Predică la începutul Anului bisericesc [1 septembrie 2022]

Iubiții mei[1],

astăzi a început noul an bisericesc, anul bisericesc 2022-2023, și anul bisericesc începe la 1 septembrie în fiecare an, pentru că la 1 septembrie Domnul Și-a început activitatea Sa învățătorească pe pământ[2]. Și a început să ne învețe pe noi despre cele ale Sale pornind de la cartea Sfântului Profet Isaias. Sfântul Lucas, în Evanghelia sa, ne prezintă textul Sfântului Isaias la 4, 18-19 și el e acesta: „Duhul Domnului [este] în[tru] Mine, pentru care M-a uns să binevestesc săracilor, M-a trimis să vindec pe cei zdrobiți [cu] inima, să propovăduiesc robilor eliberarea [ἄφεσιν] și celor orbi recăpătarea vederii, să trimit [pe cei] împilați în eliberare [ἐν ἀφέσει], să propovăduiesc anul cel plăcut al Domnului [κηρύξαι ἐνιαυτὸν Κυρίου δεκτόν]”, cf. BYZ.

În LXX, textul e la Is. 61, 1-2 și e următorul: „Duhul Domnului [este] în[tru] Mine [Πνεῦμα Κυρίου ἐπ᾽ Ἐμέ], pentru care M-a uns pe Mine să le binevestesc celor săraci, M-a trimis pe Mine să-i vindec pe cei zdrobiți [cu] inima, să propovăduiesc celor robiți iertarea și celor orbi vederea, să chem anul cel plăcut al Domnului”. Și în ambele variante textuale vedem că e vorba despre Fiul Tatălui, Cel întru Care Se odihnește Duhul Sfânt, Cel deoființă cu Tatăl și cu Fiul. Iar „anul cel plăcut al Domnului [ἐνιαυτὸν Κυρίου δεκτόν]” [Lc. 4, 19, BYZ] e anul trăit în ascultare de Dumnezeu.

Căci Domnul a intrat atunci în sinagoga iudeilor, în adunarea lor, pentru a vorbi despre Sine. Pentru a le arăta că Vechiul Testament, în mod tainic, vorbește despre întruparea Lui și despre viața Lui cu noi, aici, pe pământ, pentru mântuirea noastră. Așa că cine nu înțelege realitatea hristologică a Vechiului Testament, aceea că Scriptura veche vorbește în mod tainic despre Hristos Domnul, acela nu înțelege că toată Scriptura vorbește despre Dumnezeul nostru treimic. Căci Dumnezeu S-a revelat pe Sine în Scriptură în mod tainic, dar și explicit, pentru ca noi să știm că Dumnezeul nostru e treimic. Că Tatăl, Fiul și Sfântul Duh este Dumnezeul mântuirii noastre, pentru că Dumnezeul nostru este în trei persoane.

Domnul derulează cartea Sfântului Isaias, pentru că atunci cărțile erau sub formă de suluri, și citește în auzul tuturor cele două versete [Lc. 4, 17, BYZ]. După care le revelează faptul plin de bucurie că „astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta în urechile voastre [σήμερον πεπλήρωται ἡ Γραφὴ αὕτη ἐν τοῖς ὠσὶν ὑμῶν]” [Lc. 4, 21, BYZ].

Însă, Scriptura S-a împlinit în El, în persoana Sa, căci în El locuia Duhul Sfânt în mod ființial! În urechile lor s-a împlinit revelarea de Sine a Domnului. Căci El a vorbit despre taina Lui, despre viața perihoretică a Dumnezeului nostru treimic. Pentru că persoanele dumnezeiești Se întrepătrund reciproc și conlocuiesc datorită unității Lor de ființă. Căci cele trei persoane dumnezeiești au aceeași ființă dumnezeiască.

Dar când Domnul ne-a vorbit despre Sine, potrivit revelării Sale în Scriptură, El ne-a arătat că Scriptura se actualizează în mod continuu. Pentru că și noi avem slava lui Dumnezeu în noi înșine, primită la Botez, și viața noastră cu Dumnezeu este o viață harismatică. Fapt pentru care, Dumnezeu nu ni Se revelează nouă din afară, ca Dumnezeu străin, necunoscut nouă, ci ca Dumnezeul a Cărui slavă veșnică e în noi și cu Care noi trăim în mod intim. Și când El ne vorbește despre Sine, ne vorbește dinăuntru nostru, în mod tainic, în orice clipă a vieții noastre, pentru că viața cu El e o continuă cunoaștere vie a Lui.

De aceea, anul cel plăcut al Domnului e fiecare clipă trăită împreună cu El. Și noi am început anul cu Domnul, cu rugăciunea vie, smerită înaintea Lui, pentru că așa vrem să trăim tot timpul: liturgic. Iar a trăi liturgic înseamnă a trăi în rugăciune, în slujire continuă a Lui, în facere de bine față de orice om, în continuă curățire de patimi. Căci numai așa noi ne simțim împliniți: dacă facem mereu binele lui Dumnezeu, împreună cu El, și fără să privim la fața celui pe care îl ajutăm. Pentru că toți avem nevoie de ajutor, de iubire și de prietenie.

Adesea, oamenii disprețuiesc predicile Bisericii sau nu-și bat capul cu ele. Adică nu vor să le asculte, să le aprofundeze, să încerce să le înțeleagă. Și aceasta, pentru că ei consideră că ele nu rimează cu viața lor, că ele n-au de-a face cu viața lor cotidiană, pentru că predicile nu-i ajută în mod faptic. Însă, predicile Bisericii au de-a face tocmai cu viața noastră de zi cu zi, cu cea de fiecare clipă! Căci dacă ești cu Dumnezeu tot timpul și asculți voia Lui în fiecare clipă, viața ta e dumnezeiască. Viața ta e plină de frumusețe, de curăție și de sfințenie, iar tu ești un om foarte împlinit.

