Predică la Duminica a VIII-a după Cincizecime [2022]
Iubiții mei[1],
Dumnezeul nostru treimic, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh Dumnezeu, Cel care ni Se revelează nouă întru slava Lui și Care ne vindecă pe noi de toate bolile noastre cele sufletești și trupești, e Cel care înmulțește la noi tot binele. Pentru că El cunoaște nevoile noastre reale și ne dăruie din belșug pe cele ale Sale. Și ni le dăruie pe toate, după nevoile noastre, pentru că I se face milă de noi [Mt. 14, 14]. Iar mila Sa față de noi e iubire și grijă multă față de noi.
El ne dăruie mila Sa din belșug pentru că știe că avem o cale foarte anevoioasă spre Împărăția Sa. El știe durerile, neputințele, greutățile, ispitele de tot felul ale noastre și de aceea ne dăruie din belșug mila Lui. Și noi, simțind din destul mila Lui, ne umplem de pocăință și de mulțumire pentru toate binefacerile revărsate de El în viața noastră și conștientizăm zilnic dependența noastră totală de El.
Căci, în copilărie, în adolescență și în prima noastră tinerețe, dacă trupul nostru e puternic, dacă e sănătos, avem multă încredere în noi, pentru că le putem face pe toate cu ușurință, repede, după cum ne place. Dar când munca și durerile ne sfredelesc, când bolile încep să apară în trupul nostru și ne smeresc continuu, începem să înțelegem cât de dependenți suntem noi de Dumnezeu. Pentru că El e puterea, El e sănătatea, El e vigoarea noastră. Și avem nevoie tot mai mult de ajutorul și de mila Lui ca să facem și cele mai mici lucruri ale vieții noastre.
Și pentru ca să înțelegem că El e totul în viața noastră, oceanul de milă al lui Dumnezeu se revarsă mereu în viața noastră. Și dacă ești conștient de mila Lui și ești recunoscător pentru ea, viața ta este o oază de verdeață și de liniște și de bunăstare. Dar dacă te faci că nu o vezi, că nu vezi cât de milostiv și de îngăduitor e Domnul cu tine, viața ta e ca o mergere prin arșiță și prin ger. Și, în mod evident, nu ești și nu te simți împlinit, atunci când toate îți sunt împotrivă. Când nu sporești. Când nu te bucuri de ceea ce faci și ai. Dar când sporești în viața cu Dumnezeu, viața ta e un Paradis, e o împlinire enormă. Pentru că El, Dumnezeul nostru, e împlinirea enormă a vieții noastre.
Iar a miza pe Dumnezeu înseamnă a merge cu El pretutindeni. Așa cum a mers mulțimea din Evanghelia de azi [Mt. 14, 14-22]: până în pustiu [Mt. 14, 15]. Și, pentru mulți, Biserica sau Biblioteca sunt locuri „pustii”, care nu îi bucură. Dacă vin la Biserică sau se duc la Bibliotecă, ei se plictisesc, pentru că nu simt oceanul de viață de acolo. Căci, dacă ar simți câtă viață și bucurie se află în Biserică și în cărțile bune ale acestei lumi, ar veni toată ziua la Biserică și ar citi nonstop, pentru că s-ar umple de multă viață, de viață veșnică.
Dacă știu binele vieții cu Dumnezeu, bucuria mea este Biserica Lui și cărțile Sale. Mă rog și cresc în bucurie. Fac binele și cresc în pacea lui Dumnezeu. Citesc și inima mea se desfată, se bucură nespus. Învăț pe alții voia lui Dumnezeu și se aprind și ei ca lumini raționale ale lui Dumnezeu. Căci nu e de ajuns doar să ai minte, ci mintea ta trebuie să ardă neîncetat pentru slujirea lui Dumnezeu. Pentru că mintea îmbâcsită de rele e un teren viran, dar mintea în care se odihnește Dumnezeu e lumina acestei lumi.
Și mulțimile alergau la Domnul, mergeau după El, doreau să fie cu El! Vorba Lui era împlinirea lor. Și au plecat din cetăți și din sate, urmându-L pe El, până când au ajuns în loc pustiu, la ceasul serii…Căci El le vorbea pe cale și ei se aprindeau de dorul lui Dumnezeu.
„Locul este pustiu [Ἔρημός ἐστιν ὁ τόπος] și ceasul deja a trecut [καὶ ἡ ὥρα ἤδη παρῆλθεν]” [Mt. 14, 15, BYZ]…Însă cum să fie locul pustiu, dacă el era plin de oameni?! Și cum să fie ceasul trecut, târziu, impropriu, când oamenii stau și ascultă voia lui Dumnezeu, pentru că voiesc să o împlinească pe ea în viața lor?!! Căci de aici înțelegem că oriunde putem vorbi despre Dumnezeu, în orice loc, și că orice loc pustiu devine un loc al lui Dumnezeu, dacă în el facem voia lui Dumnezeu. Căci dacă există loc, e pentru că există oameni doritori de Dumnezeu. Și când ei Îl doresc pe Dumnezeu, atunci nu se plictisesc ca să audă vorbindu-se despre El și nici nu consideră lungi Slujbele Lui. Pentru că Slujbele Lui sunt bucuria și împlinirea lor.
