 258: „Niciuna din aceste harisme nu apare ca o putere [de]asupra Bisericii lui Hristos, nici chiar slujirea episcopală. Ele se află în Biserică, nu deasupra Bisericii și nici în afara Bisericii”. Iar „în procesul de vindecare și de unificare [a Bisericii], ultimul cuvânt nu aparține canoniștilor, ci Duhului Sfânt însuși. Duhul Sfânt aprinde inimile, luminează mințile noastre, ne face inventivi și creatori pentru a ieși din impasuri ce dăinuie de secole. El pansează rănile pricinuite de separare, de violență și de ură”, p. 277.

Autorul spune enormitatea că „este dificil, dacă nu chiar imposibil, a se data cu precizie momentul schismei”, p. 278, când ea s-a produs în 1054. Autorul nu îl cinstește pe Sfântul Fotie cel Mare. Se vede din modul în care vorbește despre el. Când Sfântul Fotie a păstrat adevărata triadologie a Bisericii. Tocmai în p. 318 l-a numit Sfântul Fotie, după ce l-a numit Fotie de nu știu câte ori.

CMBul apare în 1948, la Conferința de la Amsterdam, prin fuzionarea organizațiilor Credință și Constituție cu Viață și Acțiune. Cu sediul la Geneva, p. 324. Abatele Paul Irénée Couturier[1] a inventat Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creștinilor în perioada 18-25 ianuarie, p. 324.

---

[1] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Paul_Couturier.