Eugen Barbu, Groapa [2]
Eugen Barbu, Groapa, ediție revăzută, text definitiv, Ed. 100 + 1 Gramar, București, 1997, text preluat de la virtual-project.eu, în format PDF, 337 p.
Toamna, frumusețea „pălită [a naturii] se despuia”, p. 18. Grigore le spunea găinilor sale „domnișoare”, p. 18. Iarna, „Cuțarida încremenea într-o tăcere de moarte”, p. 19. Aglaia, nevasta lui Grigore, p. 19. Când cădea zăpada, „vremea bolea”, p. 19. Grigore împletea iarna mături din nuiele de vișin strânse de cu vară, p. 19.
„Flanelă mițoasă”, p. 19, făcută din lână grosolană; iar viața e „ca o panoramă”, p. 20; Cuțarida era lângă Grivița, p. 21; bani dosiți, p. 21, puși de-o parte; surorile lui Stere: „niște alea urâte, spetite de muncă, rele de gură și dușmănoase”, p. 22; iar Stere „se spurcase la o viață ușoară, [la viața de oraș, și] nu mai avea ce să caute la țară”, p. 22.
Stere cumpără loc la groapa lui Ouatu și își face cârciumă, p. 22; mai „boteza” țuica câteodată, p. 22, adică o amesteca cu apă și așa o vindea mușteriilor; la cârciumă: „Aburul țuicii era mai puternic. Ciupeau în treacăt femeile de spate și goleau împreună cinzecurile [cinzecile[1]]. După câteva înghițituri, o lene binefăcătoare le cuprindea trupurile, râdeau cu bunăvoință, prostește, scoteau banii murdari și-i așezau pe mesele ude, și mai cereau”, p. 23, de băut.
Clondire[2], p. 23, corelativele țoiurilor[3]. Ce i-a spus mă-sa lui Stere despre nevastă: „O femeie mai te spală, mai te calcă, mai îți face o mâncare ca lumea, că om ești”, p. 23. Și Aglaia, mă-sa lui Stere, se duce la Mărin Roșioară, care era dogar și care avea fată de măritat, p. 24. Când femeia intră în casă la Mărin pentru pețit, găsi curățenie și, „sub icoană, ardea o candelă de sticlă roșie, abia pâlpâind”, p. 24. Femeia lui era plecată la Maslu cu fiica lui, p. 24.
Darurile finilor pentru nași de la lăsatul secului, p. 25; „sârmă de om”, p. 26, adică în putere; o să vină peste o săptămână ca „să facem vederea”, p. 26, să îi punem față în față pe cei doi doritori de căsătorie; „hăinării”, p. 27, prăvălii cu haine de vânare; oltenii, „trăgând la cântar de sub priviri”, p. 28, te înșelau la cântar, atunci când îți vindeau „mere iernatice”, p. 28.
Ce puteai cumpăra de la târg: „Rafturile îți luau ochii, valuri de stambă prinse în pioneze amestecându-și culorile ca un curcubeu; mătăsuri lucioase, haine țepene pe manechine de lemn; pantofi lungi și unduiți ca niște pești; cuie subțiri ca acele sau groase cât lumânările, hamuri și șei de cal, cu stele de alamă; cafea cu bobul cât gândacul, prăjită și mirosind frumos, rahat tăiat felii, cu nuci la mijloc; portocale în foiță; pâini rumene, cuțite de oțel cu plăsele de sidef; plăcintă julită; covrigi, clești, săpun, munți de făină, rachiuri și sticle, tot ce voiai și nu voiai”, p. 28.
[1] Cf. https://dexonline.ro/definitie/cinzeacă.
[2] A se vedea: https://dexonline.ro/definitie/clondir.