Franz Kafka, Jurnal [11]

Franz Kafka, Jurnal, trad. [din limba germană] de Radu Gabriel Pârvu, Ed. RAO International Publishing Company, București, 2006, 666 p.

Al 11-lea caiet începe în p. 459; aspectul feroce al rabinilor, p. 459; junghiul scurt, în dreapta, deasupra ochiului, p. 460; „cu cât te sperii mai puțin, cu atât tihna-ți este mai mare”, p. 467; de Nașterea Domnului, în batjocură, „un rabin tăia întotdeauna în seara respectivă hârtia igienică pentru un an întreg”, p. 475.

În p. 483 citează din primele capitole ale cărții Facerea. Păsărica din horn, p. 488; „ceea ce e viu nu e caraghios”, p. 489; „scrâșnitura unei trăsături de condei”, p. 504; al 11-lea caiet s-a terminat în p. 506.

Al 12-lea caiet începe în p. 509. Cei 5 buldogi, p. 509; „caprele seamănă cu niște evrei polonezi”, p. 510; obiectivarea durerii, p. 511; era „de un diletantism nemaipomenit”, p. 521; „să trăiești mereu la marginea existenței tale”, p. 528.

Kafka nu credea că există mângâiere adevărată pe pământ, p. 528; „sunt o memorie trezită la viață”, p. 531; „nerozia proprie, îngropată în tine ca într-un sicriu”, p. 532; ar fi vrut să ajungă în cer, dar să fie „la fel de disperat ca și aici”, p. 532; invidia fericirea conjugală pe care nu o avea, p. 533; îl disperau metaforele, p. 539

„Fericirea nu înseamnă curaj, ci lipsă de teamă”, p. 542; era presat de propria lui sexualitate, p. 542; „țara atinge coardele [corzile] dorului infinit”, p. 544; „neliniștea izvorâtă din constatarea că viața mea de până acum a fost ca o mărșăluire pe loc”, p. 547; „recunoștința înseamnă tot viață”, p. 555.

Se simțea dependent de confort, p. 560; în p. 574 s-a terminat al 12-lea caiet al Jurnalului. Capitolul Însemnări de călătorie începe în p. 577. „Podeaua netedă a catedralelor”, p. 581; „floarea maghiară: buzele groase, linia exotică a spatelui până la fund”, p. 594, e descrierea unei unguroaice care i-a plăcut, cf. p. 594, n. 1.

Doamna cu parfum plăcut, p. 600; franțuzoaica cu genunchi guralivi, p. 602; bărbatul care se uită printr-un telescop, p. 607; fetița al cărei nas nu are niciun viitor, p. 611; autorul a fost la cardiolog, p. 611; mania francezilor de a-ți corecta greșelile de franceză, p. 616.

L-a obosit Parisul, p. 618; bărbatul cu frac lălâu, p. 623; autorului îi plăcea iaurtul, p. 624; vigoarea englezoaicei, p. 625; dusul la bordel, p. 627; a vizitat casa lui Goethe pe timp de noapte, p. 638, pe 29 iunie 1912, care a fost o zi de sâmbătă, p. 636, pe când, dimineața, pe 30 iunie 1912, duminica, a vizitat casa lui Schiller, p. 638.

„De nervos ce eram, am jucat mingea cu o fetiță”, p. 639; în după-amiaza zilei de 2 iulie 1912, o zi de marți, a vizitat casa lui Liszt, p. 641. A vizitat casele lor memoriale; „piciorușe nostime, grăsuțe”, p. 650, se referă la picioarele femeilor din parc și de la bibliotecă, p. 650.

A fost la cules de cireșe, p. 654; travestiții, p. 659; învățătoarea Gerloff „seamănă la cap cu o bufniță”, p. 661; și cartea se termină în p. 666.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *