Psalmul al 147-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată

Slăvește, Ierusalime,
pe Domnul și-L laudă-n desime,
Sionule, căci ți-a dat Domnul
Dumnezeul tău cinste în faț-a tot omul!

Și porțile tale le-a-ntărit cu zăvoare,
ca nimeni să nu le doboare.
Și pe fiii tăi întru tine
i-a binecuvântat cu iubire!

Cel ce ți-a pus între hotare pace,
Care te satură cu grăsimea grâului ce-ți place,
Cel ce Și-a trimis zisa și cuvântul,
de cutreieră de sârg tot pământul,

Cel ce Își dă neaua ca lâna
și negură spulberă cu mâna
– ca cenușa prin sită când se cerne –,
peste tot pământul de se-așterne,

Cel ce dumică gheața peste lume
ca bucățelele de pâine!
Cine poate să-I sufere gerul
ce-mpietrește apele ca fierul?

Dar cu Cuvântul Său Domnul învață,
de se topesc și se dezgheață!
Și Duhul Său Dumnezeu trimite,
de curg apele repezite!

Cel ce a poruncit cu tărie
lui Iacov cuvânt de mărturie
și ca tot Israilul întru-ale Sale dreptăți
să se-nvețe și-ntru ale Lui judecăți!

Căci Domnul n-a făcut așa oricărui popor
și judecățile Lui nu le-a arătat lor!