Ilya Kaminsky[1], Eu cer ca să nu mor[2]
– dar dacă [totuși] o fac,
vreau un sicriu deschis.
Sunt un poet american și, de aceea, [sunt] deschis
pentru afaceri.
Bufnițele lovesc cu ciocul ferestrele secolului al XXI-lea
de parcă ar fi căutat
membrii consiliului
de la Exxon Mobil.
Cine? Cine? Cine? Cine? Cine?…
Ascultă
nimicurile mele iubite,
[căci] seriozitatea ta
te va ucide!
Dar înainte ca tu să mori,
doctorii mei
mi-au prescris fericirea.
Dumnezeu este o cărămidă caldă
sau o gheară
sau tăcerea care supraviețuiește
imperiilor.
O femeie bătrână [stând]
în ploaie, cu o oală de supă de ciuperci,
este una din deghizările
lui Dumnezeu. Câinele ei
își ridică piciorul:
încă una din zburdălniciile lui Dumnezeu.
Și își împinge nasul
întru cutia toracică a dimineții.
Îmi arăt mâna,
Dumnezeu [face] aceasta și Dumnezeu [face] aceea și…
când Dumnezeu nu are nimic [de-a face],
[iar] eu încă mai am mâna păroasă pentru o pernă.
Pune-mă într-o cutie deschisă!
Așadar, când Dumnezeu ajunge înăuntrul găurilor mele,
eu încă văd
cum un taxi face un oraș [să fie] mai mult decât un oraș,
[având] papuci în picioarele mele
și numai [pe] jumătate
acoperite cu un cearșaf,
într-un taxi galben,
ca să nu par a fi culcat,
ci în tranzit.
Ilya Kaminsky, I Ask That I Do Not Die
—but if I do
I want an open coffin
I am an American poet and therefore open
for business
Owls peck the windows of the 21st century
as if looking for
the board members
of Exxon Mobil
who who who who who
Listen
my beloved nothings
your seriousness
will kill you!
But before you die
my doctors
have prescribed happiness
God is a warm brick
or a claw
or the silence that survives
empires
An old woman
in the rain with a pot of mushroom soup
is one of God’s
disguises. Her dog
lifts its leg
another one of God’s shenanigans
and pushes its nose
into morning’s ribcage
I point my hand
God this and God that and
when God has nothing
I still have my hairy hand for a pillow
Put me in an open box
so when God reaches inside my holes
I can still see
how a taxi makes a city more a city
slippers on my feet, and only half
covered by a sheet,
in a yellow taxi
so as not to seem laid out in state
but in transit
[1] A se vedea: https://www.poetryfoundation.org/poets/ilya-kaminsky.
[2] De aici: https://www.poetryfoundation.org/poetrymagazine/poems/157519/i-ask-that-i-do-not-die.