Zi: 9 septembrie 2022

Michel Houellebecq, Serotonină (roman), trad. din lb. fr. și note de Daniel Nicolescu, Ed. Humanitas Fiction, București, 2019, 148 p. în PDF.

„Publicat în Franța pe 4 ianuarie 2019, Serotonină, al șaptelea roman al scriitorului Michel Houellebecq, și-a confirmat statutul de cea mai așteptată carte, atingând în trei luni vânzări de peste 500.000 de exemplare. A apărut concomitent în Germania, Italia și Spania, ocupând, în fiecare, locul 1 în topurile de vânzări. Este în curs de traducere în peste 40 de țări”[1].

Vândut pentru pasajele sale sexuale și pentru discursul frust.

Despre sine: „nu fusesem nicicând altceva decât o labă tristă”, p. 5, un om care se excită adesea și se masturbează, fără să am relații cu femei; „avea mai mult power în ea decât flower, cu o mică nuanță de curviștină [curvuștină]”, p. 6. „Aveam erecție, ceea ce nu era deloc surprinzător, date fiind evenimentele după-amiezii. Am rezolvat-o cu metoda obișnuită”, p. 8, adică s-a masturbat.

Yuzu era amanta lui japoneză, el fiind francez, povestitorul din roman, p. 10. Iar Yuzu, când a coborât din avion, observă el, „se machiase nemilos, parcă era pictată”, p. 10. Și de la p. 11 apar exprimările genitale în roman! Rasist în p. 15 pentru că nu suportă olandezii.

„E mai greu să le-mbrobodești pe femeile de serviciu” și de aceea el le mituia, p. 17. „Spionii veniți din frig”, p. 18, sunt rușii. „Japonezii nu pot cu adevărat să roșească”, p. 19, cu referire la amanta lui.

„trăisem o copilărie grijuliu ocrotită”, p. 21; „viața mea de adult nu însemna nimic altceva decât să toc domol moștenirea lăsată de tata, iar tata nu merita așa ceva, venise vremea să nu mai fiu bou”, p. 22. După ce a mâncat mâncare japoneză: „două minute mai târziu, năvăleam în toaleta centrului cultural ca să vărs tot orezul și peștele crud pe care le înghițisem”, p. 23.

Amanta japoneză „nu avea decât douăzeci și șase de ani, iar eu eram cu douăzeci mai în vârstă, [iar] dorința de viață socială se împuținează odată cu maturitatea”, p. 23. Dar, căutându-i în computer, și-a dat seama că amanta lui făcea filme porno, în care era protagonistă, chiar în casa lui, p. 24. Dar făcea filme și în alte locații, fiind și zoofilă, p. 24. Și stabilește să…o arunce pe fereastră pe amanta lui, p. 25. Înainte să o arunce plănuiește să o îmbete: „În mai puțin de cinci minute avea să cadă în toropeală etilică, mai trăisem această experiență, apoi, n-aveam decât să deschid fereastra și s-o car, atârna mai puțin de cincizeci de kile (cam cât bagajele ei), puteam s-o târăsc fără probleme, iar după o cădere de douăzeci și nouă de etaje n-ai cum să scapi”, p. 25.

Dar, când caută pedeapsa pentru o astfel de crimă, își dă seama că e de 17 ani și renunță la idee, p. 25. De aceea, își dorește să dispară, pentru a trăi o altă viață, p. 27. Dar „Yuzu nu era curvă. Frecventasem multe curve, uneori de unul singur, alteori cu femeile cu care-mi împărțisem viața, iar lui Yuzu îi lipsea calitatea esențială a acestei minunate meserii: generozitatea. O curvă nu-și alege clienții, din principiu, asta e axioma, o curvă împarte plăcere tuturor, fără excepție și, din acest motiv, tinde spre măreție”, p. 31. Numai că curva nu e „generoasă”, ci interesată material. Și se culcă cu toți pentru ca să câștige tot mai mult, iar nu pentru că „îi plac” toți cu care se culcă.

Amintește de cărțile sexuale ale lui Catherine Millet[2], p. 31. „iubirea este pentru bărbat un scop, o împlinire, iar nu, ca în cazul femeii, un început, o naștere”, p. 32. Și în timp ce își aștepta amanta să vină acasă, el și-a dat seama că ea este „un păianjen, un păianjen prădător și veninos care-mi injecta zilnic un lichid paralizant și ucigător, un păianjen care trebuia să iasă”, p. 34, din viața lui.

Nu crede în Împărăția lui Dumnezeu, pentru că socotește că Ierusalimul ceresc este „ipotetic”, p. 35. Tatăl lui a avut cancer cranian, p. 35; „în plan sentimental trăise diverse experiențe al căror punct comun era că se ferfenițiseră”, p. 39.

Nu crede în psihiatrie, p. 41, preferă baia călâie, p. 42. O sună pe prietena lui din tinerețe, pe Kate, de naționalitate daneză, p. 43. Și îi pare rău că a trădat dragostea ei, p. 44.

„cei mai mulți dintre ecologiștii radicali erau niște imbecili ignoranți”, p. 48. E amintit Cioran în p. 49. „până la urmă, pornografia este totuși sectorul de activitate umană în care inovația ocupă cel mai neînsemnat loc, aici nu se întâmplă absolut nimic nou, tot ce ți-ai putea imagina în materie de pornografie exista din plin încă din epoca Antichității grecești și romane”, p. 49.

