Franz Kafka, Jurnal [8]
Franz Kafka, Jurnal, trad. [din limba germană] de Radu Gabriel Pârvu, Ed. RAO International Publishing Company, București, 2006, 666 p.
Caietul al 8-lea începe în p. 327 cu o însemnare din 2 mai 1913. Jan s-a otrăvit la vârsta de 28 de ani din cauza…melancoliei, p. 327; „în ultimii doi ani a îmbătrânit de-a binelea”, p. 328; își imagina că e tăiat cu un cuțit de cârnățar, „cu o regularitate mecanică, [în] felii foarte subțiri”, p. 329.
Era mulțumit de povestirea Fochistul[1], p. 330. Spaima de doctor. Când el vine la tine și te transformă într-„o cavitate…[și] își ține înlăuntrul meu discursurile găunoase”, p. 330. Despre universul din el însuși: „Lumea colosală pe care o am în minte. Dar cum să mă eliberez și să o eliberez, fără să destram totul? Prefer să mă sfâșii de o mie de ori decât s-o rețin sau s-o îngrop în mine. Doar de asta sunt aici, mi-e cât se poate de limpede”, p. 330.
Se ducea la cinematograf, p. 332; palan, p. 34, palanul fiind o „macara formată din mai mulți scripeți situați pe două sau mai multe axe, dintre care una fixă”[2]. El și viața socială: „Urăsc tot ceea ce nu se referă la literatură; mă plictisește faptul de a purta discuții (chiar dacă ele au subiect literar); mă plictisește să fac vizite, iar bucuriile și suferințele rudelor mele mă plictisesc până-n adâncul sufletului. Când fac conversație, tot ceea ce gândesc își pierde din importanță, din seriozitate și din autenticitate”, p. 335. Pentru că cei cu care discuți nu privesc lucrurile la fel de profund ca tine.
Îi e teamă să o iubească pe Felice Bauer, p. 338 și p. 337, n. 2. Părinții iubitei sale erau Anna și Carl Bauer, p. 338, n. 1. Pe 21 august 1913 vorbește despre Cartea judecătorului a lui Kierkegaard, p. 340, formată din extrase din Jurnalul său din perioada 1833-1855, cf. p. 340, n. 1. Într-o scrisoare, autorul scria: „nu sunt făcut pentru nimic altceva decât pentru literatură”, p. 341. Nu vorbea prea mult cu familia lui, p. 342. Și îi spune potențialului său socru că el nu e pentru viața de familie, p. 342.
În p. 344 observă la un profesor: „lăcomia uriașă cu care privește și adulmecă totul”. E vorba de Josef Grünwald, Prof. de Matematică la Univ. din Praga, cf. p. 344, n. 1. Gândacul negru, p. 36; îi plăcea să asculte conversațiile dintre doi oameni fără ca cei doi să înțeleagă că el face acest lucru, p. 347.
„Se vedea noaptea tropicală”, p. 347; s-a îndoit de scrisul său, p. 350. Deși nu voia să se căsătorească, Kafka era ispitit de femei: „Colind cu bună știință străzile pe care se află târfe. Mă excită trecerea de lângă ele, această posibilitate îndepărtată, dar oricum existentă, de a merge undeva cu una [dintre ele]…Le vreau doar pe cele grase și mai bătrâne, îmbrăcate demodat, dar oarecum somptuos datorită diverselor zorzoane”, p. 351.
Pe 20 noiembrie 1913 a fost la cinematograf și a plâns, p. 351. În p. 358 apare prima întrebare creștină a lui Kafka: „Dar oare Hristos nu le-a apărut fariseilor în aceeași situație?”.
Nu putea să vorbească cu mama lui până nu începea să țipe, p. 358. „Sursele comice ale vanității”, p. 362; Despre cum se simțea singur în etnia sa: „Ce am eu [în] comun cu evreii? De-abia dacă am ceva comun cu mine; ar trebui să mă așez foarte tăcut într-un ungher și să fiu mulțumit că pot respira”, p. 369. Pe 19 ianuarie 1914 spune că are „o mare aversiune față de Metamorfoza”, p. 370. În p. 370, n. 2, ni se spune că a scris nuvela Metamorfoza „între 17 noiembrie și 6 decembrie 1912”[3].
[1] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/The_Stoker.
[2] Cf. https://dexonline.ro/definitie/palan/definitii.
[3] A se vedea: https://ro.wikipedia.org/wiki/Metamorfoza_(nuvelă).