Astăzi, 7 iulie 2022, s-au împlinit 7 ani de la publicarea cărții Creatori de limbă și de viziune poetică în literatura românească. Dimitrie Cantemir [vol. 2. 2]. Cartea are 303 pagini și poate fi downloadată în mai multe formate.
Sigmund Freud, Opere esențiale, vol. 2, Interpretarea viselor, trad. din lb. germ. de Roxana Melnicu, cu notă asupra ediției de Raluca Hurduc, Ed. Trei, București, 2010, 782 p.
La această carte, autorul a lucrat între 1897-septembrie 1899, p. 9. Și a considerat-o opera sa cea mai importantă, p. 9-10. Secretul visului: 24 iulie 1895, p. 10.
O carte de autoanaliză, scrisă în jurul morții tatălui său, p. 16. Tatăl său a murit în 1896, cf. n. 1, p. 16.
Visul face parte din gândirea inconștientă, p. 17. Visele complementare, p. 29. În vis ne amintim lucruri, p. 34, dar visăm și lucruri netrăite, p. 34. „vise hipermnestice”, p. 37. Visul ca reacție la o tulburare pe care am avut-o în somn, p. 47. „și în somn sufletul rămâne într-o relație persistenta cu lumea exterioara”, p. 48. Stimulii externi ca sursă a visului, p. 49. „acumulările de spermă creează vise erotice”, p. 49.
Aristotel considera că visele ne pot vorbi despre fazele incipiente ale bolilor noastre, p. 60. Visul ca rezultat al activității noastre psihice, p. 77. În vis gândim preponderent în imagini, dar nu în mod exclusiv, p. 79. Iar visul înlocuiește gândurile cu halucinațiile, p. 79. Valoarea psihică a imaginilor, p. 84.
„Visul este lipsit de conexiuni contextuale, reunește fără probleme cele mai aprige contradicții, admite imposibilități, ignoră cunoștințe ce ne influențează starea de veghe, ne face să părem niște înguști la minte din punct de vedere etic și moral”, p. 84-85.
Visul poate concentra mai mult conținut decât starea de veghe, p. 96. Libertinajul visului, p. 98. Haffner, în 1887, a remarcat faptul că omul virtuos e virtuos și în vis, p. 99. Vinovăția viselor noastre, p. 103. Visele care redezgroapă amintiri, p. 105, n. 50. Ideile involuntare, p. 105. Ideile nedorite din vis, p. 105. Visul ca agent de avertizare. Care ne vorbește despre păcatele noastre ascunse, p. 106.
Consideră ideile nedorite idei reprimate în starea de luciditate, p. 106. Visul nu conține numai iluzii, ci și temeri reale, p. 108. Visul ca produs al gândirii care rătăcește, p. 117, n. 61. În visele sexuale ale femeilor, spațiul dintre coapse e văzut ca o curte îngustă, iar sexul lor ca o cărare îngustă și alunecoasă ce trece prin curte, p. 122. Schopenhauer, în 1862, numea visul un delir scurt, iar delirul un vis lung, p. 127.
Visul are în comun cu psihoza împlinirea dorințelor, p. 129. Delirul trăit ca un vis, p. 129.
Autorul pornește de la premisa că visele sunt interpretabile, p. 135. Interpretarea simbolică, p. 136. Metoda descifrării, p. 137. Și autorul încerca să ducă o idee patologică înapoi, la amintire, p. 140. Freud trata visul nu ca întreg, ci se referea la părțile lui componente, p. 144. În aceeași p. 144, autorul ne spune că a interpretat deja peste o mie de vise cu pacienții săi. Dar nu vrea să vorbească despre pacienții săi, fapt pentru care ne va vorbi despre visele sale, p. 145, el considerându-se „o persoană aproximativ normală și care are multiple legături cu viață diurnă”, p. 145.
Primul său vis pe care îl dezbate l-a avut pe 23/24 iulie 1895, p. 147. Teama la stabilirea diagnosticului, p. 150. Sufocare isterică[1], p. 151. Freud folosea cocaină pentru inflamațiile nazale, p. 152. Și prin explicațiile pe bucăți ale visului, autorul ne explică faptul că lucrurile petrecute în visul lui au avut de-a face cu multe persoane și nu doar cu una singură. Și ajunge la concluzia că motivul și conținutul visului au fost împlinirea unei dorințe, p. 160. Visul ca răzbunare, p. 161.
Concluzia după analiza primului vis: „Visul este un fenomen psihic complet, și anume împlinirea unei dorințe; el trebuie înscris în contextul acțiunilor psihice inteligibile din starea de veghe; el a fost construit de o activitate psihică foarte complicată”, p. 164.
Beau apă în vis, pentru că mi-e sete în viața reală, p. 165. Amintind Is. 29, 8 în p. 167, n. 1.
Visul ca plăcere mai mare, p. 168. Visele simple ale copiilor ne arată că visul e împlinirea unei dorințe, p. 169-170. Despre prezența pulsiunilor sexuale la copii, p. 173, n. 4. Sunt preponderente visele penibile, p. 177.
De unde nevoia de deformare a visului?, p. 179. De deformare a realității. Al doilea vis începe în p. 180. Politețea ca prefăcătorie, p. 185. Deformarea realității ca frică de cenzură, p. 186. Soțului îi plac formele pline ale femeii, p. 192. Imitația isterică, p. 193. Gelozia nejustificată a femeii pe prietena ei, p. 194.
Despre visul colegului său de gimnaziu, p. 196; „vise de contradorință”, p. 202; masochiștii mentali, p. 204; visele de angoasă, p. 206; autorul e de părere că angoasa nevrotică provine din viața sexuală și corespunde unui libidou nefolosit, p. 207.
Ciclamele[2] erau florile preferate ale soției sale, p. 215, iar anghinarea[3] era floarea lui preferată, p. 217. Freud se declară Bücherwurm, p. 218, adică vierme de cărți, pentru pasiunea sa pentru lectură.
Cei care au avut în copilărie de-a face cu agresiuni sexuale, le retrăiesc în visele lor, p. 232, n. 18. Lumânarea e un obiect ce excită femeile, iar lumânarea ruptă sau care nu stă bine le vorbește despre impotența bărbatului, p. 234. Masturbarea femeilor cu lumânări, p. 234, n. 20.
[1] A se vedea: https://wikicro.icu/wiki/Female_hysteria.
