Psalmul al 143-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată

Binecuvântare Îți voi zice și Te voi slăvi
pe Tine, Dumnezeule Sfinte, Te voi ferici,
căci ai dat mâinilor mele la luptă
învățătură spre putere multă!
Degetele mele mi le-ai pus pe armă tare,
de sunt la război ager făr-asemănare!

Și în grijă îmi ești reazem și izbândă,
cu povața Ta, Doamne, cea sfântă,
de mi-ai supus oamenii mei sub mine,
prin nădejdea ce am, Doamne, spre Tine!

Dar omul ce este pe lume,
de i-ai spus lui sfântul Tău nume,
socotindu-l mai mare decât toată zidirea[1],
sau fiul omului, ce-i întrece mărirea?
Că omului, cât ar fi de mare în țară,
zilele-i trec ca o umbră rară.

Ci Te pogoară din cer cu oști multe,
de Te-atinge de vârfuri de munte,
să se-aprindă, văpăind cu para,
să se vadă fumegând în toată țara!

S-aduci groază cu fulgere-n oaste,
s-o săgetezi cu trăsnete din coaste,
de deasupra să Îți întinzi mâna,
pe vrăjmași să-i amesteci cu tina!

Și să mă scapi, Doamne, din tot sloiul
și din ape ce vin cu puhoiul
și de cei care mă-nstrăină,
ce se-adună să-mi aducă vină,
care grăiesc cu gură deșartă
și le e strâmbă mâna cea dreaptă!

Cântec nou Îți voi zice-ntre noroade,
în psaltirion, Doamne, cu zece coarde,
pentru izbânda ce dai s-o aibă craiul,
de-l mântuiești ca să-și lungească traiul,
David, care-Ți este a Ta slugă
și nu lași sabia rea să-l ajungă!

Izbăvește și mă ia de mână
de la fiii de limbă străină,
căci le e gura în vorbă deșartă
și le e strâmbă mâna cea dreaptă,

ai căror fii sunt ca tânăra mlădiță
și ca pârgile cele noi crescute după cuviință,
iar fiicele lor sunt cu podoabă-n sclipire,
înfrumusețate ca templu-n zi de prăznuire!

Cămările lor sunt pline și-ndesate,
vărsându-se unele-ntr-alte.
Oile lor sunt rodnice și viguroase,
cu prăsilă ieșind și lânoase,
boii le sunt grași ca niște tauri,
țarcurile-ntregi, fără de găuri.

În ulițele lor nu vezi tânguire și patimi,
nici nu este-ntre ei niciunul în lacrimi.
Acestora oamenii le vor zice
că se ține de ei steaua ferice.

Dar mai fericit este omul
căruia Dumnezeu îi este Domnul!

---

[1] Zidirea cea văzută.