Predică la Adormirea Născătoarei de Dumnezeu [2022]
Iubiții mei[1],
dacă Fiul lui Dumnezeu S-a făcut Fiul Fecioarei Maria prin întruparea Sa, iar Fecioara Preacurată S-a făcut Născătoare de Dumnezeu născându-L pe Fiul lui Dumnezeu întrupat, atunci ea este și Maica noastră duhovnicească. Și e Maica noastră, a tuturor creștinilor, pentru că și Fiul ei este Fratele nostru, al tuturor, Care ne duce pe noi la Tatăl nostru, al tuturor, întru Duhul Sfânt, pentru că El este în primul rând Tatăl Său.
Și ea este Născătoare de Dumnezeu, pentru că Cel care S-a întrupat din ea este Fiul lui Dumnezeu. Și Fiul lui Dumnezeu Și-a asumat umanitatea noastră din trupul Maicii Sale, pentru ca să fie în cea mai mare intimitate cu noi, oamenii. Pentru ca astfel să poată înnoi dinăuntru firea noastră[2]. Iar Hristos Domnul, ca om, ia chipul Său[3], dimpreună cu „afectele ireproșabile și coruptibilitatea de pe urma păcatului, dar nu și păcatul”[4]. Și când Se zămislește în uterul Maicii Sale, Domnul o curățește de păcatul strămoșesc pe Maica Lui[5], nestricând fecioria ei[6].
Și El S-a întrupat „pentru ca să se împărtășească și trupul Lui de lipsa Lui de păcat”[7]. Și, prin umanitatea Lui transfigurată, să ne umplem și noi de slava Lui cea veșnică. Și acest lucru a devenit posibil pentru noi datorită unității personale a persoanei Domnului Iisus Hristos. Căci firea Lui dumnezeiască s-a unit cu firea Sa omenească în persoana Sa cea veșnică, „pentru ca cea omenească să participe la cea dumnezeiască și cea dumnezeiască să ia asupra ei slăbiciunea omenească”[8].
Astfel, Hristos Domnul biruind tot păcatul în umanitatea Sa, noi putem să scăpăm de sub puterea afectelor, a stricăciunii și a morții[9]. Căci dacă, „în trupul Său, Hristos a învins [tot] păcatul, …în împărtășirea de El îl învingem și noi”[10] în noi înșine. Pentru că El ne întărește, prin slava Lui, ca să nu mai păcătuim. Și Domnul a învins tot păcatul în umanitatea Sa, pentru că „a desființat în Sine împletirea dintre afecte și păcate”[11], dându-Se pe Sine jertfă cu totul curată Tatălui Său[12].
De aceea, cine neagă faptul că Pururea Fecioara Maria este Născătoare de Dumnezeu, acela neagă întruparea Fiului lui Dumnezeu[13]. Iar nașterea Lui din Maica Sa „este o naștere unică, neavând nimic din nașterea celorlalți oameni”[14], fiind suprafirească. Pentru că El este „persoana de neînlocuit…este unicul izvor de putere care ne eliberează de păcat și de urmările lui, între care cea mai gravă este moartea”[15].
Tocmai de aceea, praznicul de astăzi nu se numește „moartea” sau „îngroparea” Născătoarei de Dumnezeu, ci adormirea ei[16]. Pentru că moartea ei a fost ca un somn de scurtă durată. Căci ea și-a dat sufletul ei în mâinile Fiului Său, a fost îngropată cu multă cuviință de Sfinții Apostoli și de Sfinții Ierarhi, însoțiți fiind de toate Puterile cele cerești, dar mai apoi trupul ei a fost înălțat de Domnul la cer, ca ea să fie vie pentru toți vecii înaintea Lui. Pentru că la 3 zile după adormirea ei, trupul ei nu a mai fost găsit în mormânt[17].
Însă, când trupul ei n-a fost găsit în mormânt, Preacurata Stăpână s-a arătat spre seară Sfinților Apostoli, pe când ei erau la masă. Li s-a arătat în vedenie dumnezeiască[18]. Căci „au văzut-o vie, în văzduh[ul slavei dumnezeiești], pe Preacurata Fecioară, pe Maica Domnului nostru, stând cu mulțime de Îngeri și strălucind cu negrăită slavă, și a zis către ei: «Bucurați-vă, căci eu sunt cu voi în toate zilele!». Atunci ei, umplând-se de bucurie, în loc de: «Doamne, Iisuse Hristoase», au strigat: «Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, ajută-ne nouă!». De atunci, Sfinții Apostoli s-au încredințat despre aceasta și toată Biserica a crezut astfel, că Preacurata Născătoare de Dumnezeu a fost înviată a treia zi de Fiul și Dumnezeul său, și a fost luată cu trupul la ceruri”[19].