Nervozitatea, graba, răceala și neîmplinirea interioară sunt consecințele vieții noastre reci. Căci dacă am fi fierbinți interior, dacă am fi plini de dorirea lui Dumnezeu, de focul dragostei pentru El, atunci am preschimba nopțile în zile, pentru că mereu ne-am bucura și I-am sluji Lui. Și există minute și ore în care sunt umplut de bucurie și de pace și de slava lui Dumnezeu în exces, din destul, pentru ca să mă bucur. Pentru ca să le fac pe toate cu bucurie și cu pace și cu multă încredere în Dumnezeu.
După cele două zile cu botezul, n-am mai putut să stau la masă și să scriu. Mă dureau picioarele atât de mult, încât nu le puteam ține sub masa de scris. Și după ce am dormit câteva ore, deodată, s-au relaxat mușchii, venele, trupul meu, și m-am ridicat din pat ca nou. Ca și când nu aș fi făcut un efort atât de mare. Și când te ridici din pat plin de bucurie, împlinit, gâlgâindu-ți inima de fericire pentru că Îi slujești lui Dumnezeu, atunci niciun loc nu e pustiu, ci e plin de prezența Lui, și nicio oră nu e prea înaintată, pentru că oricând Îi putem sluji lui Dumnezeu.
Ne putem ruga la ora 7 dimineața, putem lucra lui Dumnezeu până seara, ne putem ruga la 6 seara, la 12 noaptea, la 3 dimineața, putem scrie la 5 dimineața, putem și iar putem și iar putem, pentru că ne împlinesc toate acestea. Și ne împlinesc, pentru că le facem pe toate cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu. Și a face lucruri pentru Dumnezeu înseamnă a face lucruri pentru toți oamenii.
Iar în munca mea online de 16 ani de zile, am văzut și văd în continuu reacțiile de tot felul la munca mea și a soției mele. Cei care se bucură, se bucură, dar puțini sunt mulțumitori și colocviali. Puțini recunosc că învață și că se folosesc din împlinirea vieții noastre. Cei care au aversiune față de problematica teologică și față de carte în general, se manifestă iresponsabil. Și aceasta, pentru că nu se simt împliniți. Și când nu ești împlinit, vorbești și te comporți aiurea, crezând că astfel vei primi vreo atenție din partea mea. Numai că eu, fiind prea obosit de accesele juvenile de tot felul, iresponsabile, nu îmi mai pierd timpul cu oricare, pentru că nu convingi pe nimeni, dacă tot ceea ce facem noi zilnic nu convinge din prima.
Pe mine, însă, mă convinge, după cum bine știți, doar munca zilnică! Dacă faci ceva în mod zilnic, vei face performanță. Și când faci performanță, o faci pentru tine, pentru ca să te simți împlinit. Iar dacă mulți vor observa performanța ta și se vor bucura pentru ea și îi vei inspira cu ea, e un lucru bun pentru ei. Dar munca zilnică e pentru ca tu să fii tu însuți. Și când tu ești roditor, când tu ești roditor tocmai pentru că ești tu însuți, atunci poți hrăni și pe alții din roadele tale. Și asta înseamnă cuvintele Lui: „Nu au nevoie să se ducă [Οὐ χρείαν ἔχουσιν ἀπελθεῖν]. Dați-le lor voi să mănânce [δότε αὐτοῖς ὑμεῖς φαγεῖν]!” [Mt. 14, 16, BYZ].
Pentru că fiecare om poate acum să aibă telefonul racordat la online, oamenii stau ore întregi la oameni locvace, sfătoși, și îi ascultă video. Soțul m-a pus la masă și m-a servit cu o bere, iar soția, mamă a trei copii, și-a exprimat față de mine dorința de a se duce până în Moldova ca să vorbească cu Părintele Calistrat Chifan. De ce? Pentru că l-a văzut predicând online în format video și i-a plăcut. Însă eu predic online în format scris, în mod documentat și cu sursele la vedere, am zeci de cărți publicate, iar ea poate veni la Biserică pentru ca să mă asculte sau să vorbească cu mine, de la care poate afla mult mai multe lucruri și mult mai repede, decât dacă s-ar duce până la Iași și înapoi. Dar pentru că Părintele Calistrat e vedetă online, cu lucruri luate de ici și de colo, fără să se muncească cu citarea lor, pare „mai deștept” și „mai experimentat” decât mine, cel care scriu și traduc în mod onest. Și asta, pentru că oamenii nu citesc, ci doar privesc. Și dacă li se pare că „o zice bine” Părintele, îl declară imediat „cel mai știutor” în mod nedrept.
