Predică la pomenirea Sfântului Profet Iliu Tesvitis [2022]

Iubiții mei[1],

când Dumnezeu nu ne mai dă ploaie și pământul se crapă și se umple de praf, pentru că păcatele noastre sunt multe și grele, faptele și rugăciunea Sfântului Iliu ne învață cum să ne pocăim înaintea lui Dumnezeu și cum să îi cerem ploaia milostivirii Sale. Căci el, când era secetă mare, a adunat tot poporul către el [I Împărați 18, 30, LXX]. A adunat tot poporul acolo unde el se pregătea să aducă jertfă, așa cum noi trebuie să ne adunăm cu toții la Biserică. Și a te aduna la Biserică pentru rugăciunea pentru ploaie înseamnă a admite că pentru păcatele tale Dumnezeu nu ne mai binecuvântă cu ploaie. Căci El dorește ca noi să ne pocăim pentru păcatele noastre și să facem voia Sa, ca El să ne dea toate din belșug.

Și Sfântul Profet Iliu [Ηλιου] a luat 12 pietre, după numărul semințiilor lui Israil [I Împ. 18, 32, LXX], „și a zidit pietrele în[tru] numele Domnului și a vindecat jertfelnicul cel care fusese dărâmat [καὶ ᾠκοδόμησεν τοὺς λίθους ἐν ὀνόματι Κυρίου καὶ ἰάσατο τὸ θυσιαστήριον τὸ κατεσκαμμένον]” [I Împ. 18, 33, LXX]. Căci și noi trebuie să luăm învățătura Lui, care e fundamentul vieții noastre, și să ne vindecăm cu ea sufletul nostru. Pentru că sufletul nostru este jertfelnicul Domnului. Și noi ne vindecăm jertfelnicul, ne vindecăm sufletul dărâmat de păcate, dacă le recunoaștem, dacă ne pocăim pentru ele și dacă chemăm să vină în noi ploaia Lui, ploaia milei Sale, în ciuda păcatelor noastre. Căci noi cerem iertarea Lui tocmai pentru că suntem păcătoși și avem nevoie de El la modul absolut. Și când El trimite iertarea Lui în noi, El trimite și ploaie pe pământ și pace în casele noastre și bună-înțelegere între noi toți. Fiindcă Dumnezeu dorește ca noi să Îi slujim Lui întru toate, în așa fel încât Biserica Lui să strălucească în viața noastră, a tuturor.

– De ce a făcut Sfântul Iliu șanț pentru apă împrejurul jertfelnicului în care să încapă două metrite de sămânță [δύο μετρητὰς σπέρματος][I Împ. 18, 33, LXX]?

– Pentru că faptele pocăinței noastre, cele care se nasc din ascultarea voii lui Dumnezeu, trebuie să înconjure întotdeauna inima noastră! Învățătura celor două Testamente ale lui Dumnezeu trebuie să rodească mereu în noi pocăința și ascultarea de Dumnezeu. Șanțul de apă este șanțul de durere pentru păcatele noastre. Și nu putem să aducem jertfă Domnului decât având conștiința păcatelor noastre. Căci din adâncul sufletului nostru rănit și căzut, noi strigăm către Domnul.

Pe jertfelnic, ca și Sfântul Iliu, trebuie să grămădim despicăturile [τὰς σχίδακας] [I Împ. 18, 33, LXX] gândurilor noastre, adică gândurile noastre spovedite și pentru care ne-am pocăit. Căci un suflet curățit de păcate, este un suflet care și-a despicat gândurile înaintea Duhovnicului, adică i-a arătat lui Dumnezeu toată boala lui interioară. Și când te-ai spovedit înaintea Domnului și ai primit iertarea Lui prin Duhovnicul tău, atunci aștepți să te împărtășești cu Domnul tău, cu Cel care Se dăruie pe Sine tuturor celor care vin la El.

