Predică la Nașterea Născătoarei de Dumnezeu [8 septembrie 2022]
Iubiții mei[1],
în Istoria sa bisericească, Nichiforos Callistos Xantopulos [Νικηφόρος Κάλλιστος Ξανθόπουλος][2] ne vorbește despre Născătoarea de Dumnezeu pe baza mărturiei Sfântului Epifanios al Salaminei[3]. Și el ne spune că Stăpâna noastră era modestă [σεμνή] în toate și vorbea puțin [ὀλίγα] și numai ce era necesar [ἀναγκαῖα][4]. Era ascultătoare și afabilă. Îi cinstea pe toți și li se închina lor. Avea deschidere bună către toți oamenii, dar fără să râdă și fără să se tulbure și neavând de-a face cu mânierea cea mare a oamenilor sau cu aroganța lor, pentru că ea era plină de smerenie [ταπείνωσιν]. Era ca câmpul de grâu [σιτόχροος], având părul galben [ξανθόθριξ] și ochii frumoși [εὐόφθαλμος], iar pupilele ochilor săi erau măslinii. Sprâncenele sale erau negre, buzele sale fiind pline de dulceața cuvintelor sale, fața sa era alungită, având mâinile și degetele lungi, iar statura sa era mai mare decât înălțimea medie. Iar în toate cele ale ei, Născătoarea de Dumnezeu era plină de dumnezeiescul har[5]. Și când auzim cum arăta Stăpâna noastră, ne dăm seama că era desăvârșită atât cu sufletul, cât și cu trupul ei, pentru că era cu totul frumoasă. Și pe cea mai frumoasă decât toată creația, noi o preaslăvim cu toată ființa noastră, retrăindu-i astăzi preasfânta sa naștere din Sfinții ei părinți Ioachim [Ἰωακεὶμ] și Anna [Ἄννα][6].
Căci „nașterea ta [ἡ γέννησίς σου], Născătoare de Dumnezeu [Θεοτόκε], bucurie a vestit la toată lumea [χαρὰν ἐμήνυσε πάσῃ τῇ οἰκουμένῃ], căci din tine a răsărit Soarele drepții [ἐκ σοῦ γὰρ ἀνέτειλεν ὁ Ἥλιος τῆς δικαιοσύνης], Hristos [Χριστὸς], Dumnezeul nostru [ὁ Θεὸς ἡμῶν]”[7]. Și sintagma Soarele dreptății e din cartea Sfântului Profet Malahias, pe care am publicat-o acum 3 ani de zile, regăsindu-se la Mal. 3, 20, unde ni se spune: „Și vă va răsări vouă, celor care vă temeți de numele Meu, Soarele dreptății [Ἥλιος δικαιοσύνης], și vindecarea [va fi] în aripile Sale [καὶ ἴασις ἐν ταῖς πτέρυξιν Αὐτοῦ]”. Iar toată lumea s-a bucurat în mod tainic, pentru că nașterea Maicii Sale însemna vestirea Soarelui dreptății, Care S-a născut din ea.
Preacurata Fecioară Maria e din rădăcina [ἐκ τῆς ῥίζης] Sfântului Iesse [Ἰεσσαί][8], e din neamul său. Și ea se naște din Sfânta Anna, din mama sa, ca planta de Dumnezeu dată [φυτὸν θεόσδοτον][9] nouă, pentru că ea este slava Profeților [τῶν Προφητῶν τὸ κλέος] și fiica lui David [τοῦ Δαυΐδ ἡ θυγάτηρ][10], a Sfântului Profet David. Și e slava Sfinților Profeți, pentru că ei au văzut-o extatic și au vorbit în mod tainic despre ea, despre Maica Stăpânului nostru. Și e fiica lui David, pentru că e Împărăteasa întregii făpturi. Dar a ajuns la cea mai mare sfințenie, întrecând toată făptura, nu pentru că a fost favorizată de Dumnezeu, ci pentru că L-a dorit numai pe El și s-a sfințit cu totul pentru El. Pentru că Născătoarea de Dumnezeu a crescut în sfințenie în mod neîntrerupt, înfrumusețându-se cu totul pentru Dumnezeu, căci frumusețea ei era sfințenia ei cea negrăită. Iar sfințenia e întotdeauna interioară, e frumusețea curăției celei dumnezeiești.
