Predică la Duminica posterioară Înălțării Sfintei Cruci [2022]
Iubiții mei[1],
miercuri, pe 14 septembrie, când am scos Sfânta Cruce a Domnului în mijlocul Bisericii, pe analog, și am înconjurat-o cu flori și ne-am închinat ei cu evlavie, am retrăit Dumnezeieștile Patimi ale Domnului. Pentru că am conștientizat că El a suferit toate pentru mântuirea noastră, așa după cum le-am auzit descrise în Evanghelia Dumnezeieștii Liturghii. Am retrăit duhovnicește toate cele petrecute atunci, în Vinerea Mare, așa după cum Biserica retrăiește în fiecare zi întreaga lucrare a mântuirii noastre și e împreună cu Sfinții lui Dumnezeu cei pomeniți în fiecare zi.
De aceea, pentru această retrăire liturgică a Bisericii, noi ne pregătim în fiecare zi, fiecare dintre noi înglobând toate ale Bisericii după puterea și timpul pe care îl are la dispoziție. Căci dacă suntem la muncă sau în călătorie sau în neputință și știm că azi sunt pomeniți anumiți Sfinți sau un anumit eveniment al mântuirii noastre, noi le retrăim pe toate potrivit stării noastre interioare și a timpului pe care îl avem la dispoziție. Pentru că, în funcție de acestea, ne concentrăm pe latura duhovnicească a zilei.
Și împletim rugăciunea noastră interioară cu citiri despre Sfinții zilei, cu aprofundări teologice diverse, pentru ca să ne simțim în ritmul vieții liturgice a Bisericii. Căci ceea ce contează pentru noi e tocmai liniștirea noastră interioară în Slujbele Bisericii și umplerea noastră de bucurie și de curăție dumnezeiască prin ascultarea teologiei Slujbelor Bisericii. Însă, dacă nu avem prea mult timp să mergem la Biserică, oriunde am fi și orice am face putem să trăim liturgic. Pentru că a cugeta la cele dumnezeiești și a ne ruga mereu Domnului și a face bine după puterea noastră înseamnă a trăi liturgic.
Căci, venind aici, în Biserica lui Dumnezeu, care sunt căutările noastre cele mai adânci? Trăirea cu Dumnezeu și slujirea Lui! Dar noi trăim cu El tot timpul și ne umplem tot timpul de dorința de a-I sluji Lui. Pentru că Îl slujim pe El și când cântăm în ritmul stranei la Biserică, dar și când dorim și facem bine tuturor. Iar rugăciunea noastră interioară, rugăciunea din tot timpul și din tot locul, atunci când vine la Biserică și intră în ritmul Slujbelor Bisericii, ea se umple de noi și noi înțelegeri sfinte, pentru că orice venire la Biserică este luminătoare pentru sufletul și trupul nostru. Căci Dumnezeu ne luminează sufletul nostru, dar ne umple de lumină și trupul nostru, prin ceea ce auzim și vedem la Biserică și prin închinarea noastră liturgică.
Pregătirea continuă pentru Biserică înseamnă deschiderea noastră permanentă către slujirea lui Dumnezeu. Pregătirea noastră pentru a sluji și pentru a ne împărtăși cu Domnul înseamnă dorința continuă după comuniunea cu El și cu toți frații noștri de credință. Căci atunci când ne împărtășim cu Domnul, noi mărturisim că El este Dumnezeul tuturor și, când El intră în noi și este cu noi prin împărtășirea cu El, Domnul ne învață să îi iubim pe toți cu iubire dumnezeiască.
Și marea lecție a lui Dumnezeu pentru toată viața noastră e să ne învețe să iubim ca El. Să ne învețe să iubim pe toți oamenii și întreaga Lui creație. Căci fiecare om și fiecare ființă și fiecare lucru creat de Dumnezeu are rolul său bine definit. Dar ca să înțelegi acest lucru și să te pătrunzi de el, trebuie să te smerești mult. Și viața e o continuă smerire a noastră! Pentru că viața e o continuă dezbărare de preconcepții.