Pentru că nu contează unde trăim, în ce oraș sau sat, sau ce fel de muncă depunem în fiecare zi, dar contează cum ne simțim interior. Dacă avem familie, casă, salariu, prieteni și nu ne simțim împliniți, atunci nu suntem împliniți și nici înțelepți. Căci dacă am fi înțelepți, atunci am trăi dumnezeiește pe pământ. Și dacă am trăi dumnezeiește, atunci am fi împliniți în fiecare clipă a vieții noastre. Iar viața noastră ar fi o continuă bucurie și împăcare, pentru că nu ne-am simți împliniți doar cu ceea ce se vede, ci și cu ceea ce nu se vede. Se văd cărțile pe care le scriem, se văd Bisericile pe care le zidim, se văd faptele bunele în folosul tuturor, dar nu văd toți împlinirea enormă pe care o trăim slujind zilnic lui Dumnezeu și oamenilor. Iar dacă n-aș fi împlinit cu ceea ce fac, orice aș face m-ar lăsa tot trist. Dar eu sunt împlinit cu ceea ce fac și mă bucur întru Dumnezeul mântuirii noastre, pentru că dincolo de slujirea, de cărțile și de viața mea, e El împreună cu mine și cu întreaga Lui Împărăție.

E El, acum și aici, dimpreună cu mine, după cum e și dimpreună cu dumneavoastră. Simțirea Lui în noi și cu noi e toată împlinirea noastră, pentru că acesta e semnul dumnezeiesc că noi Îl dorim pe El mereu și lucrăm poruncile Sale. Și când vorbim despre anul care Îi place Lui, vorbim de continua noastră viață cu El. Căci El nu e cu noi doar într-o zi anume sau doar într-o oră anume, ci e mereu cu noi, dacă și noi suntem mereu cu El.

Și ne rugăm la începutul anului bisericesc lui Dumnezeu, pentru că ne rugăm tot timpul Lui. Ne rugăm pentru ca să putem trăi dumnezeiește pe pământ. Ne știm păcătoșenia, ne știm neputința, nu ne credem Drepți înaintea Lui, dar așteptăm tot ajutorul de la El. În ciuda evidențelor, în ciuda tuturor împotrivirilor, în ciuda oricărui potrivnic, noi vrem să trăim cu Dumnezeu și trăim. Și viața noastră cu El, deși pare imposibilă, e o realitate cotidiană indescriptibilă, pentru că nu ai nicio înțelegere reală a vieții cu El până ce nu o trăiești. Pot să îți vorbească mulți despre viața cu Dumnezeu, pot să îți vorbească din interior, să îți vorbească cu multă sfințenie și claritate. Dar până ce nu o trăiești, nu o cunoști nicidecum.

De aceea, Domnul ne cheamă să trăim din plin viața cu El! Viața în curăție, în sfințenie și în cunoaștere dumnezeiască. Ceea ce numim viață „lumească” sau „obișnuită” e o viață amestecată cu patimi, adică o viață amestecată cu răutate demonică, cu stricăciune interioară. Dar dacă vrei să cunoști adevărata viață, viața cu Dumnezeu, atunci vei vedea ce profunzime abisală are viața și cât de plină de frumusețe sfântă este. Și așa cum, în clipa de față, nu postești, drăcui, furi, curvești, poți să te și înfrânezi și să te rogi și să postești și să ierți toate aproapelui tău, pentru că te bucuri neîncetat de iertarea lui Dumnezeu. Poți lăsa totul în urma ta, toată viața ta stricată! Te poți schimba într-o clipă! Pentru că poți lua decizia radicală de a fi mereu altul.

Și știu cum arată plictiseala cotidiană, a vieții „obișnuite”, dar și cum arată dinamismul continuu al vieții duhovnicești. Știu cum e să te plictisești de moarte, când nu faci nimic cu viața ta, dar știu și cum e să muncești toată ziua și să cazi lat în pat de oboseală, dar plin de har și de frumusețe dumnezeiască. Căci am, adesea, seri și nopți în care nu mă pot odihni, tocmai pentru că sunt plin de bucurie și de pace sfântă. Vreau să dorm și nu pot să dorm! Și nu pot să dorm nu pentru că am vreo grijă, ci pentru că gâlgâie în mine bucuria, țâșnește din mine rugăciunea, iar mintea mi-e clară ca un lac înghețat sub strălucirea lunii. Minte clară, limpede, tăioasă, iar inima începe să mă doară, pentru că vrea să doarmă. Și nu pot dormi, tocmai pentru că sunt prea împlinit, prea bucuros, prea împăcat cu toate.

Dar aceste trăiri sfinte și dumnezeiești le am pentru că muncesc, scriu, traduc, slujesc, mă rog, discut mereu despre cele dumnezeiești. Sufletul și trupul meu sunt într-o continuă mișcare în relația mea cu Dumnezeu, de aceea nu mă mai pot odihni când îmi doresc, când aș avea nevoie. Pentru că, atunci când te înveți cu primirea celor ale lui Dumnezeu, nu te mai poți opri din vederea și înțelegerea lor.

Vă doresc multă sănătate, pace și împlinire în viața dumneavoastră cu Dumnezeu! Și anii dumneavoastră de credință și de slujire a lui Dumnezeu să fie spre folosul întregii Biserici! Căci contează fiecare lucru pe care îl facem. Amin!

[1] Începută la 6. 34, în zi de miercuri, pe 31 august 2022. Cer senin, 21 de grade, vânt de 3 km/ h.

[2] Cf. Mineiul pe luna septembrie, ed. BOR 1986, p. 18-19.