De aceea, când vorbim despre primirea harului lui Dumnezeu la Botez și despre simțirea neîntreruptă a harului lui Dumnezeu în noi înșine, vorbim despre creșterea noastră continuă în sfințenia lui Dumnezeu. Căci Dumnezeu ne sfințește pe fiecare în parte, dacă noi trăim mereu întru slava Lui. Și sfințenia este taina noastră, e ceea ce trăim în adâncul nostru cu Dumnezeu, iar cele care se revarsă în afara noastră sunt evlavia și buna-cuviință a vieții noastre. Fapt pentru care, dacă dorim să cunoaștem sfințenia unui om, nu trebuie să o privim din afară, ci dinăuntru, vorbind cu el și cerându-i să ne vorbească neacoperit despre el. Și numai astfel aflăm taina omului, viața lui cu Dumnezeu, pentru că acela e conștient de toate schimbările dumnezeiești ale vieții sale.
Născătoarea de Dumnezeu este lauda fecioriei [τῆς παρθενίας τὸ καύχημα], pentru că ea este singura pururea Fecioară a lumii, deși L-a născut pe Fiul lui Dumnezeu. Și e pururea Fecioară, e Fecioară pentru totdeauna, pentru că Domnul S-a întrupat din ea mai presus de fire, nestricând fecioria ei. Și noi, cu toții, suntem chemați să fim iubitori de feciorie [φιλοπάρθενοι] și iubitori de curăție [τῆς ἁγνείας ἐρασταί][11], pentru ca să prăznuim acest praznic dumnezeiesc de astăzi. Căci, cu adevărat, nu putem înțelege întrucâtva pe Născătoarea de Dumnezeu, dacă nu ne umplem mereu de curăție și de feciorie dumnezeiască. Pentru că acolo, în lăuntrul nostru, noi trebuie să fim curați și sfinți ca să înțelegem pe cea mai sfântă decât toată făptura, adică pe Născătoarea de Dumnezeu.
În prima cântare a Utreniei, Maica lui Dumnezeu a fost numită „hrănitoarea vieții noastre [τροφὸν τῆς ζωῆς ἡμῶν]”[12]. Și cum ne hrănește Stăpâna noastră? Prin tot ajutorul și toată pacea și toată bucuria pe care ni le dăruie, dacă stăm în rugăciune vie către ea! Iar eu pot da mărturie vie, clară, bucuroasă despre ajutorul continuu al Născătoarei de Dumnezeu în viața mea, pentru că ea este ocrotitoarea și păzitoarea vieții mele și a familiei mele. Când am avut nevoie, când am fost bolnav, când am fost ispitit de demoni, când m-am bucurat, m-am bucurat cu Preacurata Stăpână. M-a trimis mereu în Bisericile închinate ei, m-a trimis mereu la oamenii ei, am văzut în toate atenția ei de Maică preabună și preaiubitoare. Căci nu m-a lăsat în moartea cea sufletească, nu m-a lăsat să rătăcesc la nesfârșit, nu m-a lăsat să disper, ci imediat mi-a venit în ajutor în toate zilele vieții mele.
De aceea, eu nu pot concepe viața mea fără vederea și fără rugăciunea înaintea Născătoarei de Dumnezeu. Văzând Sfintele sale Icoane, eu o văd pe ea. Și știu că ele, Icoanele ei, sunt palide pe lângă frumusețea ei incomparabilă. Pentru că atunci când mă rog Stăpânei noastre, eu simt ce frumusețe, ce curăție, ce sfințenie, ce pace, ce bucurie sfântă izvorăște din persoana ei în persoana mea, a nevrednicului său rob. Și din această simțire sfântă, eu știu că Icoana îmi vorbește foarte șters, dar îmi vorbește, despre măreția indescriptibilă a Stăpânei noastre.
Și dacă ea este așa de bună cu noi, dimpreună cu toți Sfinții și Îngerii lui Dumnezeu, cât de bun și de atent și de milostiv și de iubitor e Dumnezeul nostru cu noi toți? Pentru că Sfinții și Îngerii Lui, cu toții, se umplu în mod veșnic din sfințenia Lui, ca și noi, de altfel. Iar în toți se vede mila și ajutorul lui Dumnezeu, pentru că slava Lui e în noi toți.
