Predică la Înălțarea Cinstitei și de viață Făcătoarei Cruci a Domnului [14 septembrie 2022]
Iubiții mei[1],
puterea ascunsă[2], tainică, a Crucii Domnului, pe care noi o simțim și de care ne bucurăm dumnezeiește, este slava Lui cea veșnică. Pentru că slava Lui cea dumnezeiască e viața veșnică pe care o simțim în Crucea Lui. De aceea, ea, Crucea Domnului, e făcătoare de viață pentru noi: pentru că ne umple de slava Lui cea veșnică, atunci când ne facem semnul Sfintei Cruci și ne închinăm ei. Iar dacă ne umplem de slava Lui, atunci noi trăim mereu încredințarea sfântă că El e Domnul nostru, Cel răstignit pe Cruce pentru noi, pentru că viața Lui e mereu în noi.
Iar noi nu vedem niciodată Crucea Lui despărțită de El, de persoana Sa divino-umană. Și când privim spre Domnul Cel răstignit, noi Îl vedem pe Cel ce ne iubește în mod desăvârșit, pentru că doar El Și-a dat viața Sa pentru noi. Și nu doar că Și-a dat viața Lui pentru noi, dar El a făcut din moartea Lui un izvor de viață veșnică pentru noi. Căci El, Cel care a murit pentru noi, a biruit pentru noi moartea noastră în umanitatea Sa și a înviat ca un biruitor pentru mântuirea noastră, ca iubirea Lui pentru noi să fie pururea întărirea și împlinirea noastră interioară.
Pentru că nu e nicio întărire mai mare pe lumea aceasta în comparație cu întărirea care ne vine de la Dumnezeu. Căci atunci când știi că Însuși Dumnezeu e întărirea și ajutorul tău, pentru că El te iubește pe tine în mod desăvârșit, chiar dacă nu te-ar iubi nimeni pe lumea asta, ai totul întru El. Ai toată iubirea de care ai nevoie. Pentru că El, Dumnezeul mântuirii noastre, ne întărește și ne iubește și ne ajută întru toate, noi simțindu-le pe toate acestea interior, cu toată ființa noastră.
Omul trupesc are nevoie de oameni efectivi care să îl iubească. Are nevoie ca cineva, în carne și oase, să fie cu el tot timpul. Căci trebuie să simtă iradierea altei persoane de aproape. Însă omul duhovnicesc simte iubirea lui Dumnezeu, dar și iubirea oamenilor, prin slava Lui cea necreată, pentru că slava Lui cea dumnezeiască este realitatea preasfântă prin care el Îl cunoaște pe Dumnezeu, îi cunoaște pe semenii săi, dar se cunoaște și pe sine însuși. Tocmai de aceea, când vorbim despre esența vieții duhovnicești, despre interiorul vieții noastre duhovnicești, noi ne referim la slava Lui cea dumnezeiască. Pentru că taina noastră, a celor care trăim cu Dumnezeu, e slava Lui cea veșnică. Căci El, Cel peste toate, coboară în noi prin slava Lui cea veșnică și ne curățește, ne luminează și ne sfințește continuu, pentru că ea e viața, bucuria, cunoașterea, pacea și împlinirea noastră de acum și veșnică.
Dar slava Lui coboară în noi, aici, în Biserica Sa, în cei care rămânem pentru totdeauna ai Bisericii Sale! Primim slava Lui la Botez, la Botezul nostru sacramental pentru prima oară în viața noastră, dar o primim și la orice Taină și Slujbă a Bisericii. Ori de câte ori ne întâlnim cu Episcopul și cu Preotul și primim rugăciunile și binecuvântările lor, noi primim slava lui Dumnezeu. De aceea, a veni la Biserică înseamnă a veni să primești slava lui Dumnezeu. Înseamnă a veni să primești viața Lui în tine însuți. Pentru că nu poți trăi duhovnicește, nu poți trăi veșnic, dacă nu ai slava Lui în tine însuți.
– Și la ce îmi folosește slava Lui în viața mea de zi cu zi?
