Psalmul al 141-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată

Strig cu glasuri ofilite
către Tine, Doamne Sfinte,
săraca-mi făgăduință
voi vărsa-o cu credință
dinaintea Ta, dând știre
ca să-mi fii spre izbăvire,

pentru greutatea ce mă strânge
împrejurul sufletului, de mă stinge,
precum vezi, că pe cărare
au ascuns lațuri de pierzare
și pe căi îmi sunt întinse
de la vrăjmașii mei curse.

În dreapta caut cu privirea
și nu-i cine să-mi aline tânguirea.
A fugi nu pot departe,
nimeni nu-i să-mi țină parte.
Bietu-mi suflet se topește,
nu-i cine să-l caute cum trăiește.

Am strigat cu rugăminte
către Tine, Doamne Sfinte,
zis-am: „Tu ești slava mea în luptă,
de-mi ești sorț și parte sfântă,
în pământul fără ceață,
unde petrec cei în viață!”.

Și să-mi asculți a mea rugă,
căci sunt în pedeapsă lungă!
De la vrăjmașul ce mă urmărește,
vino de mă izbăvește!
Că vrăjmașii mei se-adună
bietul suflet să mi-l răpună.

Ci să-l scoți, Dumnezeule Sfinte,
din întunecimi cumplite,
ca să spun sfântul Tău nume
tuturor ce sunt în lume!
Pe mine Drepții mă așteaptă
până când îmi vei da plată.