Franz Kafka, Jurnal [1]
Franz Kafka, Jurnal, trad. [din limba germană] de Radu Gabriel Pârvu, Ed. RAO International Publishing Company, București, 2006, 666 p.
Fiind format în manuscris din 12 caiete ale autorului, cf. Notă asupra ediției. Primul caiet începe în 1910, p. 9. A visat o balerină, p. 9. Jurnalul său cuprinde însemnări de roman. Dacă unii fac crochiuri, el își face note pentru romanele sale.
Disperat de trupul său, p. 11. „Am trecut pe lângă bordel ca pe lângă casa unei iubite. Scriitorii spun lucruri infecte”, p. 11. Și apare primul crochiu în carte, p. 11. N-a putut să scrie timp de 5 luni de zile, p. 12. Al doilea crochiu e la finalul p. 13. Considera că educația i-a făcut mult rău în anumite privințe, p. 16. Se vedea a fi „destul de scund și cam gras”, p. 18, dar pe placul multora, cât și al fetelor, p. 18.
Avea 28 de ani în 1910, p. 19; „nu aveam în mine altceva decât reproșuri mânate de furie”, p. 19; „patima amintirii”, p. 19; „tramvaiele…sună ca niște ceasuri stricate”, p. 20, probabil referindu-se la zgomotul roților; părinții și rudele i-au făcut rău din dragoste, p. 20; „educația m-a deformat mai mult decât toți oamenii pe care îi cunosc și decât sunt în stare să înțeleg”, p. 21.
„bărbații aflați în primejdie nu pun niciun preț pe doamne”, p. 21, gândindu-se numai la cum să scape. Egoismul masculin. Însă e o generalizare! Pentru că există și bărbați care se gândesc în primul rând la ceilalți în cazul unei catastrofe și nu la ei înșiși.
Se declară extenuat, p. 21-22; simte că trăiește „o îngrozitoare viață dublă”, p. 22; femeia care arată ca un bărbat, p. 23; Kafka purta pălărie, p. 24-25; își scria cărțile în mod lent, p. 25; n-are timp să scrie o poveste, p. 27; „povara sânilor mari”, p. 28; pe 27 august 1911 a plecat în Italia, p. 28; „carnea ei familiară”, cu referire la trupul mamei sale, p. 29.
Atenție de scriitor la detaliile trupurilor și ale îmbrăcăminții, p. 30; pe 29 septembrie 1911, autorul citea din jurnalul lui Goethe, p. 30; grimasele din timpul desenului, p. 33; despre un mers la sinagogă, p. 34, apoi despre un mers la bordel, p. 34-35; trei nopți fără somn, p. 35; a visat un copil orb, p. 36.
„Cred că absența somnului se datorează doar faptului că scriu”, p. 36. Doamna Weinberg „făcea aceeași poantă: își împingea partenerii cu fundul ei mare”, p. 47. Se referă la ce făcea într-o piesă de teatru, pentru că era actriță, cf. p. 47, n. 2. Pe 9 octombrie 1911, autorul scria: „Dacă am să ajung la 40 de ani, mă voi însura, probabil, cu o fată bătrână, care are dinții de sus proeminenți și puțin dezveliți de buza inferioară”, p. 48.
Pagina 49 începe cu un vis la bordel. Și una dintre femei avea pete roșii pe spate, p. 50. Iar bărbații își așteptau rândul ca la târg…, p. 50. Cele trei actrițe, p. 51. Alice Rehberger, cf. p. 51, n. 3, era „caldă și grasă, îmbrăcată într-un taior de toamnă”, p. 51. Iar taiorul o făcea să fie „mai rău decât dacă ar fi goală”, p. 51. Însă, după ce îi trece în revistă neajunsurile, el i-a remarcat și „albul delicat din decolteul bluzei”, p. 52. Albul pielii…
Kafka e un analizor necruțător al oamenilor. El vede ceea de ei vor să ascundă.
Ce observă la șeful lui? Îi observă „pielea întinsă a cheliei” în contrast cu „ridurile delicate pe care le are pe frunte”, p. 52. Ceva care nu îi place pus în balanță cu ceva care îi place. Modul lui de a analiza oamenii e aidoma dorinței de expresie a unui pictor. Sau a unui caricaturist. Pentru că el e atent la tot felul de lucruri speciale din ceea ce vede.
Impresia de înghesuială, p. 53. Avea un văr de gradul al doilea numit Robert Kafka, p. 53, n. 1, care era medic, p. 53. A fost la operetă, p. 55. „Are o nevastă tânără, cu obrajii rotunzi, fața prelungă și un năsuc borcănat, cum le stă întotdeauna bine cehoaicelor”, p. 58. Tulak = vagabond, haimana (în cehă), p. 58, n. 1.