– La tot ceea ce faci! Ca să trăiești, ca să mergi, ca să gândești, ca să îți faci mâncare, ca să mergi la cumpărături, ca să citești, ca să te rogi, ca să te bucuri, ca să faci orice lucru din viața ta ai nevoie de slava lui Dumnezeu în tine însuți. Pentru că ai nevoie de El, de Cel care te umple mereu de slava Lui, pentru ca să trăiești și să fii viu duhovnicește și să te bucuri în mod real.
Că oamenii se tot întreabă de ce nu le e bine în viață. De ce toate le stau împotrivă…Simplu: pentru că nu trăiesc clipă de clipă cu Dumnezeu! Căci dacă am trăi cu Dumnezeu în mod continuu, cotidian, după cum trăim cu oamenii, am fi cei mai fericiți de pe pământ. Și cum să nu fii fericit, când Dumnezeu te luminează, te călăuzește, te acoperă, te bucură, te umple de viața Lui în mod continuu? Și cum să nu fii fericit, dacă fericirea e atât de ușor de trăit?
– Și cum e fericirea așa de ușor de trăit?!
– E iarăși simplu de înțeles! Pentru că fericirea noastră începe în momentul când noi ne botezăm, când noi suntem mirunși și apoi împărtășiți cu Domnul. Căci prin aceste 3 Dumnezeiești Taine ale Bisericii, noi devenim credincioșii lui Dumnezeu, fiii Lui duhovnicești și de aici încolo începe fericirea noastră continuă, care se înveșnicește odată cu adormirea noastră. Pentru că atunci când ai vreo problemă, când ai vreo neliniște, când ai păcătuit cu ceva, ai imediat Taina Mărturisirii lângă tine. Te duci la Duhovnicul tău, te spovedești, te umpli de iertarea lui Dumnezeu și de puterea Lui de a învinge tot păcatul și toată neliniștea și toată îndurerarea din tine însuți și ești fericit. Și te umpli de infinită bucurie când, după ce te spovedești, te împărtășești cu Domnul, cu Bucuria noastră cea veșnică și ești cu El, cu Dumnezeul mântuirii tale. Și de aceea vii la Biserică cu cea mai mare ardoare, când înțelegi că aici este izvorul vieții pentru tine. Căci afli ce să faci cu viața ta, afli tot mai multe lucruri despre traseul vieții tale pe pământ, dar și despre traseul tău în veșnicie.
Pentru că viața liturgică a Bisericii – aceasta în care te spovedești, te împărtășești, participi la Slujbe, te închini, te bucuri –, crește tot mai mult în ochii tăi pe măsură ce citești despre ea. Viața liturgică a Bisericii, cu toate rânduielile și bucuriile ei tainice, le înțelegi pe măsură ce citești cărțile de Slujbă ale Bisericii și cărțile Sfinților Părinți și cărți diverse de teologie. Căci nu e de ajuns doar să vii la Biserică, ci trebuie să citești teologia Bisericii, trebuie să te rogi și să postești și să dai multă milostenie în viața ta, pentru ca să înțelegi taina care te bucură, adică viața cu Dumnezeu.
De aceea, eu, ca teolog, mă ocup de viața, experiența și teologia Bisericii în cărțile mele, pentru ca să potențez continuu bucuria dumneavoastră pentru viața cu Dumnezeu. Eu, online, nu pierd timpul, ci vorbesc despre cum e să fii și să trăiești ortodox în lumea aceasta. Pentru că e nevoie să vedeți cum trăiește, cum gândește, cum vorbește, ce mănâncă, ce face, ce citește, ce ascultă, ce dorește un om credincios, pentru ca să fiți și dumneavoastră credincioșii lui Dumnezeu. Și dacă ne-ați urmări pe fiecare zi, ați vedea că toate articolele noastre au o legătură interioară între ele. Pentru că toate vorbesc despre profunzimea și naturalețea vieții noastre cu Dumnezeu.
Căci poți, de la sine, atunci când nu ai nimic de ascuns, să vorbești despre viața ta. Poți vorbi despre viața ta cu Dumnezeu mult și bine, pentru că tu o trăiești efectiv, tu o trăiești zilnic. Și nu vorbești despre ceea ce nu știi, ci despre ceea ce știi, pentru că trăiești zi de zi această viață.
