Freud, Interpretarea viselor [3]
Sigmund Freud, Opere esențiale, vol. 2, Interpretarea viselor, trad. din lb. germ. de Roxana Melnicu, cu notă asupra ediției de Raluca Hurduc, Ed. Trei, București, 2010, 782 p.
Organul sexual femeiesc simbolizat de un peisaj, p. 430. Tăierea capului ca frica de castrare, p. 431. Nevoia de urinare transformată în vis într-o mare cu vapor, p. 433. Excitația de la coborârea pe balustradă, p. 435. Senzația de realitate din vis, p. 437; copii de 3-4 ani: el spune despre sine că are un cârnăcior și ea spune despre sine că are un portmoneu, referindu-se la sexele lor, p. 438; simbolismul sexual al florilor, p. 441.
Catifeaua și mușchii înțeleși ca părul pubian al femeii, p. 442; prelungirea cravașei înseamnă erecție masculină, p. 443; falusul cu aripi din antichitate[1], p. 461; cei care visează că înoată, atunci când ei erau mici urinau în pat, p. 462; deschiderea unor uși închise înseamnă sex anal cu o femeie, p. 464; trecerea îngustă care urcă oblic e vaginul, p. 464; un băiat de 6 ani i-a introdus mamei sale degetul în vagin în timp ce aceasta dormea și mai apoi a devenit nevrotic, p. 466.
Tatăl temut e reprezentat prin animale rele, câini, cai sălbatici, p. 477; începe să discute visele absurde începând cu p. 494; despre visarea celor adormiți ai noștri, p. 498; indiferența voită, p. 499; amețirea cu cloroform[2], p. 506; Freud se temea că va muri la vârsta de 51 de ani, p. 507, n. 116. Însă a murit la 83 de ani, pe 23 septembrie 1939[3]. Iar numele său real este Sigismund Schlomo Freud[4].
Manicomio, spitalul de nebuni, p. 511; autorul consideră că, vorbind despre visele sale, el a vorbit prea mult despre sine, p. 524; a coborât într-un mormânt etrusc, p. 525; sentimentele pe care le trăim în vis sunt reale, p. 531; toaleta neagră înseamnă doliu, p. 537.
„În general, visul este mai sărac în afecte decât materialul psihic din elaborarea căruia a rezultat” p. 539. „prin travaliul visului se realizează o reprimare a afectelor”, p. 539; s-a visat urinând pe o bancă, p. 541; râsul din timpul somnului, p. 544; domnul necunoscut este moartea, p. 545; tendințele masochiste, p. 548; memoria noastră reține visul lacunar și infidel, falsificat, p. 588; la 19 ani a fost pentru prima oară în Anglia, p. 596; somnul face posibilă apariția visului pentru că reduce cenzura endopsihică, p. 603.
„Visul este o parte din viața psihică infantilă, depășită”, p. 647; „în tot timpul somnului știm că visăm la fel de sigur cum știm că dormim”, p. 652. De ce „un nevrotic este incapabil să meargă singur pe stradă”?, p. 663, nevrotic însemnând bolnav de nervi.
Primul vis demonic analizat, p. 668, dar explicațiile lui sunt din nou sexualiste: vrea din nou să se masturbeze, p. 669. Însă Freud ajunge la o concluzie pozitivă: „visul nu este un fenomen patologic”, 690. Giuseppe Tartini (1692-1770)[5] și sonata Trilul Diavolului[6], p. 697, n. 53. Cartea se închide în p. 705 și lasă problema visului deschisă. Urmează bibliografia, abrevierile, indexuri, cuprinsurile operelor sale.
[1] A se vedea: https://adevarul.ro/locale/hunedoara/zeul-obscen-adorat-stramosii-nostri-fost-priapus-miresele-erau-obligate-aseze-falusul-imens-1_56fe95ab5ab6550cb877d6f5/index.html și https://www.facebook.com/muzeul.olteniei/photos/expoziția-eros-și-sexualitate-în-dacia-romană-la-muzeul-oltenieimuzeul-olteniei-/1112366445518386/.
[2] Idem: https://ro.wikipedia.org/wiki/Cloroform.
[3] Idem: https://ro.wikipedia.org/wiki/Sigmund_Freud.
[4] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Sigmund_Freud.