Însă eu știu valoarea unei predici din valoarea omului. Nu mă interesează ce temă predică, ci doar cine este cel care predică. Căci dacă predică experiența, iubirea, sfințenia, responsabilitatea din el, atunci predică valoarea. Și valoarea omului este valoarea predicii, pe când predica compilată din câteva surse nu are nicio valoare, pentru că ea învață la furt, la lene, la ipocrizie pe oameni și nu la sfințenie.
Ipocriții predicării sunt ca ipocriții teatrului: distrug predica și teatrul în inima omului. O comedie trebuie să distrugă patimile din om și nu limba română și teatrul în sine. Pentru că și predica trebuie să instruiască, să îmbărbăteze, să lumineze, să bucure pe omul credinței și nu să îl dezguste. Căci ceea ce te dezgustă e caracterul omului care predică în mod fals.
Și oamenii au venit după Domnul, tocmai pentru că El nu era fals! Nu era ipocrit în viața și în cuvintele Sale. Nu spunea una și făcea alta, ci El era una cu cuvintele Sale și cu faptele Sale. Dar ca să vezi cine este omul, trebuie să îl vezi cu ochi curați, cu ochii inimii, cu cei pe care Îl vedem pe Dumnezeu întru slava Lui. Și dacă îi vedem pe oameni, ne vedem în primul rând pe noi înșine, pentru că Dumnezeu ne dă vederea de sine ca pe o vedere mântuitoare.
Și vederea de sine ne dă să stăm pe ierburi [ἐπὶ τοὺς χόρτους][Mt. 14, 19, BYZ], adică să ne smerim. Iar Domnul înmulțește pentru noi, cei care ne smerim, Mâncarea Lui cea sfântă, pentru că o binecuvântă și o frânge pentru noi și ne-o împarte nouă [Ibidem]. Din pâine, vin și apă, Domnul ne face Masă veșnică în Dumnezeiasca Lui Euharistie. Și mâncăm și ne întremăm și ne îngrășăm duhovnicește, pentru că Trupul Lui e mâncare adevărată și Sângele Lui e băutură adevărată. Și sunt adevărate, sfinte și preacurate Trupul și Sângele Lui, pentru că prin Ele ne curățește, ne luminează și ne sfințește pe noi.
Mâncarea ce satură doar trupul, lasă sufletul flămând. Dar Mâncarea ce se coboară din cer, umple, curățește, luminează și sfințește întreaga noastră persoană. Și, ca Preot, tu te împărtășești mai întâi cu Domnul, apoi și poporul cel credincios prin tine. Căci mâna Lui mă satură pe mine și, prin mine, satură tot poporul Său. Și un popor care e săturat de Dumnezeu e un popor plin de slava lui Dumnezeu. Și poporul care se bucură împreună cu Slujitorii Lui e poporul flămând și însetat mereu de Dumnezeu, Care merge cu El peste tot.
N-ar trebui să mai auzim vreodată întrebările inepte „ce folos am dacă mă duc la Biserică sau dacă citesc o carte”, pentru că împlinirea stă în experiență. Vino la Biserică și te umple de toată pacea și de toată sfințenia lui Dumnezeu și nu vei mai întreba vreodată „de ce”! Citește cărți, citește și bucură-te de adevărurile și de noutățile citite! Și dacă citești nu o să mai întrebi prostește „de ce să citesc”! Întrebările sunt altele: Cum să nu vii la Biserică și cum să nu citești, când de venitul la Biserică și de citit se leagă toată împlinirea vieții tale?! Dacă trupul are nevoie de mâncare, de băutură, de sănătate, de odihnă, la fel are nevoie și sufletele noastre. Iar sănătatea noastră e Dumnezeu și învățăm voia Lui, dacă citim cărțile Sale.
Iubiții mei, Domnul a săturat atunci mii de oameni [Mt. 14, 21] cu 5 pâini și doi pești [Mt. 14, 17, BYZ]! Dar El a săturat și satură mereu miliarde de oameni și miliarde de animale și de păsări și de ființe de tot felul. Căci oamenii trăiesc împreună cu toate cele zidite de Dumnezeu și noi trebuie să avem grijă de toate. Dacă, în Biserică, cei care hrănesc mulțimile sunt Episcopii și Preoții și Diaconii, în lumea largă toți suntem hrănitorii întregii creații. Și grija noastră față de plante și de animale și de păsări și de toate câte există e grija noastră față de casa noastră de acum și de mâine. Căci lumea e casa noastră comună și, ca să ne bucurăm de ea, trebuie să ne bucurăm împreună, în mod responsabil.
Dumnezeu să ne învețe pe toți să fim responsabili față de viața noastră și a întregii lumi! Dumnezeu să ne bucure pe toți cu bucuria Lui cea veșnică, cea care ne face pe noi una întru Împărăția Sa! Căci El e pacea, e bucuria, e împlinirea noastră de acum și veșnică. Amin!
[1] Începută la 7. 10, în zi de miercuri, 3 august 2022. Cer parțial înnorat, 23 de grade, vânt de 6 km/ h.