De aceea, nu cu frumusețea din afară trebuie să ne prezentăm în fața oamenilor, ci cu frumusețea dinăuntru! Cu înțelepciunea, cu pacea, cu curăția și cu sfințenia noastră trebuie să ieșim spre oameni și să le fim de ajutor. Căci, cel mai adesea, oamenii neduși la Biserică cred că noi suntem falși, că suntem ipocriți, că nu avem nimic sfânt în noi înșine. Și aceasta, pentru că au auzit despre păcatele unora…Dar, dacă ar sta de vorbă cu noi, ar afla despre eforturile noastre continue de a fi mereu alții. Ar afla despre ajutorul continuu al lui Dumnezeu în viața noastră. Ar afla despre ce minuni a făcut Dumnezeu cu noi și despre ce fel de simțiri sfinte ne dă să trăim.
Căci și noi, cei credincioși, cât și cei necredincioși, avem cu toții aceleași nevoi. Cu toții vrem să fim iubiți, înțeleși, ajutați, împliniți în viața noastră. Și dacă ești necredincios, aștepți iubirea de la oameni sau de la animalele din jurul tău. Însă noi, cei credincioși, așteptăm mai întâi de toate iubirea lui Dumnezeu, pentru ca să învățăm să îi iubim pe oameni așa după cum ne iubește El pe noi. Necredinciosul trăiește după cum îi place, noi încercăm să trăim după voia lui Dumnezeu. Căci voia Lui e adevărata împlinire a omului. Și dacă ești împlinit interior, atunci te simți bine cu adevărat, pentru că împlinirea reală a omului e bucuria lui.
Maria înseamnă Cea iubită[13]. Cea iubită de Dumnezeu, de Sfinții și de Îngerii Lui și de toți oamenii cei credincioși. În Liber interpretationis hebraicorum nominum (Cartea interpretărilor numelor ebraice), Sfântul Hieronymus Mărturisitorul[14] consideră că Maria înseamnă inluminatrix mea [luminarea mea] sau inluminans eos [cea luminată] sau smirna mării [zmyrna maris] sau stilla maris [picătura mării][15]. Și, cu adevărat, e nevoie întotdeauna de picătura ei de mijlocire pentru noi, pentru ca marea milă a lui Dumnezeu să se reverse în viața noastră. Căci Născătoarea de Dumnezeu este rugătoarea cea neadormită pentru întreaga lume.
De aceea, ne bucurăm astăzi dumnezeiește la nașterea sa, pentru că cea stearpă, mama ei, Sfânta Anna, o naște pe prunca Maria și o hrănește la sânul ei, iar Sfântul Ioachim o consideră toiagul [ῥάβδος] său, pentru că din ea va ieși floarea Hristos [τὸ ἄνθος Χριστός][16]. Și cum să nu se bucure părinții ei dumnezeiește de prunca Maria, când ea este rodul rugăciunilor și al lacrimilor lor și ei au născut-o ca dar al lui Dumnezeu? Și când au născut-o, „a adus Ioachim lui Dumnezeu daruri mari, jertfe și arderi de tot și a fost binecuvântat de arhiereu, de preoți, de leviți și de tot poporul că s-a învrednicit de binecuvântarea lui Dumnezeu. Deci a făcut Ioachim ospăț mare în casa sa și toți se veseleau, lăudând pe Dumnezeu”[17]. E ceea ce faceți și dumneavoastră la ponodă[18], când vă bucurați că vi s-a născut fiul sau nepotul.
– Și cât de bătrâni erau părinții ei, atunci când au născut-o?