Dacă nu îți plăcea ciorba în copilărie, ci preferai ochiurile și salata sau nu înțelegeai de ce unii preferă mațele și drobul, iar tu mâncai doar șoriciul și cârnații, viața te învață că sunt bune și cele pe care tu, altădată, le minimalizai. Dacă preferai doar pe unii oameni, iar pe alții îi respingeai, viața te învață să fii cuprinzător. Pentru că, în diverse momente ale vieții tale, vei avea parte de multe surprize, și oamenii pe care tu nu îi agreai îți devin cei mai buni prieteni. Căci dincolo de coajă, de aparențe, de fața omului, stă sufletul său, care are o anume experiență de viață și, când tu vei avea nevoie de ceva anume, el, acel suflet, va fi ajutorul tău.
Dumnezeu ne va bulversa toată viața prin oamenii pe care îi vom întâlni. Vom învăța mereu, vom ajusta mereu părerile despre noi și despre oameni și de aceea vom învăța mereu să iertăm și să iubim și să ne rugăm continuu pentru toți oamenii. Pentru că viața te învață să iubești tot ceea ce vezi, căci toate sunt casa noastră. De la insensibilitatea față de alții vom ajunge să fim sensibili față de toți. Vom căuta să ne cunoaștem mereu și să ne aflăm iubirile reale și vom constata că viața ne învață să ne simplificăm mereu interior.
Iar Dumnezeu ne dă viață lungă și plină de evenimente, pentru ca prin toate să ne smerim continuu. Căci copilul caută, dorește să știe, întreabă în continuu. Și când vede că nu i se dau răspunsuri, el începe să își caute răspunsurile. Și când începe să își caute răspunsurile, atunci trebuie să îi punem în mână cărțile. Trebuie să îl lăsăm să cunoască de unul singur. Și, începând să cunoască, ajunge și la primele exagerări. Pentru că, în primii ani de viață, crede că doar el știe anumite lucruri, că doar el a trăit anumite lucruri. Iar ca adolescent va încerca să își extindă puterea convingerilor sale și asupra altora. Pentru că va considera că ideile sale sunt mai importante decât ale altora. Și iarăși va exagera enorm, se va certa cu mulți în inima sa, va încerca să le arate tuturor cine este el, va suferi mult. Și va suferi ca un câine bătut, până când va înțelege că fiecare are dreptul la fericire și la împlinire, după cum are și el. Și că nu poți iubi cu forța pe cineva și nici nu poți păstra pe cineva lângă tine, dacă el nu o dorește.
Iar voia lui Dumnezeu, cea care ne împacă și ne odihnește cu totul, e întotdeauna acaparatoare. Nu înțelegem de la început că toate cele ale vieții noastre au un rost, au un sens și că Dumnezeu ne călăuzește spre o anume fel de viață, spre viața cu El. Dar când ajungem să acceptăm voia Lui cu noi, atunci înțelegem că toate ale vieții noastre trebuia înțelese în mod riguros. Și că, chiar dacă nu le-am înțeles la timpul lor, acum, privind retrospectiv, viața noastră a fost punctată din destul de iubirea, de atenția și de grija lui Dumnezeu cu noi. Pentru că observăm cum ne-am născut, unde, cum am fost crescuți, de către cine am fost crescuți, pe cine am cunoscut, ce am trăit noi până am înțeles voia Lui cu noi. Și când punem toate evenimentele și oamenii vieții noastre în relație, ne dăm seama că totul e providențiat de Dumnezeu. Că toate au fost făcute de mâna lui Dumnezeu. Și această înțelegere e copleșitoare!
Căci atunci când afli, din punct de vedere teologic, că Domnul nostru Iisus Hristos S-a întrupat pentru ca să moară și să învie pentru noi, ca noi să trăim duhovnicește, ți se pare că e un adevăr general, care n-are atingere cu tine. Dar când înțelegi că tot ce s-a petrecut cu tine a fost după voia lui Dumnezeu, pentru ca tu să ajungi să te liniștești și să te împlinești interior, atunci înțelegi că lucrarea lui Hristos Dumnezeu are de-a face cu tine, pentru că se lucrează și în tine. Crucea Lui nu e departe deloc de noi! Pentru că El ne dă puterea „să ne purtăm crucea vieții noastre: crucea încercărilor, [a] ostenelilor, [a] dăruirii de sine pentru a[-i] ajuta pe semenii noștri”[2]. Și dacă putem să ne trăim greul vieții noastre e pentru că El ne umple de puterea Crucii Sale, pentru ca, dincolo de greul ei, să ne umplem de pacea și de bucuria Învierii Sale celei de a treia zi.