De aceea, azi, când vorbim despre înălțarea duhovnicească a Crucii Domnului în noi înșine, noi nu vorbim despre ceea ce nu știm, ci despre ceea ce trăim zilnic. Pentru că orice asceză a vieții noastre este o înălțare duhovnicească a noastră. Dacă postim, cum postim azi, trăim înălțarea sfântă a postului, adică curăția și luminarea și întărirea interioară pe care ni le aduce dumnezeiescul post. Dacă ne rugăm, iarăși, noi trăim înălțarea duhovnicească a rugăciunii. Pentru că ne luminăm, ne curățim, ne sfințim, ne umplem de înțelegeri sfinte rugându-ne. Când citim teologie, ne înălțăm duhovnicește. Când luptăm cu patimile din noi înșine, ne înălțăm duhovnicește. Când biruim răul prin bine, ne înălțăm duhovnicește. Și în toate virtuțile noastre, noi înălțăm Crucea Domnului în noi înșine, pentru că toată durerea și suferința pentru mântuirea noastră sunt înălțarea noastră duhovnicească.
Dar dacă nu vrem să ne înălțăm pe Crucea vieții duhovnicești, noi decădem tot mai mult. Dacă nu vrem să fim plini de rugăciune și de post și de milostenie și de iertare, vom fi plini de tristețe, de singurătate, de nesimțire, de bădărănie. Dacă nu vrem la Biserică, unde ne umplem de viața lui Dumnezeu, vom fi acolo unde ne vom umple de Iad și de chinurile cele veșnice. Pentru că nu există cale de mijloc între Paradis și Iad! Dacă nu ești cu Dumnezeu, atunci ești fără El. Și dacă ești fără El, atunci ești un întuneric viu, pentru că nu dorești slava lui Dumnezeu în tine însuți, care e viața și lumina ta veșnică.
Da, pe Cruce, Domnul părea „părăsit” de către toți!… Însă El tocmai atunci ne îmbrățișa pe toți și ne lucra mântuirea tuturor. Și noi putem părea „triști” și „neîmpliniți” în fața oamenilor care ne privesc din afară și care nu știu nimic despre noi! Dar dacă noi suntem plini de viața cu Dumnezeu, dacă suntem plini de bucurii veșnice, cum să ne mai doară faptul că unul sau altul spun tâmpenii despre noi?! Pentru că spun neadevărurile pe care le spun tocmai pentru că nu ne văd cu adevărat. Dacă ne-ar vedea, ar fi bucuroși pentru noi. Și ar fi bucuroși, pentru că și ei trăiesc aceeași viață cu Dumnezeu. Dar dacă omul nu te vede sau nu te poate vedea e pentru că nu trăiește cu Dumnezeu.
Căci, iubiții mei, taina vieții noastre e ascunsă în Dumnezeu (Colos. 3, 3)! Și ca cineva să o cunoască trebuie să le-o descopere Dumnezeu. De aceea, trebuie să ne dorim prietenia cu oamenii lui Dumnezeu, cu oamenii pe care Dumnezeu îi învață pe cele ale Sale, pentru ca să creștem în viața cu Dumnezeu. Asta nu înseamnă că nu putem fi prieteni cu tot omul! Ci, mai presus de toate, trebuie să ne dorim prieteni duhovnicești, pentru că ei ne ajută în mod real în viața noastră. Căci viața cu Dumnezeu o putem învăța de la cei care o trăiesc și nu de la cei care o batjocoresc. Și dacă suntem cu Dumnezeul slavei, cu Cel care ne umple pe noi de slava Lui cea veșnică, atunci suntem foarte fericiți. Pentru că suntem împliniți în mod fundamental, în mod adânc, în mod ființial, în adâncul persoanei noastre. Amin!
[1] Începută la 6. 52, în zi de luni, pe 12 septembrie 2022. Cer senin, temporar noros, 16 grade, vânt de 11 km/ h.
[2] Aluzie la cuvintele Patriarhului Daniel Ciobotea din ultima sa predică: „În Cruce este ascunsă puterea Învierii, pentru că Sfânta Cruce ne arată iubirea smerită și milostivă a lui Hristos, care este mai tare decât moartea, mai tare decât frica de moarte, decât instinctul conservării”, cf. https://basilica.ro/patriarhul-daniel-puterea-invierii-este-ascunsa-in-smerenia-crucii/.