Și s-au turnat 12 vedre de apă peste jertfă și peste despicăturile lemnelor [I Împ. 18, 34, LXX], pentru că Domnul S-a răstignit pe Cruce pentru păcatele întregii lumi. El a purtat fărădelegile noastre, ale tuturor, și le-a biruit întru umanitatea Sa în mod desăvârșit. De aceea, acolo unde oamenii păcătoși vedeau numai un om pe Cruce, noi vedem un Dumnezeu-om pe Cruce, Îl vedem pe Dumnezeul nostru Cel întrupat pentru noi, Care a biruit în mod desăvârșit tot păcatul, moartea și Iadul. Pentru că El, Cel minimalizat și lepădat de oameni pe Cruce, tocmai atunci câștiga biruința cea întreită pentru noi, oamenii. Căci a învins tot păcatul, a biruit moartea și ne-a scos pe noi din robia demonilor, iar tot ceea ce El a făcut pentru noi fiind mântuirea noastră. Fiindcă El ne-a făcut ai Lui, pe noi, cei care eram robii demonilor, ne-a umplut de viața Sa, pe noi, cei omorâți prin păcatele noastre, și ne-a dat să biruim tot păcatul în noi înșine, prin slava Lui, pentru ca să ne bucurăm în mod veșnic cu El.

De aceea, când păcătuim cu ceva înaintea lui Dumnezeu, noi avem nevoie de pocăință neapărată. Pentru că nu putem sta cu păcatul în noi înșine, care e distanțare interioară de Dumnezeu. Spovedind păcatul, noi ne apropiem de Dumnezeu și ne unim cu El, pentru ca să fim plini de viața Lui. Și dacă suntem plini de viața Lui, noi suntem cu El, pentru că fără El nu putem avea belșug de viață în noi înșine.

Și Sfântul Iliu aduce jertfă Domnului, când ea era plină de apă și apa înconjura jertfelnicul [I Împă. 18, 35, LXX]. Când el era plin de pocăință, dar și poporul din jurul său se pocăia. Și el a strigat spre cer [ἀνεβόησεν εἰς τὸν οὐρανὸν] [I Împ. 18, 36, LXX], a strigat către Dumnezeu, și a zis: „Doamne, Dumnezeul lui Avraam și al lui Isaac și al lui Israil, ascultă-mă! Doamne, ascultă-mă astăzi cu foc [ἐπάκουσόν μου σήμερον ἐν πυρι]! Și să cunoască tot poporul acesta că Tu ești Domnul, Dumnezeul lui Israil, iar eu [sunt] slujitorul Tău și pentru Tine am făcut lucrurile acestea! Ascultă-mă pe mine, Doamne! Ascultă-mă pe mine cu foc! Și să cunoască poporul acesta că Tu ești Domnul Dumnezeu și Tu ai întors inima poporului acestuia înapoi [καὶ Σὺ ἔστρεψας τὴν καρδίαν τοῦ λαοῦ τούτου ὀπίσω]!” [I Împ. 18, 36-37, LXX].

Iar focul pe care Domnul l-a trimis Sfântului Iliu, focul din cer, este focul pe care ni-l trimite și de Învierea Domnului în mormântul Său din Ierusalim! Căci e foc de la El, care nu arde trupul omului în primele minute, dar apoi arde ca unul obișnuit. Pentru ca toți să înțelegem că e de la El, că îl primim de la El și prin acesta ne vestește tuturor că adevărată este Învierea Lui cea de a treia zi.

Și focul acesta de la Domnul, Sfântul Iliu l-a primit, pentru că poporul și-a întors inima lui către Domnul. Căci asta înseamnă că El a întors inima poporului înapoi: a întors-o la El. Dar nu a întors-o cu forța la El, ci prin aceea că le-a dat să se pocăiască, iar oamenii s-au întors cu pocăință către El. Și când Sfântul Iliu s-a rugat și s-a încrezut în Domnul cu totul și a cerut foc ceresc ca să mistuie jertfa lui, atunci „a căzut focul de la Domnul [ἔπεσεν πῦρ παρὰ Κυρίου], din cer [ἐκ τοῦ οὐρανοῦ], și a mistuit arderea de tot și despicăturile [lemnelor] și apa cea din mare și pietrele și țărâna a lins-o focul [ἐξέλιξεν τὸ πῦρ]” [I Împ. 18, 38, LXX]. Și cu toate că este același foc ca la Paști, care vine din cer, de la Domnul, și care pe noi ne umple de veselie sfântă, pentru că ne încredințează de Învierea Lui cea de a treia zi, atunci, la rugăciunea Sfântului Iliu, focul ceresc a mistuit și a lins toată jertfa adusă cu pocăință.

Pentru că Domnul coboară în noi și mistuie tot păcatul din sufletul și din trupul nostru, ca să Se odihnească în noi. Ceea ce Sfântul Iliu a făcut în afară și în văzul poporului, el a făcut și în sinea lui. Căci rugăciunea lui cea multă și plină de sfințenie l-a învățat pe Sfântul Iliu să jertfească pentru toți și să îi curățească pe toți pentru Domnul. Iar jertfa Sfântului Iliu ne vorbește tainic despre Dumnezeiasca Liturghie a Bisericii!