– Nu știu acest lucru! Însă am găsit la ce vârstă au adormit: „Apoi, când era de trei ani, prin dumnezeiască poruncă au dus-o pe ea cu slavă în biserica Domnului, petrecând-o cu făclii, și au dat-o pe ea lui Dumnezeu ca dar precum se făgăduiseră. Iar după ducerea ei, trecând câțiva ani, Sfântul Ioachim a trecut din acestea de aici, având vârsta de optzeci de ani, iar Sfântă Ana, fiind văduvă, a lăsat Nazaretul și a mers la Ierusalim și acolo petrecea aproape de fiica sa cea prea sfântă, rugându-se în biserica lui Dumnezeu. Petrecând în Ierusalim doi ani, s-a odihnit în Domnul, având șaptezeci și nouă de ani”[19]. Dar de aici aflăm că „la o vârstă înaintată a născut-o pe Maica Domnului. [Căci] Ioachim și Ana au fost căsătoriți timp de cincizeci de ani fără să aibă copii”[20]. Și dacă au născut-o la bătrânețe, ei au născut-o în mod minunat. Căci de aceea e și darul lui Dumnezeu: pentru că au născut-o dincolo de perioada zămislirii de prunci. Și prin toate ale nașterii sale vedem mila lui Dumnezeu față de noi. Pentru că Născătoarea de Dumnezeu s-a născut în mod minunat, la bătrânețile părinților ei, din voia Domnului, pentru ca mai apoi să Îl nască pe Fiul ei mai presus de fire.
Așadar, iubiții mei, dacă ne iubim copiii și nepoții, atunci să îi botezăm de mici și să îi creștem în voia Domnului! Căci aici, în Biserica slavei Sale, trebuie să ne aducem copiii și nepoții și strănepoții. Și Biserica ar trebui să fie vie și plină de copii și de bucurie, pentru că prin asta ne arătăm recunoștința noastră față de Dumnezeu. Dacă ei sunt viitorul nostru, ei sunt și viitorul Bisericii lui Dumnezeu. Și dacă vrem să îi lăsăm bine, atunci trebuie să îi lăsăm lui Dumnezeu, Celui de la Care i-am și primit.
Vă spun la mulți ani tuturor și, în primul rând, Doamnei mele Preotese, care astăzi a împlinit vârsta de 45 de ani! Dumnezeu să ne bucure și să ne întărească pe toți întru slujirea Lui, ca bine să trăim împreună cu Domnul și să ne mântuim cu toții! Amin!
[1] Începută la 14. 01, zi de luni, 5 septembrie 2022. Soare, 24 de grade, vânt de 5 km/ h.
[2] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Nikephoros_Kallistos_Xanthopoulos.
[3] Am căutat și tradus acest loc patristic, pentru că a fost citat în Pr. Lect. Dr. Mihai Burlacu, Maica Domnului în opera Sf. Grigorie Palama (1), în rev. Studii Teologice, seria a III-a, anul XV, nr. 1, ianuarie-martie 2019, București, p. 118, n. 4.
[4] PG 145, col. 816C. [5] Ibidem.
[6] Cf. https://www.synaxarion.gr/gr/sid/591/sxsaintinfo.aspx.
[7] Cf. https://glt.goarch.org/texts/Sep/Sep08.html. [8] Ibidem. [9] Ibidem. [10] Ibidem. [11] Ibidem. [12] Ibidem.
[13] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Mary_(name).
[14] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Jerome.
[15] S.[ancti] Hieronymi Presbyteri, Opera. Pars I, 1. Opera exegetica, 1. Hebraicae quaestiones in libro Geneseos. Liber interpretationis hebraicorum nominum. Commentarioli in Psalmos. Commentarius in Ecclesiasten, în CCSL [Corpus Christianorum. Series Latina], vol. 72, Ed. Typographi Brepols Editores Pontificii, Turnholti, MCMLIX [1959], p. 76.
[16] Cf. https://glt.goarch.org/texts/Sep/Sep08.html.
[17] Cf. https://paginiortodoxe.tripod.com/vssep/09-09-sf_parinti_ioachim_si_ana.html. Am corectat fragmentul citat.
[18] Care vine de la понуда [ponuda] din bulgară, cf. https://dexonline.ro/definitie/ponod/definitii, și care înseamnă dar sau urare, cf. https://en.wiktionary.org/wiki/понуда, pentru că atunci se dau daruri copilului și i se urează de bine.
[19] Cf. https://paginiortodoxe.tripod.com/vssep/09-09-sf_parinti_ioachim_si_ana.html. Am corectat fragmentul citat.