Facerea, cap. 29, 1-13, cf. LXX
1. Și și-a ridicat Iacov picioarele[1] [și] a fost mergând întru pământul răsăriturilor către Laban, fiul lui Batuil Sirosul și fratele Rebeccăi, al maicii lui Iacov și al lui Isav.
2. Și [el] vede și, iată, fântână în câmp! Și erau acolo trei turme de oi odihnindu-se la ea, căci din fântâna aceea adăpau turmele, iar piatra era mare pe gura fântânii [λίθος δὲ ἦν μέγας ἐπὶ τῷ στόματι τοῦ φρέατος].
3. Și adunau acolo toate turmele și rostogoleau piatra de la gura fântânii [καὶ ἀπεκύλιον τὸν λίθον ἀπὸ τοῦ στόματος τοῦ φρέατος] și adăpau oile și aduceau înapoi piatra pe gura fântânii întru locul ei [καὶ ἀπεκαθίστων τὸν λίθον ἐπὶ τὸ στόμα τοῦ φρέατος εἰς τὸν τόπον αὐτοῦ].
4. Și le-a zis lor Iacov: „Fraților, de unde sunteți voi?”. Iar ei i-au zis: „Din Harran [Χαρράν] suntem!”.
5. Și le-a zis lor: „Îl cunoașteți pe Laban, pe fiul lui Nahor?”. Iar ei i-au zis: „Îl cunoaștem!”.
6. Și le-a zis lor: „Sănătos [este]?”. Iar ei i-au zis: „Sănătos!”. Și, iată, Rahil [Ῥαχήλ], fiica sa, venea cu oiile!
7. Și a zis Iacov: „Încă este ziuă multă. Încă nu [este] ceasul să fie adunate dobitoacele. [Dacă] ați adăpat oile, mergeți de le pașteți!”.
8. Iar ei i-au zis: „Nu vom putea, până ce [nu] are să fie adunați toți păstorii și [până nu] avem să rostogolim piatra de la gura fântânii și [atunci] vom adăpa oile”.
9. Încă grăindu-le el lor și Rahil, fiica lui Laban, venea cu oile tatălui său, căci ea păștea oile tatălui său.
10. Și a fost, pe când a văzut-o Iacov pe Rahil, pe fiica lui Laban, fratele maicii sale, și oile lui Laban, ale fratelui maicii sale, și a venit Iacov [și] a rostogolit piatra de la gura fântânii și a adăpat oile lui Laban, ale fratelui maicii sale
11. și a sărutat-o Iacov pe Rahil [καὶ ἐφίλησεν Ιακωβ τὴν Ραχηλ] și a strigat [cu] glasul său [și] a plâns [καὶ βοήσας τῇ φωνῇ αὐτοῦ ἔκλαυσεν].
12. Și i-a vestit lui Rahil că fratele tatălui ei este și că fiul Rebeccăi este. Iar [Rahil] a alergat [și] a vestit tatălui ei după cuvintele acestea[2].
13. Și a fost, pe când a auzit Laban numele lui Iacov, al fiului surorii sale, [că] a alergat întru întâmpinarea lui [ἔδραμεν εἰς συνάντησιν αὐτῷ] și l-a îmbrățișat pe el [și] l-a sărutat [καὶ περιλαβὼν αὐτὸν ἐφίλησεν] și l-a adus pe el întru casa sa și [Iacov] i-a povestit lui Laban toate cuvintele acestea.
[1] Și le-a ridicat de la rugăciune. Pentru că s-a rugat în genunchi Domnului.
[2] I-a vestit după cum i s-a vestit. I-a spus întocmai ce i s-a spus.