Tadeusz Różewicz, Poezia mea
Tadeusz Różewicz[1], Poezia mea[2]
Nu explică nimic,
nu clarifică nimic,
nu face sacrificii,
nu este atoateîmbrățișătoare,
nu răscumpără nicio speranță.
Nu creează noi reguli de joc,
nu ia parte la joc,
nu are un loc definit
pe care trebuie să-l îndeplinească.
Dacă nu are un limbaj criptic,
dacă vorbește fără originalitate,
dacă nu deține surprize,
evident aceasta este [după] cum lucrurile ar trebui să fie.
Ascultătoare de propria-i necesitate,
de sfera și limitările ei,
ea pierde chiar și împotriva ei înseși.
Nu uzurpă spațiul poetic al altuia,
nici nu poate fi înlocuită prin vreun altul,
[este] deschisă tuturor,
[fiind] lipsită de mister.
Aceasta are multe sarcini,
cărora nu le va face niciodată dreptate.
Tadeusz Różewicz, My Poetry
explains nothing
clarifies nothing
makes no sacrifices
is not all-embracing
does not redeem any hopes
does not create new rules of the game
takes no part in play
has a defined place
which it has to fulfil
if it’s not a cryptic language
if it speaks without originality
if it holds no surprises
evidently this is how things ought to be
obedient to its own necessity
its range and limitations
it loses even against itself
it does not usurp the space of another poetic
nor can it be replaced by any other
open to all
devoid of mystery
it has many tasks
to which it will never do justice
[1] A se vedea: https://ro.wikipedia.org/wiki/Tadeusz_Różewicz.
[2] Cf. Tadeusz Różewicz, Selected Poems, translated by Adam Czerniawski, with Afterword by Tom Paulin and John Osborne, Pub. Wydawnictwo Literackie, Kraków, 1994, p. 193. E un poem scris în 1965.