Claire vine pilită la întâlnirea cu el de la restaurant, p. 53; „soț ușuratic, dar mărinimos”, p. 56, adică unul pe placul femeilor ușuratice, căci le dă bani, dacă tot mai calcă strâmb; el nu înțelege nimic despre japonezi, p. 57; și când își dă seama că lui Claire îi place băutură, apoi ia medicamente după ea, a lăsat-o la restaurant și a plecat, p. 57-58.

Marie-Hélène, o altă amantă a lui, avea probleme psihice, p. 58; lui îi plac vacile, p. 59; amintește de cavados[3], p. 59; unul fuma 30 de cuie de iarbă pe zi în tinerețea lui, p. 60, un om de viitor, adică viitor ratat; părere proastă despre profesia lui: „viața profesională e o curvă și mai mare, și care nici nu-ți oferă vreo plăcere”, p. 61.

Autoficțiunea, p. 67. Definește iubirea ca „un vis în doi”, p. 71. Medicii veterinari care se comportă ca niște torționari, p. 71. Iar moartea o vede ca pe cea care îl va scăpa de griji, p. 72. „În general, oamenii nu știu să trăiască, nu se pun de acord cu viața, nu se simt bine cu adevărat în această viață”, p. 73.

„lumea socială era o mașinărie de nimicit iubirea”, p. 74; „dragostea rămânea singurul lucru în care, poate, ne mai puteam încă încrede”, p. 76; o blasfemie nesimțită: „Dumnezeu e un scenarist mediocru”, p. 77; negresa Tam, p. 77; cât de importantă era pentru el îmbrățișarea de pe peron și cum și-o aducea bine aminte, p. 80.

Vise funebro-erotice, p. 85; „fleoarțele tale aristocrate”, p. 88; moldoveanca apare în p. 89, dar și în p. 94; pedofilul german și copila care stătea la el câte două ore, p. 90; „Oamenii nu ascultă niciodată sfaturile, iar atunci când cer sfaturi o fac numai și numai ca să nu le urmeze, ca să-și certifice, printr-o voce exterioară, c-au apucat-o pe o spirală a năruirii și a morții, sfaturile primite îndeplinesc exact rolul corului antic, care-i confirmă eroului că s-a afundat pe drumul prăpădului și al haosului”, p. 107. Primesc sfaturi pentru ca să își sporească dezamăgirea de sine.

Conexiunea online din grajd, p. 112, e acum conexiunea online de peste tot. S-a trezit din somn cu senzația unei atingeri sau a unei mângâieri pe umeri, p. 119. Transformarea frunzelor în humus, p. 121. „Târziu, către ora două, am înțeles că era o noapte din care n-aveam să-mi revin prea curând”, p. 123.

Citește Suflete moarte, al lui Gogol, p. 124. „Există anumite zone ale psihicului uman care rămân puțin cunoscute, pentru că au fost precar cercetate, pentru că, din fericire, putini oameni s-au aflat în situația de a fi obligați s-o facă, iar cei care au făcut-o nu au rămas în general cu mintea atât de întreagă încât să poată oferi o descriere satisfăcătoare. Aceste zone nu pot fi abordate decât folosind formule paradoxale sau chiar absurde, în rândul cărora expresia să speri dincolo de orice speranță e singura care-mi vine în minte”, p. 130.

Trenul întârzie și în Franța, p. 131. Descriere interioară a vremii: „Vremea era absurd de frumoasă, soarele zglobiu și călduros ilumina apele lacului, făcea pădurile să scânteieze. Vântul nu ofta, nici valurile nu șopteau, natura manifesta o lipsă de empatie aproape injurioasă. Totul respira tihnă, măreție și calm”, p. 132.

Iar doctorul îi spune: „sunteți pe cale să muriți de amărăciune”, p. 134. De neîmplinire în dragoste. Pentru că el, bărbatul, personajul principal, e cu gândul numai la amantele sale din trecut și nu dorește să își facă nicio iubită în prezent. Motivul? E decepționat de modul în care arată! Căci crede că numai femeile din trecutul lui îl pot înțelege întrucâtva.

Obezitatea e cauzată de cortizol, p. 135, de hormonul de stres[4]. Și doctorul îl trimite la curve pentru problemele lui de sănătate, dându-i trei numere de telefon, p. 135. Adică pentru a-l scăpa de stres. Dezamăgirea față de oameni: „epoca relațiilor umane era depășită, pentru mine în orice caz”, p. 138. Rolul televiziunii: te destinde, p. 140. Deși televiziunea te poate educa, te poate învăța, te poate ajuta în viața ta duhovnicească.

Consideră Muntele vrăjit al lui Thomas Mann „o carte funebră”, p. 142. După care, Proust a ajuns la concluzia „că nu doar relațiile mondene, ci și acelea de prietenie nu ofereau nimic substanțial, că erau pur și simplu pierdere de vreme, și că scriitorul, spre deosebire de ceea ce credeau oamenii de lume, nu avea nicidecum nevoie de conversații intelectuale, ci de «iubiri ușurele cu fetele în floare»”, p. 142. Și finalul romanului are o tentă religioasă, dar cu exprimări vagi.

---

[1] Cf. https://book4you.org/book/5268983/69483d?dsource=recommend.

[2] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Catherine_Millet.

[3] Idem: https://ro.wikipedia.org/wiki/Calvados_(băutură).

[4] Cf. https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/cortizolul-hormonul-de-stres.