Însă logica paradoxală a Crucii Sale este aceea că „a iubi înseamnă mai ales faptul de a te jertfi, de a-ți da viața pentru cel care nu merită lucrul acesta (nu este vrednic de așa ceva)”[3]. Logica dumnezeiască a Crucii Sale este iubirea atotcuprinzătoare, e iubirea tuturor. Și aceasta e copleșitoare pentru noi, atunci când o înțelegem! Căci e ușor de înțeles că cineva e iubit, atunci când merită să fie iubit. Dar când Tu îi iubești pe toți, când dai tuturor harul mântuirii și îi lași pe ei să decidă, dacă vor sau nu iubirea Ta, atunci ești Dumnezeul nostru. Pentru că nu excluzi pe nimeni de la iubirea Ta, ci ne dorești pe toți. Și cel care merita să fie exclus, cel care nu se simte vrednic de Dumnezeu, atunci e copleșit cu totul: când află că El ne-a iubit mai întâi. Că El ne-a iubit din veșnicie, din totdeauna. Și, de aceea, iubirea pentru Dumnezeu e plină de o copleșitoare smerenie și de o negrăită umilință. Căci tu Îl iubești pe Cel care te-a iubit din veci, deși cazi adesea din iubirea Lui, depărtându-te de El. Tu nu ai ieșit niciodată din iubirea lui Dumnezeu, pentru că El te-a iubit și te iubește veșnic, dar, în relația cu El, tu greșești amarnic zi de zi, eclipsându-se adesea iubirea ta față de El.
De aceea, iubiții mei, dacă înălțăm continuu Crucea Lui în noi înșine, atunci ne mărturisim Lui neîncetat. Ne mărturisim căderile noastre neîncetat, pentru că vrem să trăim la exigențele Sale veșnice. Și când ne recunoaștem păcătoși înaintea Lui, noi cerem atunci mila Lui în viața noastră. Cerem însăși viața vieții noastre, care e slava Lui cea veșnică. Pentru că nu trăim cu adevărat decât cu Dumnezeu, decât fiind plini de slava Lui cea necreată și veșnică.
Oamenii ne pot sminti, ne pot înșela, iubirea lor se poate răci…Dar „dragostea lui Dumnezeu nu se schimbă, [pentru că] nu este ca a noastră: interesată, nesinceră, ipocrită”[4]. Dragostea Lui pentru noi e veșnică și neschimbabilă. Și toate cuvintele Lui sunt numai adevărul. Fapt pentru care, dacă suntem dezamăgiți în iubirea noastră de către oameni, nu vom fi niciodată dezamăgiți de iubirea Lui pentru noi și pentru toți oamenii. Căci El dorește mântuirea tuturor din veci, dar nu forțează pe nimeni ca să Îl iubească. Pentru că a iubi înseamnă a te dărui continuu celui pe care îl iubești. Iar El așteaptă dăruirea noastră continuă față de El, față de Cel care ne-a iubit și ne iubește și ne va iubi veșnic. Amin!
[1] Începută la 7. 4 minute, în zi de joi, pe 15 septembrie 2022. Cer senin, 16 grade, vânt de 3 km/ h.
[2] Cf. https://basilica.ro/patriarhul-daniel-prin-cruce-hristos-a-schimbat-suferinta-in-biruinta-el-ne-daruieste-putere-ca-sa-ne-purtam-crucea-vietii/.
[3] Cf. https://episcopiahusilor.ro/ps-ignatie-logica-lui-dumnezeu-iubi-inseamna-mai-ales-faptul-de-te-jertfi. [4] Ibidem.