Preacurata Stăpână a încredințat Biserica despre învierea ei cea de a treia zi și despre luarea ei cu trupul la cer de către Fiul ei! Și ne-a încredințat de faptul că este mereu împreună cu noi, după cum împreună cu noi e mereu și Dumnezeul nostru. Căci ea e mereu împreună cu noi ca rugătoare neadormită pentru noi către Dumnezeu.
De aceea, adormirea ei este fără de moarte, pentru că a fost mutată în Împărăția lui Dumnezeu de către Fiul ei[20]. Și, întru adormirea ei, nu a părăsit lumea, fiindcă Maica Vieții s-a mutat către Viață[21], către Dumnezeul vieții. Acolo unde vrem să ajungem și noi: la viața cea veșnică împreună cu Dumnezeu. Căci viața veșnică împreună cu El este viața în Împărăția Sa.
Și ea nu ne-a părăsit pe noi, pentru că Născătoarea de Dumnezeu ne ajută mereu prin mijlocirile [ταῖς πρεσβείαις] sale, ca una ce izbăvește din moarte sufletele noastre[22]. Căci Dumnezeu, pentru rugăciunile ei cele preasfinte, ne scoate pe noi din moartea păcatelor noastre. Pentru că cel ce ne omoară sufletul e păcatul.
De aceea, iubiții mei, în lupta noastră cu păcatele, care ne omoară sufletește și trupește, trebuie să o luăm ca ajutătoare a noastră pe Născătoarea de Dumnezeu, dimpreună cu toți Sfinții și cu toate Puterile cele cerești. Pentru că avem nevoie de mult sprijin și de mult ajutor în viața noastră duhovnicească. Cine se crede puternic, cade repede. Cine crede că poate să reziste în fața ispitelor și a greutăților de tot felul, se înșală.
Tocmai de aceea, noi ne rugăm neîncetat Născătoarei de Dumnezeu și tuturor Sfinților și Îngerilor Lui și ne înarmăm cu semnul Dumnezeieștii Cruci mereu, ferindu-ne de tot păcatul, pentru ca să trăim cuvios înaintea lui Dumnezeu. Căci nu putem trăi creștinește fără ajutorul lui Dumnezeu și al Sfinților Lui. Iar „Maica Luminii celei neîncetate [τὴν τοῦ ἀενάου Φωτὸς Μητέρα]”[23] ne luminează mereu ca să facem voia lui Dumnezeu. Pentru că toți moștenitorii Împărăției Sale ne învață la tot adevărul și la toată sfințenia lui Dumnezeu.
La mulți ani și multă bucurie și pace! Dumnezeul mântuirii noastre să ne bucure pe toți pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, ale Stăpânei noastre, și să ne învețe mereu să facem voia Lui cea sfântă! Amin!
[1] Începută la 7. 49, în zi de miercuri, pe 10 august 2022. Cer parțial înnorat, 22 de grade, vânt de 6 km/ h.
[2] Cf. Preotul Profesor Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. II, ed. a 3-a, Ed. IBMBOR, București, 2003, p. 86.
[3] Idem, p. 87. [4] Ibidem. [5] Idem, p. 88. [6] Idem, p. 89. [7] Idem, p. 93. [8] Idem, p. 94. [9] Idem, p. 99. [10] Ibidem. [11] Idem, p. 102. [12] Idem, p. 104. [13] Idem, p. 80. [14] Idem, p. 82. [15] Idem, p. 112.
[16] Ἡ Κοίμησις τῆς Ὑπεραγίας Θεοτόκου, cf. https://www.synaxarion.gr/gr/sid/377/sxsaintinfo.aspx.
[17] Mineiul pe luna august, ed. BOR 1929, p. 169.
[18] Cf. https://paginiortodoxe.tripod.com/vsaug/08-15-adormirea_maicii_domnului.html.
[19] Ibidem. Am actualizat textul citat.
[20] Aluzie la textul: τῇ γὰρ ἀθανάτῳ κοιμήσει σου, ἅπαντα τὸν κόσμον ἡγίασας, καὶ πρὸς ὑπερκόσμια μετέβης, τὸ κάλλος, κατανοεῖν τοῦ Παντοκράτορος. Cf. https://glt.goarch.org/texts/Aug/Aug15.html.
[21] Aluzie la textul: ἐν τῇ κοιμήσει τὸν κόσμον οὐ κατέλιπες Θεοτόκε. Μετέστης πρὸς τὴν Ζωήν, Μήτηρ ὑπάρχουσα τῆς Ζωῆς, cf. Ibidem. [22] Ibidem. [23] Ibidem.