Căci noi punem vin, pâine și apă înaintea Domnului, le punem înaintea Lui în mod liturgic, așa cum a făcut și Sfântul Iliu, și cerem să vină focul Lui în ele și să le sfințească. Cerem slava Lui în jertfa noastră liturgică, pentru ca ea să se transfigureze în Trupul și în Sângele Domnului, prin care noi ne unim ființial cu Domnul nostru. Și până nu facem asta, până nu Îi slujim Domnului și până nu primim în noi înșine Jertfa Lui cea pentru noi, noi nu putem fi vii cu adevărat. Căci El Însuși e viața noastră, pentru că El e hrana noastră cea veșnică. Și când El vine la noi și în noi, atunci avem tot ceea ce ne trebuie, pentru că Îl avem pe El în noi, pe El, pe Viața noastră cea veșnică.

„Și a căzut tot poporul pe fața lor [καὶ ἔπεσεν πᾶς ὁ λαὸς ἐπὶ πρόσωπον αὐτῶν]” [I Împ. 18, 39, LXX], pe fețele lor, au căzut cu fețele la pământ înaintea Domnului, și au mărturisit: „Cu adevărat [ἀληθῶς], Domnul este Dumnezeu [Κύριός ἐστιν ὁ Θεός], Acesta [este] Dumnezeu [Αὐτὸς ὁ Θεός]!” [I Împ. 18, 39, LXX].  Pentru că ei văzuseră că Domnul răspunde cu foc ceresc la rugăciunea lui Iliu, pentru că Iliu este slujitorul Lui!

Și Iliu [Ηλιου] vine de la אֵלִיָּהוּ [Eliiiahu], care înseamnă Dumnezeul meu este Domnul[2]. Pentru că Domnul, Cel care are grijă de noi întru toate, e Dumnezeul tuturor. Și noi Îl cunoaștem pe Dumnezeul tuturor ca pe Domnul nostru, când Îl cunoaștem pe El din viața noastră de credință cu El. Când Îl cunoaștem din continua noastră trăire împreună cu El.

De aceea, iubiții mei, ploaia, ninsoarea, roua, vântul cel bun, sănătatea, bunăstarea, pacea, înțelegerea dintre noi le cerem de la Domnul nostru și le primim de la El. Ele sunt darurile Sale față de noi. Însă, dacă considerăm că ele ne vin în mod independent de El, că ele n-au de-a face cu El, atunci păcătuim mult înaintea Lui. Căci cine consideră că ploaia se produce de la sine și nu are nimic de-a face Dumnezeu cu ploaia noastră, atunci păcătuiește mult înaintea Lui. Pentru că nimic de pe pământ și din viața noastră nu se petrece fără voia Lui. Iar relele din viața noastră sunt pentru păcatele noastre și pentru îndreptarea noastră. Grindina, seceta, uraganul, boala, moartea, au de-a face cu noi și cu păcatele noastre. Pentru că lui Dumnezeu nu Îi place să ne pedepsească, dar e nevoit să o facă, pentru că noi ne comportăm iresponsabil. Și El ne pedepsește ca Cel mai atent și mai iubitor Tată, pentru că Se îngrijește de mântuirea tuturor și nu doar de a unora.

Seceta interioară, lipsa bucuriei din noi înșine, rugăciunea fără roade, inima fără milă și fără lacrimi, lipsa durerii pentru păcatele noastre și pentru durerile oamenilor sunt iarăși semne ale păcătuirii noastre celei multe. Dacă nu suntem atenți, sensibili și responsabili față de tot ceea ce se petrece cu noi și cu lumea noastră e pentru că suntem încă în păcatele noastre. E pentru că nu ne-am pocăit, e pentru că nu ne pasă de viața noastră și de veșnicia noastră, e pentru că nu ne rugăm pentru mântuirea tuturor oamenilor.

Să ne rugăm pentru iertarea păcatelor noastre și pentru ploaia milei Sale! Să facem din noi altarul de jertfă al lui Dumnezeu, în care El să Își arate mila Lui față de noi! Pentru că El abia așteaptă să facă minuni peste minuni în viața noastră, pentru ca să ne mântuie pe noi. Amin!

[1] Începută la 8. 52, în zi de luni, pe 18 iulie 2022. Cer înnorat, 20 de grade, vânt de 3 km/ h.

[2] Cf. https://de.wikipedia.org/wiki/Elija.