Eric R. Kandel, Mintea tulburată [1]
Eric R. Kandel, Mintea tulburată. Ce ne spun ciudățeniile creierului despre noi înșine, trad. [din lb. engl.] de Lucia Popovici, Ed. Polirom, Iași, 2020, 367 p.
Autorul, Eric Richard Kandel[1], potrivit copertei prime, a primit Premiul Nobel pentru Medicină în anul 2000. Iar cartea de față traduce Eric R. Kandel, The Disordered Mind. What Unusual Brains Tell Us About Ourselves, Pub. Farrar, Straus and Giroux, New York, 2018.
Începe cu cuprinsul, este dedicată lui Denise, apoi o spusă a lui Sigmund Freud: „Mintea e asemenea unui aisberg – doar o șeptime din masă se află deasupra apei”. Pentru că noi cunoaștem prea puțin din ce poate să facă mintea umană.
Introducerea începe în p. 11. Autorul e psihiatru, fugit din Viena la scurt timp după ce a fost ocupată de Hitler, p. 11. Primul cap. începe în p. 17. Avem miliarde de celule nervoase în creierul nostru, p. 17. Între normal și anormal la nivelul creierului, spune autorul, „granița e neclară și variabilă”, p. 18. Însă autorul greșește când crede că individualitatea noastră izvorăște din creierul, p. 18, și nu din sufletul nostru. Pentru că sufletul nostru gândește prin creierul nostru. Însă, a spus anterior, că munca lui se bazează pe Darwin, adică e materialist în gândire.
Însă, ne spune el, dacă unele perturbări mentale produc boli grave, alte perturbări „pot aduce beneficii și pot afirma individualitatea unei persoane”, p. 19-20. Psihiatria a fost înființată de medicul francez Philippe Pinel[2] în 1790, p. 21. În sec. al 20-lea, psihiatrul german Emil Kraepelin[3] a înființat Psihiatria științifică modernă, p. 21. Și în timp ce Freud vedea bolile mentale ca traume dobândite, Kraepelin le vede ca fiind boli genetice, p. 21.
Un bolnav de sifilis cu probleme de vorbire, dar care înțelegea bine limba, p. 22. Pierre Paul Broca[4] a ajuns la concluzia că vorbim cu emisfera stângă, p. 22-23. Pe când Carl Wernicke[5] a înțeles că înțelegerea și exprimarea sunt procesate separat, iar ele sunt interconectate printr-o punte numită fasciculul arcuat, p. 23.
Creierul nu are receptori pentru durere, p. 25. Pata Golgi a fost descoperită în 1873 de Camillo Golgi[6], p. 26. Santiago Ramón y Cajal[7] a studiat celulele izolate, p. 27. Neuronii comunică prin electricitate, p. 30, pentru că fiecare neuron e o baterie minusculă, care înmagazinează electricitate, p. 30.
Avem în jur de 21. 000 de gene, iar aproape jumătate din ele sunt exprimate în creier, adică sunt active în creier, p. 37. Franz Josef Kallmann[8] considera că schizofrenia e moștenită, p. 39. La fel și autismul e moștenit genetic, p. 40. Demența frontotemporală, p. 46, sau boala Pick apare atunci când sunt afectați lobii frontali și temporali ai creierului[9]. „Bolile psihice…se datorează unor anormalități ale creierului”, p. 47. Avem nevoie de interacțiune socială pentru a ne păstra creierul sănătos, p. 50.
Uta Frith[10] și-a pus problema de ce autiștii nu pot comunica foarte bine, p. 52; autiștii nu disting mișcarea biologică, p. 53; nu pot să înțeleagă expresiile feței, p. 54; se uită mai degrabă la gura și nu la ochii omului din fața lor, p. 54-55. Înainte de vârsta de doi ani, dimensiunile capului unui copil autist sunt mai mari decât ale unui copil normal, p. 58. Iar la copiii autiști se dezvoltă mai repede emoțiile, p. 58.
În anii 1940, Leo Kanner și Hans Asperger descoperă autismul. Primul era în USA, al doilea în Austria, p. 59. Paul Eugen Bleuler[11], psihiatru elvețian, a inventat termenii autism și schizofrenie, p. 59. Trăsăturile autismului în copilărie: dorința puternică de a fi singur, nu îi place să se schimbe lucrurile din jurul lui, are o anume abilitate creativă, p. 60. Scriitoarea austriacă Elfriede Jelinek[12], care a primit Nobelul pentru Literatură în 2004, a avut o formă ușoară de autism, p. 60. Ed. Polirom i-a publicat 4 romane: Pianista, Exclușii, Amantele, Lăcomie[13].
Bruno Bettelheim[14] a popularizat sintagma „mamă frigider” pentru mama cu copil autist, pentru că nu și-a iubit copilul și de aceea s-a născut autist, p. 61-62. Însă astăzi se consideră că autismul are baze genetice și nu afective, p. 62.
Erin McKinney, care este autistă, spune că simte zgomotos totul. Simte zgomotele și atingerile în mod amplificat. Și este copleșită de tot ceea ce trăiește, p. 63. E interesată de nuanțe, p. 64.
[1] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Eric_Kandel.
[2] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Philippe_Pinel.
[3] Emil Wilhelm Georg Magnus Kraepelin: https://en.wikipedia.org/wiki/Emil_Kraepelin.
[4] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Paul_Broca.
[5] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Carl_Wernicke.
[6] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Camillo_Golgi.
[7] Idem: https://es.wikipedia.org/wiki/Santiago_Ramón_y_Cajal.
[8] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Franz_Josef_Kallmann.
[9] Cf. https://www.sfatulmedicului.ro/Boala-Alzheimer-si-alte-boli-degenerative/dementa-frontotemporala-sau-boala-pick_9555.
[10] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Uta_Frith.
[11] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Eugen_Bleuler.
[12] Idem: https://ro.wikipedia.org/wiki/Elfriede_Jelinek. [13] Ibidem.
[14] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Bruno_Bettelheim.